Decizia nr. 2907/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 268/2024 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 la data de 18.04.2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, Titlul III, Cap. XIII, art. 135-147. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 268 din 01 august 2024, Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 268 din 01 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. A susținut că Legea nr. 254/2013 nu acordă pârâtei competențele legale atribuite nejustificat de către prima instanță. A fost invocat art. 56 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, însă instanța nu a analizat argumentele expuse în baza acestui text de lege. Prevederile art. 198 din H.G.

nr. 157/2016 au un caracter nelegal, instituția subdelegării fiind permisă doar în acele situații prevăzute de lege, acordând competențe Ministerului Justiției, precum în dispozițiile art. 15 alin. (3), art. 48 alin. (5), art. 50 alin. (3) sau art. 89 alin. (8) din Legea nr. 254/2013. Plecând de la subdelegarea instituită de Guvern prin art. 198 din Regulament, Ministerul Justiției, prin dispozițiile art. 135-147 din Ordinul nr. 1322/C/2017 a încălcat prevederile art. 89 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, lărgind sfera competenței atribuite, contravenind astfel art. 1 alin. (5) din Constituția României, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 13 lit. b) din Legea nr. 24/2000. Contrar a ceea ce a reținut prima instanță, reglementarea din Ordinul nr. 1322/C/2017 privind echipamentele de tehnologie de informații vizează toate persoanele deținute și interferează cu dispozițiile art. 148-151 din H.G.

nr. 157/2016 și Anexa nr. 1 la poziția 20 din Regulament. Altfel spus, vor avea acces la echipamente IT doar deținuții care participă la demersuri de integrare socială, ajungându-se astfel astfel la prevederile art. 135 alin. (2) din Ordin. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față, aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei. II.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a art. 135-147 din Cap. XIII Primirea, cumpărarea, păstrarea și folosirea de către deținuți a echipamentelor de tehnologie a informației, Titlul III Domeniul educație ale Ordinului ministrului Justiției nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Prima instanță a respins acțiunea, apreciind ca neîntemeiate pretențiile deduse judecății. Împotriva acestei soluții, a formulat calea de atac a recursului reclamantul, susținând că prima instanță a încălcat normele de drept material incidente. Cererea de recurs este nefondată. Ordinul ministrului Justiției nr. 1322/C/2017 este emis în temeiul legii, respectiv în temeiul art. 89 alin. (8) al Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Înalta Curte reține, în acord cu aprecierile primei instanțe, că un act administrativ cu caracter normativ, cum este cel litigios, poate fi atacat doar pentru motive de nelegalitate, dar nu și pentru motive de oportunitate, cu condiția ca dreptul de apreciere al autorităților publice să fie exercitat cu respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor, pentru a nu fi în prezența unui exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea 554/2004.

Or, din analiza legalității actului administrativ din perspectiva motivelor invocate, se constată că Ministerul Justiției este abilitat să normeze criteriile/condițiile privind cumpărarea, primirea, păstrarea și folosirea de către deținuți a echipamentelor de tehnologie a informațiilor, aspect ce ține de exercitarea dreptului de apreciere al Ministerului Justiției și de oportunitatea actului administrativ, chestiuni care nu pot supuse controlului de instanța de contencios administrativ, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de existență a unui exces de putere din partea pârâtului.

Prin emiterea de către Ministerul Justiției a Ordinului 1322/C/2017 a fost creat un regulament privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din unitățile sistemului penitenciar, ce are drept scop stabilirea condițiilor privind organizarea și desfășurarea demersurilor educative, de asistență psihologică și asistență socială derulate cu persoanele private de libertate din sistemul penitenciar, în vederea asigurării finalității urmărite de legiuitor prin adoptarea art. 89 din Legea 254/2013.

Reglementarea stabilită prin Ordinul nr. 1322/C/2017a conturat cadrul normativ pentru ca persoanele condamnate să aibă acces la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, cu luarea în considerare a statului acestora, Ministerul Justiției elaborând norme de reglementare cu privire la o anumită categorie de bunuri (echipamente de tehnologie a informației), în raport de specificul delegării legislative primare pentru realizarea normării activităților educative, conform dispozițiilor art. 89 alin. (8) din Legea 254/2013. Setul de norme juridice criticate stabilește condițiile de primire, cumpărare, păstrare și folosire de către deținuți a echipamentelor de tehnologie a informației, destinatarii acestora fiind doar acele persoane private de libertate care desfășoară activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, în scopul reintegrării sociale a persoanelor condamnate.

Contrar susținerilor recurentului, prevederile art. 135 - 147 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1322/C/2017 vizează o categorie anume de persoane private de libertate, astfel cum s-a arătat anterior, și nu intră în contradicție cu cele ale art. 148-151 din H.G. nr. 157/2016 care se referă la categoria bunurilor care pot fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de către deținuți, iar în Anexa nr. 1, poziția 20 din Regulament, sunt prevăzute și laptopuri și echipamente informatice ale căror caracteristici sunt stabilite prin decizie a directorului general al ANP, cantitatea fiind aprobată de director, iar utilizarea echipamentelor respective putându-se efectua în spații special amenajate.

Prin urmare, Ordinul nr. 1322/2017 s-a limitat strict la cadrul stabilit de Legea nr. 254/2013 pe baza și în executarea căreia a fost emis și nu conține soluții care să contravină prevederilor acestui act normativ, fiind respectate prevederile art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 268 din data de 01 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 268 din data de 01 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 28 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.