Decizia nr. 3910/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2024, pe rolul Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și Achiziții Publice, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Reprezentanța Comisiei Europene în România a solicitat constatarea aprobării tacite a Cererilor de finanțare depuse pe liniile de finanțare: 1. PNRR/2023/C2/MMAP/S/I.

B/"Acordarea de sprijin de minimis pentru dezvoltarea de capacități moderne de producere a materialului "forestier de reproducere": a) linie pe care a depus o Cererea de finanțare, cu nr. de ordine x/14.07.2023 b) linie pe care B. S.R.L. a depus o Cererea de finanțare, cu nr. de ordine x/14.07.2G23 pentru care deține drepturile în baza Contractului de Cesiune de drepturi Nr. 2/19.04.2024 c) Cererea de finanțare cu Nr. x/23.03.2023 depusa de S.C. C. S.R.L. pentru care deține drepturile în baza Contractului de Cesiune de drepturi Nr. 1/19.04.2024 2. PNRR/2023/C2/S/I.2. A - Acordarea de sprijin de stat pentru dezvoltarea de capacități moderne de producere a materialului forestier de reproducere a) linie pe care a depus Cererea de finanțare Nr. x/I2.06.2023 b) Cererea de finanțare cu Nr. x/09.06.2023 depusă de SC B. S.R.L. pentru care deține drepturile în baza Contractului de Cesiune de drepturi Nr. 2/19.04.2024 c) Cererea de finanțare cu Nr. x/05.05.2023 depusă de S.C. C. S.R.L. pentru care deține drepturile în baza Contractului de Cesiune de drepturi Nr. 1/19.04.2024 De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata sumelor rezultate din Cererile de finanțare in termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a Hotărârii Judecătorești pronunțate în cauză, obligarea Reprezentantei Comisiei Europene sa constate încălcarea Recomandării Comisiei Europene nr. 97/344 din 22 aprilie 1997, precum și a O.U.G. nr. 27/2003 de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, precum și încălcarea obiectivelor Comisiei Europene și obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 75/F-CONT din 11 martie 2025, Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Reprezentanței Comisiei Europene în România și a respins cererea în contradictoriu cu aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Deopotrivă, a respins excepția lipsei calității procesuale active, dar și cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca nefondată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri - Sentința nr. 75/F-CONT din 11 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L și, fără a încadra criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocând doar generic dispozițiile art. 486-490, art. 148-151, art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., dar și O.U.G. nr. 27/2003, a solicitat admiterea recursului și aprobarea cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că instanța de fond retine că autorizația reprezintă un act administrativ care îi permite solicitantului sa desfășoare o activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie(pag 7 al treilea paragraf de sus in jos din;Sentinta). In acest moment societatea nu desfășoară nici o activitate pentru că nu are utilaje cu care sa crească puieții chiar dacă are activitatea autorizată, ea nu are activitate, nu produce puieti. Prin aprobarea cererii de finanțare sociatatea primește banii cu ajutorul cărora îșî cumpăra utilajele și incepe activitatea de producere puieti. Deci, aprobarea este actul administrativ care ii permite solicitantului să desfășoare activitatea de creștere puieti. Conform -Articolului 3: "... noțiunea de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările sau alte asemenea acte administrative;" cuvântul aprobare se regăsește in textul ordonanței ca fiind inclus in noțiunea de autorizație. Deci, aprobarea cererii de finanțare este un act administartiv care capătă caracterul unei autorizații în lumina art. 3 din Ordonanța. Mai susține recurenta că același act administrativ, aprobarea cererii de finanțare, permite prin cumpărarea de utjlaje să angajeze personal pentru operarea acestor utilaje, Modul/container creștere superintensiva, personal care va fi încadrat ca silvicultor, lucrator in silvicultura. Deci, fara această aprobare nu se poate exercita profesia de silvicultor sau lucrător în silvicultură, deoarece societatea nu deține utilaje în acest moment. De asemenea, arată recurenta că instanța face referire la Decizia 13/2013 a Înaltei Curți de Casație si Justiție care este în sprijinul său și nu în contra cererii sale. Decizia are in vedere, cum spune chiar instanța de fond, activitatea cu caracter de continuitate în sens de "întreprindere". Activitatea societății, care se va desfășura după cumpărarea utilajelor, este o activitate continuă de producție de puieti, a la long, pe perioadă nedeterminată și nu o activitate