Decizia nr. 1152/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 153/2024 a Curții de Apel Timișoara

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/23.06.2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea raportului de evaluare nr. x/07.06.2023 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 861/13.11.2023, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate în favoarea Curții de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că litigiul vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența de soluționare revenind secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea 554/2004. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 153 din 5 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 153 din 5 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că instanța de fond a respins în mod nelegal proba constând în emiterea unei adrese către Agenția Națională de Integritate pentru depunerea dovezilor privind repartizarea electronică aleatorie a sesizării, deși acest aspect constituia un motiv de nelegalitate al raportului de evaluare. Se susține că, potrivit art. 9 alin. (1) și art. 13 din Legea nr. 176/2010, coroborate cu art. 20 alin. (5) din aceeași lege, repartizarea lucrărilor inspectorilor de integritate trebuie realizată în mod obligatoriu prin sistem electronic, iar în cauză nu există dovada unei astfel de repartizări.

Recurentul apreciază că simpla adresă semnată de inspectorul de integritate nu poate constitui dovada repartiției electronice, iar succesiunea temporală a celor două adrese depuse la dosar (repartizarea și declarația de imparțialitate) ar demonstra caracterul pur formal al acestora, fiind imposibilă întocmirea lor la intervalul de două secunde. În aceste condiții, respingerea probei solicitate ar fi contrară art. 255 și art. 258 C. proc. civ., întrucât proba era pertinentă și necesară soluționării cauzei, motiv pentru care este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată, întrucât nu a explicat de ce distincția propusă de acesta cu privire la interpretarea art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu ar fi justificată.

Se arată că hotărârea nu cuprinde analiza argumentelor esențiale ale reclamantului, nu prezintă raționamentul juridic care a fundamentat soluția și se limitează la afirmații generale, fără a examina circumstanțele concrete ale cauzei. Recurentul invocă obligația instanței de a motiva hotărârea în mod complet și inteligibil, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar, arătând că lipsa motivării echivalează cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Se susține că instanța nu a analizat nici practica judiciară depusă la dosar, care ar fi susținut interpretarea recurentului. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., recurentul arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, apreciind că lucrarea ar fi fost repartizată aleatoriu, deși nu există dovada repartiției electronice, iar adresele depuse la dosar nu pot substitui dovada legală. Se susține că instanța a aplicat în mod eronat și art. 21 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 176/2010, întrucât raportul de evaluare nu cuprinde punctul de vedere al persoanei evaluate, ci doar mențiunea depunerii acestuia, ceea ce contravine cerinței legale de inserare efectivă a punctului de vedere în cuprinsul raportului. Recurentul critică și interpretarea dată de instanță art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, arătând că incompatibilitatea consilierului județean intervine numai în raport cu societățile de interes județean sau aflate sub autoritatea consiliului județean, nu și în raport cu societățile de interes local aflate în subordinea consiliului local.

Se susține că societatea Colterm S.A. este o societate de interes local, aflată în subordinea Consiliului Local Timișoara, astfel încât nu poate exista incompatibilitate între funcția de consilier județean și calitatea de membru în consiliul de administrație al acestei societăți. Recurentul invocă jurisprudența relevantă, inclusiv Decizia nr. 2514/23.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a demonstra că noțiunea de "societate de interes județean" are un conținut juridic distinct, iar interpretarea instanței de fond ar extinde nepermis sfera incompatibilităților, contrar caracterului lor de norme de excepție. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, arătând că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc.

civ., recursul vizând în realitate nemulțumiri față de raportul de evaluare, nu nelegalitatea hotărârii instanței de fond. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 5, intimata - pârât susține că proba solicitată privind repartizarea aleatorie a fost corect respinsă, întrucât la dosar exista deja dovada repartiției electronice, emisă prin sistemul informatic SIMIDAI, iar adresele depuse sunt valide și necontestate ca fals. Referitor la art. 488 alin. (1) pct. 6, intimata - pârâtă arată că sentința este amplu și complet motivată, instanța analizând toate apărările și înscrisurile, cu respectarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. În ceea ce privește art. 488 alin. (1) pct. 8, ANI susține că raportul de evaluare este legal și respectă art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, punctul de vedere al persoanei evaluate fiind consemnat conform legii, fără obligația reproducerii integrale.

