Decizia nr. 2902/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1375/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04.07.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne - Comisia Centrală de Expertize Medico-Militară, a formulat cererea de chemare în judecată prin care solicită suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării Certificatului Medical nr. 412/22.05.2024, emis de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Direcției Medicale a M.A.I.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1375 din data de 23 august 2024, Curtea de Apel București - secția IX-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne - Comisia Centrală de Expertize Medico-Militară, ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și, ulterior rejudecării, admiterea contestației. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după o prezentare a contextului factual, partea reclamantă arată că prima instanța a considerat in mod eronat că certificatul medical este o simpla evaluare (opinie) care nu a fost emisă în regim de putere publică și nu ar da naștere unor raporturi juridice.

În realitate, certificatul conține două categorii de dispoziții, respectiv de a efectua investigații medicale și de acordare a concediului medical. Pe fondul cererii de suspendare, în argumentarea cazului bine justificat, recurentul a contestat că situația se încadra în vreuna din ipotezele cuprinse la art. 13 alin. (1) din Ordinul nr. 98/2016, care reglementează competența Comisiei Centrale, însă această împrejurare este o apărare de fond care contestă conținutul actului și legalitatea emiterii sale în speță, nu dreptul Comisiei de a emite acte administrative prin care să dispună efectuarea unor investigații. A fost invocat in susținerea cazului bine justificat faptul că emiterea certificatului reprezintă un exces de putere, iar acesta presupune că manifestarea de voință a autorității produce în fapt efecte juridice vătămătoare pentru reclamant, deci îmbracă prin natura împrejurărilor forma unui act administrativ.

Susține recurentul că nu are relevanță care a fost punctul de plecare al excesului de putere: un act administrativ pentru a cărui emitere autoritatea avea un temei juridic, dar a depășit limitele acestuia sau, dimpotrivă, o operațiune administrativă căreia îi conferă aparență de act administrativ prin manifestarea de voință pe care o asociază acesteia. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului și excepția nulității căii de atac, solicitând și respingerea recursului, ca nefondat. În esență, a susținut că certificatul medical nu a produs efecte juridice asupra situației reclamantului și că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele: Preliminar, Înalta Curte reține că prin notele de ședință depuse în cursul procesului, la 22 mai 2025, recurentul-reclamant a formulat critici în privința admisibilității cererii de suspendare prin prisma naturii de act administrativ a certificatului nr. x/22.05.2024, arătând că acesta a determinat suspendarea raporturilor juridice dintre recurent și angajator, neprimind salariu pe perioada suspendării. Totodată, a invocat îndeplinirea condițiilor privind existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Instanța de recurs apreciază că susținerile expuse sunt susceptibile a fi încadrate ca motive noi de casare, adăugate celor menționate prin cererea de recurs. Normele cuprinse în art. 489 C. proc. civ. stabilesc sancțiunea specifică în materia recursului, pentru neîndeplinirea obligației de a indica motivele de nelegalitate în termenul prevăzut pentru declararea căii de atac, și anume nulitatea. Dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. nu îi recunosc recurentului posibilitatea de a invoca motive de casare de ordine publică omis a fi inserate în cererea de recurs ori în memoriul separat, ambele depuse în termenul de motivare a căii de atac, după împlinirea acestui termen, posibilitate recunoscută exclusiv instanței de recurs.

Relevante sunt și normele cuprinse în art. 178 alin. (5) C. proc. civ. care stabilesc că toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate, inclusiv a unei hotărâri judecătorești ca act de procedură, trebuie invocate simultan. Prin urmare, în termenul de motivare a recursului, recurentul trebuie să indice toate motivele de nelegalitate a hotărârii judecătorești, inclusiv pe cele de ordine publică. Cum termenul de formulare a recursului și de depunere a motivelor de casare s-a împlinit la 26 septembrie 2024, adăugarea unui alt motiv de casare ulterior acestui moment atrage sancțiunea nulității. Prin urmare, Înalta Curte va admite excepția tardivității motivelor noi de casare, invocat prin notele de ședință depuse la 22 mai 2025, cu consecința nulității acestora.

În continuare, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile recurentului - reclamant subsumate motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate. Instanța de fond a respins acțiunea recurentului-reclamant ca inadmisibilă, reținând că certificatul medical nr. 412/22.05.2024 nu este act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004, astfel că nu poate fi suspendat în temeiul acestui act normativ.

Conform definiției actului administrativ prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". În acest sens, certificatul medical menționat nu îndeplinește aceste criterii, deoarece nu determină, prin el însuși, modificarea statutului juridic al persoanei vizate și nu influențează drepturile și obligațiile acesteia, prin urmare nu produce efecte juridice. Certificatul medical nu este emis în regim de putere publică și nu are un impact direct asupra drepturilor și obligațiilor recurentului, astfel că documentul respectiv nu poate fi calificat drept act administrativ, susceptibil de control de legalitate pe calea contenciosului administrativ.

Certificatul nr. x/22.05.2024 a relevat un diagnostic clinic și funcțional, urmare unei evaluări medicale de specialitate referitoare la starea de sănătate a reclamantului, conținând recomandarea efectuării unui concediu medical și continuarea investigațiilor medicale, urmată de revenirea în fața comisiei. Prin urmare, întrucât actul litigios nu are natura unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, Înalta Curte nu va reține criticile formulate de către reclamant în cadrul recursului. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Față de cele arătate în precedent, observând prevederile art. 496 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte va admite excepția tardivității motivelor noi de casare, invocate prin notele de ședință depuse de recurent la 22 mai 2025, cu consecința nulității acestora și va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1375 din data de 23 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității motivelor noi de recurs. Constată nulitatea motivelor noi de recurs. Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1375 din data de 23 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 28 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.