Decizia nr. 3901/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare". I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23.01.2025, sub număr de dosar x/2025, reclamantul A. a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de certificatul de handicap 1819 emis la data de 01.07.2015 de Municipiul București, Consiliul Local al Sectorului 2 București, reclamantul înaintând la dosar în data 27.01.2025 și note de scrise și înscrisuri cu privire la prezenta acțiune înregistrată sub numărul de dosar x/2025 (fl.

10-22 dosar). Verificând în sistemul Ecris dacă există alte dosare formate ca urmare a unei acțiuni formulată de aceeași parte, împotriva aceleiași persoane și având același obiect, s-a constatat că în data de 14.01.2025 a fost înregistrată sub număr de dosar x/2025, cererea de chemare în judecată formulată de același reclamant, având ca obiect anularea aceluiași act administrativ reprezentant de certificatul de handicap nr. 1819, dosar repartizat la completul de judecată cu indicativul CAF F03. În această situație, Tribunalul Gorj a constată că devin incidente disp. art. 106 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin H.C.S.M. nr. 3243/2022.

Potrivit disp. art. 106 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 3243/2022 a C.S.M., "Dacă ulterior înregistrării unei cereri se constată că la instanță s-a depus cel puțin o cerere formulată de aceleași părți, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele inițiale, toate cererile vor fi repartizate primului complet învestit, dacă cererile nu au fost soluționate încă", iar potrivit disp. art. 106 alin. (3) "Prevederile alin. (1) se aplică și dacă primul complet învestit a luat act de renunțarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de art. 194-197 din C. proc.

civ.. Pentru aceste motive, în baza art. 106 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 3243/2022, Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28.01.2025 a dispus înaintarea cauzei la completul inițial învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2025, respectiv CAF F03. Împotriva acestei Încheieri a formulat recurs reclamantul A., arătând că înțelege să conteste soluția din dosarul instanței de fond, dosarul fiind înaintat instanței imediat superioare Tribunalului Gorj, respectiv Curtea de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal.

2. Hotărârea ce face obiectul recursului dedus judecății Prin Decizia nr. 211/2025 pronunțată în data de 25 februarie 2025 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu și, pe cale de consecință, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2025, pronunțate de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2025, având ca obiect "anulare act administrativ", ca fiind inadmisibil. 3. Cererea de recurs dedusă judecății Și împotriva Deciziei nr. 211/2025 pronunțată în data de 25 februarie 2025 de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul - reclamantu A., fără a încadra criticile sale în vreunul din motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) C. proc.

civ. și fără a expune motivele de nelegalitate a hotărârii recurate. 4. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 22.05.2025 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 16 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc.

civ., a reținut cauza pentru a se pronunța mai întâi pe acest aspect ce poate face de prisos cercetarea pe fond a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Examinând mai întâi, conform art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și recursul declarat de recurentul - reclamant A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile interesate sau procurorul pot solicita (instanței de control judiciar) reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de apel.

Desfășurarea judecății în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanța superioară asupra legalității hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre a fost atacată. El poate fi exercitat numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ce prevăd că " 1. Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Prin urmare, este necesar, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac. Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) din C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc.

civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prin urmare, recursul declarat împotriva unei decizii definitive este inadmisibil; o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Analizând astfel dacă hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată tot în soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din 28 ianuarie 2025 pronunțate de Tribunalul Gorj, ce nu este susceptibilă de exercitarea niciunei căi de atac, în speța de față partea declarând " recurs la recurs", ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, recursul declarat de recurentul - reclamant A. privește o hotărâre cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., ce prevede că: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". De altfel, caracterul definitiv al deciziei atacate a fost corect menționat în dispozitivul acesteia. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Așadar, Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Concret, Înalta Curte constată că a fost învestită cu o cale de atac neprevăzută de lege, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care vizează exercitarea acțiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Prin urmare, în condițiile în care recursul de față vizează o hotărâre pronunțată tot în calea de atac a recursului, având, așadar, caracter definitiv, instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant nu are deschisă această cale de atac împotriva acesteia, motiv pentru care Înalta Curte reține că recursul promovat de recurentul - reclamant este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de acesta nefiind prevăzută de lege. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 211/2025 din data de 25 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 septembrie 2025.