ocazională. In continuare instanța retine că "nu aprobarea cererii de finanțare îî permite reclamantei să funcționeze în condiții legale." Funcționarea în condiții legale nu are legătura cu ce ne spune art. 3:" desfășurarea unei anumite activități" deoarece la înființare oricărei societăți i se autorizează activitatea la Registrul Comerțului. Deci, menționează recurenta că, încă de la înființare, societatea este autorizată să desfășoare activitatea. In acest context rezultă că, conform celor susținute de onorata instanța înseamnă ca nici o societate nu poate beneficia de aceasta ordonanță pentru că are deja activitatea autorizată de Registru Comerțului încă de la înființare. Scopul actului normativ O.U.G. nr. 27/2003 este arătat chiar de instanță în pag 6 la ultimul paragraf, cum rezulta din art. 1: -înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri -responsabilizarea autorităților in respectarea termenelor stabilite de lege - inpulsionarea dezvoltării economice prin oferirea de condiții cat mai favorabile intreprinzatorilor - combaterea corupției prin diminuarea arbitrajului în decizia administrației - simplificarea procedurilor administrative Deci, susține recurenta - reclamantă că scopul și spiritul O.U.G. 27 este de a impulsiona mediul de afaceri prin înlăturarea abuzului generat de nerespectarea termenelor și nu să "îi permite reclamantei sa funcționeze în condiții legale" Acest raționament suprimă și golește de conținut acest act normativ excluzând în totalitate scopul și spiritul O.U.G. 27, deoarece încă de la înființare activitățile societății sunt autorizate. Faptul că esti autorizat nu înseamnă că și desfășori acea activitate cum face vorbire art. 3:" desfășurarea unei anumite activități" Spiritul actului normativ este de a impulsiona activitatea și nu de a ne limita doar la autorizarea care nu produce nici un efect în economie. Cazul cel mai relevant este al S.C. A. S.R.L. care deși este autorizată nu desfășoară nici o activitate (bilanturile depuse la ANAF fiind relevante, cifra de afaceri 300 RON/an) neavând utilaje performante, neavând acces la finanțare pentru că termenele nu au fost respectate. Voința Guvernului României regăsita în O.U.G. 27 este aceea de a obliga administrațiile sa aprobe tacit cererile când nu se respectă termenele. Pentru aceste argumente, recurenta - reclamantă solicită admiterea cererii de recurs și implicit aprobarea cererii de chemare in judecata.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat apărări și în această etapă procesuală în cadrul unei întâmpinări, solicitând, pe cale de excepție, admiterea excepției nulității recursului și, în subsidiar respingerea cererii de recurs, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare Deși întâmpinarea intimatului - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor i-a fost comunicată în termenul legal, recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a combătut apărările acestuia, printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471 1 alin. (4) C. proc. civ. incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 03.07.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul intimatului-pârât, cu privire la excepția nulității recursului, invocată de acesta în cadrul întâmpinării, reține cauza pentru a se pronunța mai întâi asupra acesteia, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând mai întâi excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în cadrul întâmpinării, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele: Argumentele de fapt și de drept relevante. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și Achiziții Publice, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Reprezentanța Comisiei Europene în România a solicitat constatarea aprobării tacite a Cererilor de finanțare depuse pe liniile de finanțare: 1. PNRR/2023/C2/MMAP/S/I.2. B/"Acordarea de sprijin de minimis pentru dezvoltarea de capacități moderne de producere a materialului "forestier de reproducere": a) linie pe care a depus o Cererea de finanțare, cu nr. de ordine x/14.07.2023 b) linie pe care B. S.R.L. a depus o Cererea de finanțare, cu nr. de ordine x/14.07.2G23 pentru care deține drepturile în baza Contractului de Cesiune de drepturi Nr. 2/19.04.2024 c) Cererea de finanțare cu Nr. x/23.03.2023 depusa de S.C. C. S.R.L. pentru care deține drepturile în baza Contractului de Cesiune de drepturi Nr. 1/19.04.2024 2. PNRR/2023/C2/S/I.2. A - Acordarea de sprijin de stat pentru dezvoltarea de capacități moderne de producere a materialului forestier de reproducere a) linie pe care a depus Cererea de finanțare Nr. x/I2.06.2023 b) Cererea de finanțare cu Nr. x/09.06.2023 depusă de SC B. S.R.L. pentru care deține drepturile în baza Contractului de Cesiune de drepturi Nr. 2/19.04.2024 c) Cererea de finanțare