Decizia nr. 2271/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 334/2024 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 septembrie 2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Pembrolizumab (denumirea comercială Keytruda), până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal, pentru indicația terapeutică "cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic". 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 334 din data de 25 septembrie 2024, Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal a decis astfel: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății; - a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A.,

în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, - a obligat pârâta să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA), până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate București, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea ordonanței președințiale, ca neîntemeiată. Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă critică soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză, neavând nicio atribuție cu privire la extinderea indicațiilor unui medicament existent în lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008.

Susține că CNAS nu încheie contracte cu furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, al căror obiect să îl constituie decontarea contravalorii medicamentelor acordate asiguraților, nu are competența de a efectua plata către asigurați a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale de care aceștia au beneficiat sau urmează să beneficieze, nu a stabilit niciun fel de raporturi juridice cu reclamanta. Analiza oportunității introducerii medicamentelor în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, este în competența exclusivă a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, analiza desfășurându-se în etape clar stabilite și pe baza unei metodologii specifice.

A mai afirmat că, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, de la data intrării în vigoare a acestuia, evaluarea tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă este un proces continuu prin care se asigură accesul bolnavilor la medicamente în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Începând cu data intrării în vigoare a Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, evaluarea tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă este un proces continuu prin care se asigură accesul bolnavilor la medicamente în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Faptul că prin Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 au fost transpuse în legislația internă aspectele privind întocmirea listelor de medicamente de uz uman care se acordă cu și fără contribuția personală a asiguraților, reglementate de art. 6 din Directiva Consiliului 89/105/CE din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare a sistemelor naționale de asigurări de sănătate. În acest sens, Agenția Națională a Medicamentului și a dispozitivelor Medicale în urma evaluării fiecărui medicament emite decizii privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Liste de medicamente.

Asigurații din sistemul public de asigurări sociale de sănătate beneficiază de medicamentele cuprinse în Lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, ale căror indicații terapeutice (afecțiuni) sunt menționate expres în protocoalele terapeutice prevăzute în Ordinul ministrului sănătății si al președintelui CNAS nr. 564/499/2021. Face trimitere în acest sens la dispozițiile art. 241 alin. (1) și alin. (1 indice 1) din Legea nr. 95/2006 și susține că, pentru a avea calitate procesuală pasivă este necesar si suficient ca autoritatea publică să aibă competență, însă în cauza de față, competența nu aparține CNAS, care nu are raporturi juridice nici cu asigurații, nici cu furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale și mai mult decât atât, în sfera de competență a CNAS nu intră nicio atribuție cu privire la includerea unui medicament în Lista de medicamente, aprobată prin H.G.

nr. 720/2008, cu modificările, si completările ulterioare. În continuare, critică soluția primei instanțe pronunțată pe fondul cauzei, apreciind că este nelegală, deoarece în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 997 din C. proc. civ., respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii, neprejudecarea fondului și aparența dreptului. Ordonanța presedințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică si fără prejudecarea fondului unor cauze al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. În plus, când rezolvă o cerere de ordonanță președințială instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară, cercetează aparența acestui drept.

realizând un examen sumar al cauzei prin "pipăirea fondului", pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului. În cauza dedusă judecății, reclamanta nu justifică aparenta dreptului la asigurarea medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA), pentru indicația terapeutică de "cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic", neputându-se reține, nici măcar la nivel de aparență, un refuz nejustificat al autorităților pârâte din prezenta cauză de a acorda aceste medicamente, în regim de compensare 100%. în condițiile în care, medicamentul solicitat nu are prevăzută indicația terapeutică în protocolul cuprins în Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, pentru afecțiunea de care suferă reclamanta.

Indicațiile pentru care este decontat medicamentul în litigiu sunt exclusiv cele menționate în Protocolul terapeutic aprobat prin Ordinul ministrului sănătății si al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, indicații incluse în rezumatul caracteristicilor produsului, printre care nu se regăsește și indicația de "cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic", acesta acordându-se pentru alte afecțiuni.

