Decizia nr. 299/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 16 septembrie 2024, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și UM 01914, a solicitat: (i) obligarea pârâților la punerea în aplicare a prevederilor art. 406 și urm. din O.U.G.

nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv transformarea ca efect al legii, prin ordin de ministru, a postului de natură contractuală ocupat de reclamantă în funcție publică, cu consecința numirii în funcție publică corespunzătoare clasei și gradului profesional al funcției publice raportat la condițiile de vechime în specialitatea studiilor începând cu data de 05.07.2019 (data intrării în vigoare a Codului administrativ); (ii) obligarea pârâților să emită ordinele de numire a reclamantei pe funcția publică de stat stabilită potrivit petitului nr. 1 din prezenta; (iii) obligarea pârâților la comunicarea către Agenția Națională a Funcționarilor Publici a modificărilor intervenite potrivit petitului nr. 1 din prezenta; (iv) obligarea pârâților la acordarea drepturilor bănești cuvenite reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele datorate - corespunzătoare funcției publice rezultată în condițiile menționate în petitul nr. 1 din prezenta, actualizate cu dobânda legală penalizatoare și indicele de inflație, începând cu data de 05.07.2019 până la data plății efective, cu plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate bugetului de stat; (v) obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 142 din 14 ianuarie 2025, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. În motivarea soluției astfel dispuse, tribunalul a reținut că reclamanta este angajată în cadrul UM01914 Domnești, în baza contractului individual de muncă nr. x/01.07.2022, iar finalitatea urmărită prin formularea primului capăt de cerere este aceea de modificare a organigramei unității militare la care reclamanta este angajată, prin stabilirea postului de natură contractuală pe care reclamanta îl ocupă, ca funcție publică, celelalte capete de cerere fiind subsumate pretenției principale.

A constatat, astfel, că prezenta cauză nu are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, întrucât reclamanta face parte din categoria personalului contractual, neavând calitatea de funcționar public în sensul art. 371 și art. 374 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, litigiului nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019. Pe cale de consecință, Tribunalul București a apreciat că petitul principal al cererii se circumscrie art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect emiterea, de către autoritatea publică centrală, Ministerul Apărării Naționale, a unui act administrativ prin care să se modifice organigrama unității militare pârâte, Curtea de Apel București - secția de contencios administrativ și fiscal fiind instanța competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1168 din 2 iulie 2025, Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios de administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 536 din O.U.G.

nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care dau în competența de soluționare a secțiilor de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public și împrejurarea că, prin cererea dedusă judecății, reclamanta urmărește recunoașterea unei funcții publice, ca urmare a desfășurării de activități ce presupun exercitarea prerogativelor de putere publică. Astfel fiind, a apreciat curtea de apel că instanța competentă nu se determină prin raportare la rangul autorității emitente, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci potrivit art. 536 din Codul administrativ, care cuprinde dispoziții speciale în materia funcției publice.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Prin capătul principal al cererii deduse judecății, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților la modificarea organigramei unității militare la care reclamanta este angajată, prin stabilirea și transformarea în funcție publică a postului de natură contractuală pe care reclamanta îl ocupă, iar prin următoarele petite a solicitat emiterea ordinelor de numire a reclamantei pe funcția publică, comunicarea acestor ordine către Agenția Națională a Funcționarilor Publici și plata diferențelor dintre salariile efectiv încasate și cele aferente funcției publice, actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare.

Raportat la motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că cererea reclamantei privește, în esență, contestarea refuzului, apreciat nejustificat de către partea reclamantă, de transformare a postul de natură contractuală pe care aceasta îl ocupă în funcție publică, în condițiile art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede că "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.", raportat la art. 407 din Codul administrativ, care dispune în sensul că "Funcțiile publice se stabilesc pe baza activităților prevăzute la art. 370 alin. (1) - (3), pentru fiecare autoritate și instituție publică, prin act administrativ al conducătorului acesteia, respectiv prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local". Prin primul capăt de cerere, consecutiv constatării refuzului nejustificat al autorității publice centrale, se solicită obligarea acesteia la emiterea unui act administrativ potrivit art. 407 din Codul administrativ, iar celelalte trei petite sunt subsumate acestei pretenții principale, având caracter accesoriu,

câtă vreme doar după constatarea refuzului nejustificat poate fi obligată autoritatea publică la emiterea actului administrativ de transformare a funcției contractuale în funcție publică, iar după emiterea actului administrativ se naște calitatea de funcționar public a reclamantei, putând fi exercitate și celelalte drepturi aferente funcției, inclusiv drepturile salariale. În consecință, în speță nu pot fi reținute ca incidente cauzei prevederile art. 536 din Codul administrativ, eronat valorificate de Curtea de Apel București în soluția de declinare a competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât aceste prevederi legale stabilesc competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public (cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe).

Or, reclamanta este încadrată pe funcție contractuală, calitatea de funcționar public fiind dependentă și subsidiară emiterii de către conducătorul autorității angajatoare a actului administrativ de stabilire a funcțiilor publice, prevăzut de art. 407 din Codul administrativ. Totodată, potrivit art. 371 alin. (1) din Codul administrativ, "Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică", iar, potrivit art. 374 alin. (1) din același Cod "Raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii". Așadar, în lipsa emiterii anterioare a unui act administrativ de numire în funcția publică, raportul de serviciu avut în vedere de prevederile art. 536 din Codul administrativ nu s-a născut în privința reclamantei, astfel că nici competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului nu poate fi atrasă în soluționarea acestui litigiu.

Împrejurarea că finalitatea urmărită de reclamantă este aceea a dobândirii calității de funcționar public nu încadrează prezenta cauză în categoria celor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, câtă vreme reclamanta nu deține la momentul soluționării procesului calitatea litigioasă. Prin urmare, întrucât finalitatea urmărită prin intermediul capătului principal de cerere constă în emiterea, de către o autoritate publică centrală, Ministerul Apărării Naționale, a unui act administrativ de stabilire și transformare a unui post de natură contractuală în funcție publică, nașterea raportului de serviciu al reclamantei fiind subsecventă acestuia, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei este determinată conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport de rangul autorității publice pârâte și de domiciliul părții reclamante, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată reclamata A. și pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și UM 01914, în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamata A. și pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și UM 01914, în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 21 ianuarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.