Decizia nr. 2384/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.10.2022, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României-Departamentul IX, anularea încheierii nr. 78/27.09.2022, înregistrată la AFM cu nr. 53416/03.10.2022, privind Contestația nr. 2260/28.03.2022 formulată împotriva punctului 2 din Decizia nr. 8/20.07.2022 emisă de Directorul Direcției 2 din cadrul Departamentului IX, anularea parțială a Raportului de control nr. x/30.05.2022, înregistrat la AFM sub nr. x/30.05.2022, în sensul anulării pct. 2, suspendarea executării actelor arătate până la soluționarea definitivă a acțiunii.

1.2. Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 568 din 4 aprilie 2023, Curtea a respins acțiunea, ca neîntemeiată. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea rejudecării sau casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Subsumat primului motiv de casare, a apreciat recurenta-reclamantă că hotărârea instanței, după simpla reluare a susținerilor intimatei, nu este în măsură să satisfacă rigorile dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma tuturor susținerilor, apărărilor și probelor din dosar. Considerentele instanței nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilesc împrejurările de fapt esențiale și nu evocă normele substanțiale procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv fiind una nesusținută și pur formală. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut recurenta-reclamantă că instanța a aplicat și interpretat greșit prevederile legale, pentru că, deși a reținut că încheierea atacată respectă exigențele stabilite de art. 223 din Regulamentul din 29 mai 2014 privind organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, prin actul atacat au fost preluate susținerile din raportul de control.

A reiterat recurenta situația de fapt și măsurile stabilite în sarcina sa în urma controlului Curții de Conturi, apreciind că instanța de fond a omis a avea în vedere că AFM a solicitat transmiterea de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului a datelor cu privire la UAT-urile/operatorii care au constituit fonduri/aveau obligația constituirii fondurilor destinate închiderii și urmăririi postînchidere a depozitelor de deșeuri. În urma solicitării, nu a primit niciun răspuns de la autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. Instanța de fond nu a avut în vedere că AFM este instituția prin care se acordă finanțarea, fondul pentru mediu fiind instrumentul prin care se asigură sumele necesare închiderii respectivelor depozite și, prin urmare, respectarea deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Astfel, efectuarea inventarierii trebuia făcută de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, iar recuperarea finanțării primite în baza contractelor de finanțare de către UAT-uri, de la operatorii care aveau obligația constituirii fondurilor destinate închiderii și urmăririi postînchidere a depozitelor de deșeuri, conform Ghidului de finanțare. Nu sunt întemeiate susținerile instanței de fond, că în discuție este analiza modului în care au fost cheltuite sume care provin din fondul de mediu și recuperarea acestora pentru reîntregirea fondului de mediu al cărui gestionar este AFM, pentru că AFM a finanțat sumele conform Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 233/2019 fiind prevăzute articole pentru recuperarea sumelor finanțate și respectate etapele din Ghidul de finanțare.

Obiectivul programului privind închiderea depozitelor de deșeuri municipale neconforme îl reprezintă finanțarea acordată pentru închiderea acestora în aplicarea prevederilor deciziei CJUE pronunțată în Dosarul C-301/17, acesta fiind motivul pentru care s-a raportat la contractele de finanțare. Totodată, instanța de fond a reluat susținerile Consiliului Concurenței fără a avea în vedere cele arătate de AFM, în sensul că s-a asigurat, la momentul depunerii de către solicitanți a cererilor de finanțare, că aceștia (UAT-uri) respectă condițiile prevăzute de H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, neavând competența pentru încadrarea finanțărilor ca ajutoare de stat, fiind respectate recomandările Consiliului Concurenței.

În condițiile pct. C din cererea de finanțare, lit. h) și j) din Anexa nr. 1 la Ghidul de finanțare a Programului privind închiderea depozitelor de deșeuri municipale neconforme și ale art. 5 pct. 18 din contractul de finanțare, măsura Curții de Conturi privind amendarea contractelor de finanțare nu este legală, întrucât potrivit O.U.G.

nr. 196/2005 privind Fondul de mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006, actul normativ care reglementează activitatea Administrației și finațărilre acordate din Fondul pentru mediu, "Din Fondul pentru mediu sunt finanțate proiectele-pilot și programele-pilot și proiectele și programele din categoriile prevăzute la alin. (1), prin una sau mai multe dintre următoarele modalități, stabilite prin actele normative emise în conformitate cu dispozițiile alin. (1 1 ), (4) și (5): a) susținerea financiară a proiectelor prin finanțare sau cofinanțare nerambursabilă; b) cofinanțarea proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau alte fonduri internaționale, inclusiv cofinanțarea Programului LIFE." Instanța de fond, fără a avea în vedere aceste aspecte, a concluzionat că este neîntemeiată susținerea sa potrivit căreia măsura referitoare la "amendarea contractelor de finanțare, prin acte adiționale în situațiile finațărilor cu caracter de ajutor de stat astfel încât caracterul finanțării să fie clar și fără echivoc rambursabil, ar încălca prevederile O.U.G.

