Decizia nr. 2894/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1957/2022 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.02.2022 cu nr. x/2023, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.I.M.F. Dr. A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 127/10.06.2021 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul arbitral nr. x/2015, conform dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1957 din data de 04.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența materială procesuală de soluționare a cauzei în favoarea Secțiilor Civile din cadrul Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul secției a IV-a Civilă sub nr. x/2022. Prin încheierea nr. 6F din data de 06.03.2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale specializate a secției a IV-a civile din cadrul Curții de Apel București, competența soluționării cauzei fiind declinată în favoarea uneia dintre secțiile a V-a sau a VI-a din cadrul Curții de Apel București.

La data de 25.03.2023 cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a Civile din cadrul Curții de Apel București sub nr. x/2023, unde prin sentința civilă nr. 59F din data de 25.05.2023 a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, fiind constat ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1538 din data de 20.06.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acesteia la data de 03.11.2023, sub nr. de dosar x/2023 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1216 din data de 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, în contradictoriu cu pârâtul CIMF Dr. A., ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și, după rejudecare, admiterea acțiunii. În motivarea recursului, a arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond că nu s-a precizat care sunt considerentele care duc la concluzia că hotărârea arbitrală ar încălca o dispoziție imperativă a legii sau în ce fel afectează ordinea publică sau bunele moravuri. De asemenea, instanța, în mod greșit a reținut faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 292 din Legea nr. 95/2006, referitor la pretențiile recurentei, și că, în temeiul art. 246 alin. (1), relațiile dintre furnizori și casele de sănătate sunt de natură contractuală. Astfel, recurenta a arătat că și-a întemeiat atât în fapt, cât și în drept acțiunea în anulare formulată, indicând faptul că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 73 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Prin urmare, recurenta a apreciat că este incident atât motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cât și cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Prin hotărârea arbitrală nr. 127/10.06.2021 pronunțată în dosarul arbitral nr. x/2015, Comisia Centrală de Arbitraj a admis în parte cererea arbitrală formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, în contradictoriu cu pârâtul C.I.M.F.

Dr. A. și l-a obligat la plata către reclamantă a sumei reprezentând contravaloarea prescripțiilor medicale eliberate de către furnizorul de servicii medicale din asistența medicală primară în cadrul "Programului pentru compensarea în procent de 90% a prețului de referință al medicamentelor acordate pensionarilor cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 RON pe lună" unor persoane cu pensii mai mari de 700 RON pe lună, în perioada 05.01.2012 - 17.12.2012, fiind respinsă cererea arbitrală cu privire la obligarea pârâtului la plata contravalorii prescripției medicale eliberate către o persoană în data de 11.10.2012. Acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale menționate a fost respinsă prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, reclamanta fiind nemulțumită cu privire la lipsa acordării de dobânzi și penalități de întârziere.

Soluționând cauza, Curtea de Apel a respins acțiunea ca nefondată, reținând, în esență, că petenta nu a invocat chestiuni de legalitate care să se subsumeze dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., ci exclusiv aspecte de temeinicie a sentinței arbitrale. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte reține că este nefondat. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc.

civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate de textul legal mai sus citat, deoarece judecătorul fondului, contrar celor susținute de recurentă, a clarificat aspectele esențiale ale speței. Pe cale de consecință, pretinsa deficiență în motivare imputată de partea recurentă sentinței recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc.

civ. nu poate fi reținută ca fiind fondată, instanța de fond arătând de ce a apreciat că petenta nu a indicat nicio dispoziție imperativă a legii, nici în ce fel este afectată ordinea publică sau bunele moravuri. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 608 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din motivele enunțate limitativ la lit. a) -i). Criticile reclamantei subsumate incidenței cazului de la art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., respectiv când hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, caz de anulare pus de recurentă în legătură cu dispozițiile art. 73 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, sunt nefondate.

Astfel, instanța de fond a apreciat că acțiunea în anulare este o cale de atac ce poate fi exercitată exclusiv în cazurile prevăzute expres și limitativ la art. 608 din C. proc. civ.. Prin aceasta nu se permite analiza fondului litigiului dintre părți, ca în cazul apelului, judecata fiind limitată de analiza motivelor de nelegalitate invocate conform art. 608. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că petenta nu indică nicio dispoziție imperativă a legii, nici în ce fel este afectată ordinea publică sau bunurile moravuri, invocând cu titlu generic dispozițiile art. 608 lit. h) din C. proc. civ. și faptul că în mod neîntemeiat a fost respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata și până la data achitării efective a debitului.