De asemenea, interpretarea instanței asupra art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 este corectă, incompatibilitatea fiind incidentă prin simpla deținere simultană a funcției de consilier județean și a calității de membru în consiliul de administrație al unei societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, indiferent de nivelul (local sau județean) al autorității fondatoare, astfel cum rezultă și din jurisprudența Înaltei Curți. 5. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând recursul declarat de reclamant, Înalta Curte reține că motivele de casare invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

Prin raportul de evaluare nr. x/07.06.2023, întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, în sensul art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioada 08.06.2017-25.03.2021, a exercitat simultan funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Timiș și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Companiei Locale de Termoficare Colterm S.A.. Prin sentința recurată, Curtea de Apel a respins acțiunea în anularea raportului de evaluare nr. x/07.06.2023, ca nefondată. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond a respins în mod nelegal proba constând în emiterea unei adrese către Agenția Națională de Integritate pentru depunerea dovezilor privind repartizarea aleatorie a lucrării.

Din analiza actelor dosarului rezultă însă că la dosarul de fond a fost depus "Raportul de repartizare aleatorie" aferent sesizării nr. 27911/S/II/22.06.2022, emis prin Sistemul Informatic de Management Integrat al Declarațiilor de Avere și Interese (SIMIDAI), document care constituie dovada repartiției electronice prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Întrucât înscrisul se afla deja la dosar, iar recurentul nu l-a denunțat ca fals, instanța de fond a apreciat în mod corect că proba solicitată era inutilă, nefiind întrunite cerințele art. 255 și art. 258 C. proc. civ.. Respingerea unei probe nepertinente nu echivalează cu încălcarea normelor de procedură, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința recurată este motivată în mod riguros și coerent, instanța de fond analizând toate criticile formulate de reclamant, expunând situația de fapt, cadrul legal incident și raționamentul juridic care a fundamentat soluția. Curtea de Apel a examinat punctual criticile privind repartizarea aleatorie, cuprinsul raportului de evaluare, motivarea acestuia și interpretarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prezentând argumentele pentru care le-a respins. Motivarea este conformă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar simpla nemulțumire a recurentului față de concluziile instanței nu poate fi asimilată lipsei motivării.

În consecință, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de fond a aplicat corect normele de drept material. Sub aspectul dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, instanța a constatat în mod întemeiat că repartiția lucrării a fost efectuată prin sistemul electronic SIMIDAI, conform înscrisului depus la dosar, iar critica recurentului privind intervalul de două secunde dintre adrese a fost în mod justificat înlăturată, acestea fiind tipizate electronice a căror imprimare poate avea loc în intervalul menționat. În ceea ce privește dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare menționează punctul de vedere al persoanei evaluate, astfel cum impune legea.

Textul legal nu obligă inspectorul de integritate să redea integral punctul de vedere și nici să analizeze în detaliu argumentele persoanei evaluate, validitatea raportului nefiind condiționată de o astfel de cerință. Instanța de fond a reținut în mod corect că procedura legală a fost respectată. În ceea ce privește interpretarea art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale. Textul instituie o incompatibilitate între funcția de consilier județean și calitatea de membru în consiliul de administrație al unei societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes local sau județean, fără a condiționa aplicabilitatea incompatibilității de subordonarea societății față de consiliul județean.

Recurentul a exercitat simultan funcția de consilier județean și calitatea de membru în consiliul de administrație al societății COLTERM S.A., societate reglementată de Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage incidența incompatibilității prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, indiferent de nivelul autorității fondatoare. Această interpretare este în concordanță cu jurisprudența relevantă, inclusiv Decizia nr. 91/13.01.2022 a Înaltei Curți. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate, iar sentința recurată este legală și temeinică, urmând ca recursul declarat de reclamantul A. să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 153 din 5 martie 2024 a Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 4 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.