cu Nr. x/05.05.2023 depusă de S.C. C. S.R.L. pentru care deține drepturile în baza Contractului de Cesiune de drepturi Nr. 1/19.04.2024 De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata sumelor rezultate din Cererile de finanțare in termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a Hotărârii Judecătorești pronunțate în cauză, obligarea Reprezentantei Comisiei Europene sa constate încălcarea Recomandării Comisiei Europene nr. 97/344 din 22 aprilie 1997, precum și a O.U.G. nr. 27/2003 de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, precum și încălcarea obiectivelor Comisiei Europene. Ca urmare a respingerii acțiunii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a promovat recurs și, invocând doar generic dispozițiile art. 486-490, art. 148-151, art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., dar și O.U.G. nr. 27/2003, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și aprobarea cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea criticilor sale recurenta face vorbire despre considerentele primei instanțe, exprimându-se în sensul că " instanța de fond reține că autorizația reprezintă un alt administrativ…..", " în continuare instanța face referire la Decizia nr. 13/2013….în continuare, instanța reține că " nu aprobarea cererii de finanțare îi permite reclamantei să funcționeze în condiții legale"…", fără a expune critici concrete la adresa considerentelor primei instanțe, ori a indica norme de drept procesual interpretate sau aplicate gresit de prima instanță. Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui text de lege: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca respectivele critici de nelegalitate să poată fi circumscrise motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale pretins încălcate, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege (art. 488 alin. (1) C. proc. civ.), fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recurenta nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute strict și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menționate. Astfel, lecturând cererea de recurs se constată că recurenta nu formulează critici la adresa hotărârii de fond, ci face vorbire despre cele reținute de prima instanță, fără a combate însă raționamentul acesteia. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate a sentinței instanței de fond, reluarea situației de fapt neputând face obiectul analizei în această fază procesuală, deoarece vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate și nu de temeinicie. Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă, nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menționat, partea limitându-se a-și exprima nemultumirea față de soluția pronunțată de prima instanță, fără a combate în vreun fel raționamentul reținut de aceasta la pronunțarea hotărârii recurate. Or, reține Înalta Curte că motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Astfel, Înalta Curte amintește că, în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie. Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., " 1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate", acestea fiind enumerate în mod limitativ la pct. 1-8 din același act normativ. Așadar, recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C . proc. civ. Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată. Constată, așadar, Înalta Curte că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluția primei instanțe iar motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Or, în condițiile în care prin calea de atac promovată reclamanta s-a limitat a face referire la reținerile instanței, fără a combate raționamentul juridic al acesteia și a menționa norma legală încălcată sau eronat interpretată de aceasta, respectiv modul în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nefiind suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susțin nelegalitatea hotărârii de fond, instanța de control judiciar neputând încadra susținerile recurentei în vreunul din motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului. Soluția de anulare a recursului nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu". În concluzie, cum aspectele invocate de recurenta - reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, admițând excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în cadrul întâmpinării depuse la dosar, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L.. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, admițând excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în cadrul întâmpinării depuse la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței de fond pe care, în consecință, o va menține, ca legală, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 Cod procedură civilă.