nr. 196/2005, prin modificarea caracterului nerambursabil al finanțării, într-unul rambursabil." De asemenea, încheierea contestată a omis a evidenția prevederile art. 8 alin. (2) și (3), care dispuns că "(2) Sunt eligibile proiectele care vizează închiderea depozitelor neconforme și care sunt pe Lista depozitelor de deșeuri municipale care trebuie închise, conform deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în Dosarul C-301/17. (3) Lista prevăzută la alin. (2) este furnizată de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și se publică pe site-ul Autorității, www.x.ro." 3. Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ. invocate de recurentă. 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Subsumat primului motiv de casare, prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că instanța de fond s-a limitat la preluarea susținerilor pârâtei, fără a analiza probele și raporturile juridice deduse judecății. Instanța de recurs constată, însă, că obligația de motivare impusă de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ. nu presupune un răspuns exhaustiv la fiecare argument de detaliu, ci o expunere clară a silogismului juridic care a condus la soluție. Astfel, sentința recurată cuprinde argumentele de fapt și de drept care fundamentează respingerea acțiunii, iar aspectul că instanța de fond și-a însușit parțial argumentația autorității de control nu echivalează cu o lipsă a motivării, atât timp cât raționamentul este coerent și răspunde criticilor principale privind nelegalitatea actelor administrative atacate. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident. Deși recurenta-reclamantă susține că instanța ar fi încălcat normele de drept material, nu a relevat care ar fi acestea, ci, în mare măsură, cererea de recurs nu reprezintă altceva decât reluarea acelorași susțineri ca și cele din acțiunea introductivă care au fost analizate de prima instanță.

Critica recurentei privind preluarea argumentelor din raportul de control în cuprinsul încheierii este nefondată. Regulamentul privind activitățile specifice Curții de Conturi permite comisiei de soluționare a contestațiilor să își însușească motivarea echipei de control dacă aceasta este considerată temeinică. Instanța de fond a reținut corect că actul administrativ atacat este motivat în fapt și în drept, oferind recurentei posibilitatea reală de a înțelege deficiențele constatate și măsurile de remediere impuse. Nu este fondată nici susținerea recurentei în sensul că nu ar fi primit date de la autoritatea centrală de mediu, acest argument neputând constitui o cauză pentru exonerarea sa de îndeplinirea obligațiilor legale, de a identifica entitățile care aveau datoria de a constitui fonduri de închidere/postînchidere potrivit art. 28 din H.G.

nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor. Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de administrator al Fondului pentru Mediu, avea obligația legală de a asigura nu doar distribuirea sumelor, ci și monitorizarea riguroasă a modului în care acestea sunt utilizate și recuperate, conform principiului bunei gestiuni financiare și pentru a asigura respectarea dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu. Atunci când beneficiarii fondurilor (UAT-uri) utilizează aceste resurse pentru a acoperi obligații ce revin unor operatori economici, finanțarea poate deveni ajutor de stat. Prin finanțarea închiderii depozitelor de deșeuri, recurenta-reclamantă AFM trebuia să se asigure că nu se acordă un avantaj necuvenit unor operatori economici care aveau deja obligația legală și financiară de a asigura aceste costuri din tarifele încasate.

Instanța de fond a apreciat corect că măsura Curții de Conturi a urmărit conformarea contractelor de finanțare la realitatea juridică a operațiunilor, la standardele Consiliului Concurenței și ale legislației UE, astfel încât să se asigure reîntregirea fondului public prin mecanisme de rambursare atunci când beneficiarul final este un operator economic care ar fi trebuit să suporte costurile închiderii depozitelor, pentru a se evita riscul de infringement împotriva României. Recurenta-reclamantă nu poate invoca propria pasivitate sau deficiențele de comunicare inter-instituțională pentru a justifica lipsa unor clauze contractuale de recuperare a sumelor. Prin actele contestate, Curtea de Conturi a constatat cu temei că AFM avea obligația de a implementa mecanisme de monitorizare care să asigure că finanțarea publică nu substituie fondurile destinate închiderii și urmăririi postînchidere pe care operatorii aveau obligația legală să le constituie conform H.G.

nr. 349/2005. Astfel, deși recurenta a invocat Ghidul de finanțare, nu înseamnă că nu avea obligația de verificare a existenței fondurilor de închidere/postînchidere pe care operatorii de depozite erau obligați să le constituie conform actului normativ mențoinat. Nu sunt fondate nici alegațiile recurentei-reclamante, în sensul că nu ar fi avut competența pentru verificarea încadrării finanțărilor ca ajutoare de stat, pentru că, în calitate de administrator al fondului, avea obligația de diligență pe parcursul întregului proces de gestionare a fondurilor publice, iar nerespectarea acesteia fundamentează legalitatea actelor de control emise de Curtea de Conturi.

Astfel, măsura dispusă de Curtea de Conturi privind "amendarea contractelor de finanțare" este o măsură legală, pentru a preveni transformarea unei obligații de mediu a unui operator privat într-o sarcină a bugetului de stat, iar Administrația Fondului pentru Mediu are îndatorirea de a acționa pentru recuperarea finanțărilor care încalcă regimul ajutorului de stat. Prin urmare, măsurile dispuse prin încheierea nr. 78/2022 și Decizia nr. 8/2022 ale Curții de Conturi sunt legale, fiind menite să corecteze eventuale deficiențe în administrarea banului public și să asigure respectarea regimului juridic al ajutorului de stat, iar soluția instanței de fond, care a menținut actele contestate, este motivată și dată cu respectarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 568 din 4 aprilie 2023 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.