Numai în ipoteza în care, indicația terapeutică (afecțiunea) reclamantei ar fi fost prevăzută de Ordinul ministrului sănătății si al președintelui CNAS nr. 564/499/2021 și medicamentul PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) s-ar fi putut deconta si pentru afecțiunea de care suferă reclamanta, în regim de compensare de 100%, iar autoritățile publice de resort refuzau punerea acestui medicament la dispoziția reclamantei, s-ar fi putut lua în discuție o analiză a refuzului autorităților publice de a emite un act administrativ normativ de completare a Ordinului ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021. Medicul poate prescrie o schemă de tratament a unui medicament, pe care o apreciază necesară, cu privire la situația medicală a reclamantei, dar nu cu consecința decontării obligatorii din bugetul FNUASS a medicamentului respectiv, dacă acest medicament nu este prescris si administrat, potrivit legii.

Astfel, aparența dreptului nu este în favoarea reclamantei, întrucât legislația în materia medicamentelor compensate (Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 720/2008, Ordinul nr. 861/2014, protocoalele terapeutice obligatorii) prevede expres că sistemul public de asigurări sociale de sănătate decontează doar medicamentele și indicațiile terapeutice incluse în lista aprobată și în protocoalele terapeutice. Medicamentul în litigiu nu poate fi acordat pentru afecțiunea "cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic" niciunui asigurat în lipsa autorizării și includerii în protocoale. Nu sunt demonstrate nici un exces de putere, nici un refuz nejustificat al autorităților publice, reclamanta beneficiind de serviciile medicale prevăzute de cadrul legal.

În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, recurenta-pârâtă susține că, în speță, este vorba de o solicitare făcută instanței de contencios administrativ, pentru ca, în condițiile art. 997 din noul C. proc. civ., instanța să exercite la nivel de aparență un control de legalitate obiectiv cu privire la refuzul pretins nejustificat al autoritarilor pârâte de a proceda la includerea unei indicații terapeutice ale medicamentului în discuție în protocolul terapeutic si refuzul pretins nejustificat al autorităților publice de a asigura reclamantului pe bază de prescripție medicală, medicamentul PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA), or din acest punct de vedere, cererea este neîntemeiată, întrucât această analiză si pronunțare a instanței asupra măsurii solicitate reprezintă o prejudecare a fondului cauzei si o soluționare de fapt a dosarului de fond.

În nici un caz instanța investită cu soluționarea unei cereri de ordonanță presedințială nu ar putea să se substituie autorităților publice și să facă aprecieri cu privire la necesitatea acordării unui tip de tratament fără respectarea protocoalelor terapeutice elaborate de către comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, o astfel de analiză presupunând un probatoriu complex care nu se poate administra decât în cadrul acțiunii de fond. 4. Apărările formulate Deși legal citate, părțile intimate nu au formulat întâmpinare. II.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește criticile recurentei-pârâte CNAS, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, Înalta Curte constată că, potrivit art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind în măsură să ducă la îndeplinire pretenția reclamantei de a i se asigura tratamentul necesar în regim de compensare 100%, împrejurare ce fundamentează calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.

În esență, prezentul litigiu vizează regimul de decontare a serviciilor medicale din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, reclamanta solicitând decontarea provizorie din acest buget a costului tratamentului cu medicamentul PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru afecțiunea "cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic". Or, argumentele pârâtei referitoare la piedicile legale de decontare a unui medicament pentru o altă afecțiune decât cea pentru care a fost autorizat și inclus în listă vizează, în realitate, fondul cauzei, iar nu o problemă de calitate procesuală pasivă a CNAS, gestionar al FNUASS.

Înalta Curte observă că în mod corect instanța de fond a stabilit cadrul procesual pasiv prin raportare la obiectul ordonanței președințiale, prin care se urmărește obținerea cu caracter provizoriu a tratamentului, în regim de gratuitate totală, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond, apreciind că legitimitatea procesuală pasivă revine autorității care gestionează bugetul FNUASS, din care se efectuează decontarea contravalorii medicamentelor. Or, instanța de recurs nu decelează vreun motiv de nelegalitate a sentinței atacate, în condițiile în care părții recurente-pârâte CNAS îi revine să execute efectiv obligația de decontare a tratamentului pretins de reclamantă. Drept urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă CNAS cu privire la calitatea procesuală pasivă, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ. Înalta Curte constată că sunt nefondate și restul criticilor din recurs, ce vizează condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare în cauză a prevederilor art. 997 și urm. din C. proc. civ., precum și a dispozițiilor H.G. nr. 720/2008, OMS nr. 861/2014 și Legii nr. 95/2006. În esență, pârâta CNAS a criticat sentința recurată susținând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ., sens în care a făcut referire la aparența de drept și neprejudecarea fondului.

