Decizia nr. 2386/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată, la data de 12.10.2021, pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 271/16.09.2021 emise de pârât și exonerarea sa de sancțiunea somației de a intra în legalitate dispusă prin actul administrativ contestat. Prin sentința civilă nr. 700 din 12 aprilie 2023, Curtea a admis cererea de chemare în judecată, a anulat Decizia nr. 271/16.09.2021 emisă de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. A susținut recurentul-pârât că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiată și cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei. Sentința nu cuprinde expunerea situației de fapt reținută de instanță în baza probelor administrate, respectiv motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și raționamentul juridic.

Instanța nu a procedat la o analiză efectivă a actului contestat, a înscrisurilor analizate de Consiliu, respectiv a rapoartelor de monitorizare, ci a expus o perspectivă proprie, concluzivă, din care lipsesc elementele premisă, referitoare la formatul și tema emisiunilor și modul în care calificarea medicului nu este străină de problematica ridicată. Potrivit actului contestat, cu referire la art. 46 1 din Codul audiovizualului, s-a reținut că discutarea respectivului subiect nu s-a limitat doar la opiniile și punctele de vedere exprimate de specialiști în domeniu, de cadre medicale, prezentate doar în emisiunea din 17.03.2021, ci discutarea subiectului s-a extins la prezentarea unor opinii neavizate, ale unor persoane care nu au calificări în domeniul medical și care nu au prezentat argumente consistente în susținerea poziției prezentate.

Or, pentru stabilirea faptei contravenționale, Consiliul nu a pus în discuție profesionalismul doamnei doctor pneumolog sau schema de tratament a acesteia, ci faptul că doar în emisiunea din 17.03.2021 au fost prezentate opiniile și punctele de vedere exprimate de cadre medicale, în celelalte două emisiuni analizate fiind prezentate opinii exprimate de oameni politici, jurnaliști și alți invitați, situație de natură să influențeze în mod eronat percepția publicului cu privire la informațiile prezentate referitoare la virus, la modul de răspândire și de tratare a acestuia, la vaccinarea împotriva sa. A mai apreciat recurentul că analiza instanței din perspectiva încălcării art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Codul audiovizualului cuprinde aprecierile personale ale instanței de fond referitoare la opiniile și activitatea medicului B., și nicidecum considerente juridice în legătură cu actul dedus judecății.

În actul contestat, nu s-a reținut că era necesară o a doua opinie medicală, ci că modul în care au fost aduse la cunoștința publicului unele informații referitoare la schema de tratament COVID propusă de medic, prin raportare la protocoalele sanitare obligatorii, a fost unul de natură să afecteze corecta informare a publicului, cum a fost, spre exemplu, în emisiunea din 22.03.2021. Astfel, față de modul în care au fost prezentate subiectele în cauză, s-a considerat de către Consiliu că au fost încălcate principiile de informare corectă a publicului, astfel cum sunt prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) și art. 65 din Codul audiovizualului. Pe de o parte, radiodifuzorul nu a asigurat distincția clară între fapte și opinii și nici informarea imparțială și cu bună credință a publicului.

Cu referire la art. 65 lit. c) din Codul audiovizualului, membrii Consiliului au reținut că titlurile afișate pe ecran în timpul difuzării celor două emisiuni nu au reflectat fidel esența faptelor și datelor prezentate în acel moment, fiind încălcate prevederile invocate. Prin titlurile redate, publicul nu a fost anunțat că urmează a fi difuzate două înregistrări privind opiniile "contrare" ale jurnaliștilor C. cu referire la medicul B., înregistrările prezentând nu un dialog, ci opinii personale ale acestora. Or, prezentarea unor înregistrări anterioare emisiunii în desfășurare, care nu aveau legătură intrinsecă, efectivă cu subiectul prezentat, nu poate constitui o informare corectă a publicului.

II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Reclamanta A. S.A. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 271/16.09.2021 a Consiliului Național al Audiovizualului prin care a fost sancționată cu somație publică de intrare în legalitate, pentru încălcarea prevederilor articolelor art. 46 1 , art. 64 alin. (1) lit. a) și b) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, în sarcina recurentei-reclamanta s-a reținut că postul de televiziune A. a difuzat în perioada 15-28 martie 2021 mai multe emisiuni în cadrul cărora a fost dezbătut un subiect privind schema de tratament a medicului pneumolog B., din Oradea, pentru tratarea bolnavilor COVID și sesizarea înregistrată împotriva acesteia la Colegiul Medicilor.

Față de modalitatea de prezentare a subiectelor, s-a apreciat că emisiunile au fost difuzate cu încălcarea principiilor de informare corectă a publicului, că titlurile prezentate pe ecran nu au reflectat cât mai fidel esența faptelor și datelor prezentate și că au fost prezentate și opinii exprimate de oameni politici, jurnaliști, alți invitați, de natură să influențeze într-un mod eronat percepția publicului cu privire la informațiile prezentate referitoare la virus, la modul de răspândire și de tratare a acestuia, la vaccinarea împotriva acestuia, în condițiile în care persoanele menționate nu sunt specialiști în domeniu și, pe cale de consecință, opiniile controversate pe care le-au exprimat nu pot aduce un beneficiu real publicului.

Instanța de fond a admis acțiunea și a anulat decizia atacată, soluție împărtășită de instanța de control judiciar. Recurentul-pârât a contestat hotărârea instanței de fond formulând critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciind că sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și ar conține motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor. Contrar opiniilor recurentului, din analiza considerentelor hotărârii, reiese că instanța a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acțiune și a apărărilor pârâtului, a analizat probele administrate și a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. Astfel, Înalta Curte, fără a relua cele reținute în cuprinsul sentinței recurate, constată că instanța de fond s-a raportat la obiectul cauzei, în raport cu elementele de fapt și de drept ale cauzei, și a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale, analizând punctual atât susținerile reclamantei, cât și apărările pârâtului, care, în esență, sunt aceleași reținute prin decizia atacată și reiterate prin cererea de recurs.

Prin hotărârea recurată, judecătorul fondului, în raport cu conținutul fiecărui articol presupus a fi fost încălcat de reclamantă, art. 46 1 , art. 64 alin. (1) lit. a) și b) și art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011, a analizat și a expus situația de fapt și calificarea juridică a acesteia și a prezentat motivele pentru care a apreciat că acțiunea este întemeiată și că reclamanta, în cursul emisiunilor invocate în decizia CNA, nu a încălcat dispozițiile invocate prin decizia atacată. Nu se poate aprecia că hotărârea ar conține motive contradictorii pentru că a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în defavoarea recurentului. De altfel, recurentul nici nu a precizat în ce ar consta contradictorialitatea elementelor reținute prin hotărâre.

În concluzie, motivarea primei instanțe este corespunzătoare, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și oferă garanțiile unui proces echitabil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 700 din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.