Astfel, recurenta-reclamantă nu a precizat care sunt considerentele care conduc la concluzia că ar fi eludate norme imperative sau de ce anume este afectată ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, în mod corect s-a constatat că, prin maniera în care reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a înțeles să își formuleze cererea, aceasta urmărește, practic, o rejudecare pe fond a cauzei de către instanțele naționale, ceea ce nu poate fi acceptat. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod legal s-a reținut că recurenta-reclamantă nu a invocat chestiuni de legalitate care să se subsumeze dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., ci exclusiv aspecte de temeinicie a hotărârii arbitrale.

Pe de altă parte, problema dobânzilor și penalităților este una ce se rezolvă în cadrul procedurii completării hotărârii arbitrale, iar nu una care să determine anularea hotărârii arbitrale. Față de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., este evident că solicitarea recurentei din acțiunea în anulare, în sensul acordării dobânzilor și penalităților aferente debitului principal în cuantum de 1.092,46 RON din cadrul cererii de arbitrare nu este una care să se circumscrie motivului expres și limitativ prevăzut de lege de care partea a înțeles să se prevaleze pentru a obține desființarea hotărârii arbitrale. În acest sens, Înalta Curte reține că acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale are un regim juridic distinct, în cadrul căruia, pe baza unor motive punctual reglementate de art. 608 alin. (1) C. proc.

civ., controlul judecătoresc se realizează din perspectiva unor limitări care exclud aspectele de netemeinicie ale pricinii. Prin urmare, în cadrul acțiunii în anulare, instanța nu poate reanaliza aspectele de fond care au fost soluționate prin hotărârea arbitrală. Prevederile legale pretins încălcate, respectiv art. 73 1 din Legea nr. 500/2002, reglementează situații ce decurg din obiectul de fond dedus judecății în procedura arbitrală, întrucât dobânzile și penalitățile reprezintă capete de cerere aflate într-un raport de accesorialitate cu solicitarea principală (aceea de restituire a debitului datorat) și, prin urmare, situația învederată nu se circumscrie motivului de exercitare a acțiunii în anulare invocat.

Procedura completării hotărârii arbitrale este reglementată de art. 604 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Dacă prin hotărârea pronunțată tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părți poate solicita completarea ei". Prin acțiunea în anulare, reclamanta a criticat hotărârea arbitrală nr. 127/10.06.2021, arătând că a fost admisă cererea cu privire la obligarea pârâtului la plata debitului, însă nu și cu privire la plata dobânzilor și penalităților de întârziere. Însă, din lecturarea dispozitivului hotărârii arbitrale nr. 127/10.06.2021 nu reiese că instanța arbitrală ar fi respins capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzilor și penalităților de întârziere.

Acțiunea arbitrală a fost admisă în parte întrucât au fost admise pretențiile pentru contravaloarea prescripțiilor medicale eliberate de către furnizorul de servicii medicale din asistența medicală primară în perioada 05.01.2012 - 17.12.2012, fiind respinsă cererea arbitrală cu privire la obligarea pârâtului la plata contravalorii prescripției medicale eliberate către o persoană în data de 11.10.2012. Așadar, mențiunea în parte nu este rezultatul respingerii pretențiilor constând în acordarea dobânzilor și penalităților de întârziere, ci a acordării parțiale a debitului principal, ceea ce denotă în realitate omisiunea instanței arbitrale de a se pronunța cu privire la capătul de cerere referitor la sumele accesorii.

Or, omisiunea este reglementată de o procedură specială de soluționare, astfel că nu poate fi dedusă judecății în calea de atac prevăzută de lege pentru hotărârea arbitrală și nici nu poate fundamenta o acțiune în anularea hotărârii arbitrale a cărei cale este, dimpotrivă, închisă ca efect al prevederilor art. 608 alin. (2) teza finală C. proc. civ. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Dolj împotriva sentinței nr. 1216 din data de 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate Dolj împotriva sentinței civile nr. 1216 din data de 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 28 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.