Referitor la aceaste cerințe, s-a invocat inexistența unui cadru legal corespunzător pretențiilor reclamantei, care solicită decontarea în regim de compensare integrală a tratamentului cu medicamentul PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru afecțiunea "cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic". Înalta Curte are în vedere faptul că, spre deosebire de acțiunea de fond, procedura ordonanței președințiale nu presupune dovedirea, de către reclamantă, a temeiniciei pretenției formulate. Aparența de drept este în favoarea reclamantei dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic generator al pretențiilor sale, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei analize sumare a situației de fapt și a temeiurilor de drept incidente speței.

În speță, Înalta Curte constată că reclamanta a probat aparența de drept, dovedind că starea sa medicală impune, conform indicațiilor medicului curant, dr. B., dispuse prin Scrisoarea medicală din data de 6 septembrie 2025, aflată la dosarul de fond, efectuarea tratamentului cu medicamentul Pembrolizumab, costul acestui medicament fiind foarte ridicat, ceea ce comportă o dificultate în achiziție. Împrejurările invocate în apărare de recurenta-pârâtă CNAS nu sunt de natură a schimba această concluzie, în condițiile în care medicul curant a considerat că tratamentul cu medicamentul în litigiu este cel mai indicat în raport de evoluția afecțiunii reclamantei, iar instanța este chemată să dispună doar o măsură provizorie, pentru preîntâmpinarea afectării grave a dreptului la viață al reclamantei.

Înalta Curte subliniază că reglementarea condițiilor de acordare a tratamentului solicitat, respectiv conformarea legislației interne cu prevederile constituționale și convenționale invocate în cauză urmează a fi examinate în cadrul acțiunii de fond, unde vor fi avute în vedere și apărările recurentei-pârâte referitoare la inexistența unui cadru legal național sau unional care să permită decontarea integrală a acestui tratament. Însă, pentru admiterea prezentei ordonanțe președințiale este suficient a se constata, la o analiză sumară, afectarea drepturilor fundamentale ale pacientului într-o manieră suficient de gravă pentru a se dispune, cu caracter provizoriu, o anumită conduită în sarcina pârâților.

Înalta Curte mai reține că procedura de includere în lista medicamentelor compensate, pentru ca pacienții să beneficieze de decontarea contravalorii lor, se realizează în condițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/23.07.2014, însă aceasta este însă una laborioasă, care implică o perioadă lungă de timp; or, timpul este elementul care lipsește intimatului-reclamant, întrucât orice întârziere poate avea consecințe deosebit de grave, punând în pericol chiar dreptul la viață al acestuia. Așadar, dreptul care s-ar păgubi prin întârziere, la care se referă dispozițiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., este dreptul la viață, inclusiv dreptul la ocrotirea sănătății, drepturi garantate de art. 22 alin. (1) și art. 34 din Constituția României, respectiv de art. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Astfel, art. 22 alin. (1) din Constituția României stabilește că "Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.", iar art. 34 dispune că "(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii". De asemenea, art. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că "Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege.". În acest context, instanța de recurs apreciază că prin refuzul acordării în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), cu titlu provizoriu, până la o pronunțare definitivă asupra fondului pretențiilor, a unui tratament medical prescris de medicul specialist, s-ar leza dreptul reclamantului la sănătate și implicit la viață, acesta fiind de altfel și dreptul clamat prin cererea de emitere a ordonanței președințiale.

Față de toate aceste aspecte, instanța de control judiciară consideră că în mod corect judecătorul fondului a admis cererea de ordonanță președințială, câtă vreme, la data pronunțării sentinței atacate, acest tratament i-a fost prescris reclamantei de medicul oncolog (eficiența unui astfel de tratament neputând fi reconsiderată de către instanța de judecată). Or, o neacordare provizorie a acestuia, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), ar genera o lezare a dreptului la sănătate, dar potențial și a dreptului la viață, fiind în discuție și îndeplinirea obligației de asigurare a unei asistențe medicale adecvate pacienților.

Este de observat că măsura solicitată de reclamantă are caracter provizoriu, fiind limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului, iar condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge din condiția referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, care urmărește prezervarea unei situații de fapt, în absența căreia ar exista un risc real de afectare a dreptului la viață și sănătate. Conchizând, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte referitoare la neîntrunirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, sentința recurată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 997 din C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 334 din data de 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 30 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.