ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2025

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii. Hotărârea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 03.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Președintele secției de contencios administrativ și fiscal, anularea actului nr. 180/SCAF/20.03.2023, cu cheltuieli de judecată și, după caz, daune morale. Prin sentința civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2024, Curtea a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

A reținut instanța că, prin adresa nr. x/20.03.2023, emisă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a transmis răspuns la cererea reclamantei intitulată "recurs", fiindu-i comunicat reclamantei că cererea intitulată "recurs" nu poate fi calificată recurs împotriva încheierii de soluționare a excepției de neconstituționalitate întrucât în ședința publică din data de 01.03.2023, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 nu a soluționat excepția de neconstituționalitate, drept pentru care cererea intitulată "recurs" urmează a fi calificată petiție în sensul art. 2 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Astfel, actul atacat nu are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate cu consecința rejudecării și admiterii în tot a acțiunii. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut că, prin hotărârea recurată, îi este interzis dreptul la un proces echitabil, pentru că a invocat excepția de nelegalitate a actului, ce era prioritată excepției inadmisibilității. Prin sentința recurată, au fost reproduse susținerile artificiale și unilaterale ale pârâtelor.

A mai prezentat recurenta aprecieri privind procedura de judecată desfășurată la fond. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Din lecturarea susținerilor recurentei, rezultă că aceasta a invocat formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., criticile sale neputându-se subsuma ipotezei prevăzute de niciunul dintre aceste motive de nelegalitate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei față de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc.

civ. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare. Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția instanței de fond și la a expune interpretări personale ale dispozițiilor normelor de procedură civilă sau ale legilor pe care le consideră a fi incidente, fără, însă, a se referi la considerentele instanței de fond și fără a-și circumstanția în niciun mod criticile de nelegalitate a hotărârii recurate, care nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de C. proc.

civ. Această critică ar fi presupus, în primul rând, în raport cu motivele de casare invocate, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestora. În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc.

civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2 din 10 ianuarie 2024 a Curții de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 19 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.