ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de revizuentul A., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57 din 19 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Militar Iași s-au hotărât următoarele: În baza art. 462 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A., s-a anulat sentința penală nr. 56 din 20 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Militar Iași în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 19 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea Militară de Apel București și, rejudecând: În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul comiterii infracțiunii de dezertare, prev. de art. 414 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

S-au înlăturat din hotărârea revizuită dispozițiile care sunt contrare sentinței, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 414 alin. (1) C. pen., dispozițiile art. 82 alin. (3) C. pen., precum și obligarea acestuia la plata sumei de 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de despăgubiri formulată de revizuentul A.. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași.

Prin decizia penală nr. 15 din 6 martie 2025 pronunțată de Curtea Militară de Apel București s-a admis apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași împotriva sentinței penale nr. 57 din 19 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Militar Iași, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, și rejudecând în fond: În baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 56 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Militar Iași în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 19 din 26 aprilie 2018 a Curții Militare de Apel București. În baza art. 462 alin. (4) teza a II-a C. proc.

pen., s-a dispus obligarea revizuentului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de fond. S-a menținut doar dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de despăgubiri formulată de revizuentul A.. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului parchetului au fost lăsate în sarcina statului. Împotriva deciziei anterior menționate, la data de 5 mai 2025, a formulat recurs în casație apelantul revizuent A.. După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea Militară de Apel București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 21 mai 2025, sub nr. x/2023*, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 5 iunie 2025. În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație. ***** Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de revizuentul A., în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele: Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc.

pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație. În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege se constată următoarele: Potrivit 434 alin. (1) C. proc.

pen., recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiil art. 38 alin. (2) C. proc. pen. [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de ape]), respectiv art. 40 alin. (2) C. proc. pen., altele decât cele prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Pe de altă parte, potrivit art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., inculpatul poate formula recurs în casație (în ceea ce privește latura penală și latura civilă) împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal. Or, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a art. 438 C. proc. pen. (care reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), precum și a dispozițiilor art. 448 C. proc. pen. (care stabilesc soluțiile la judecata recursului în casație, după admiterea în principiu), rezultă, în mod neechivoc, că sunt supuse recursului în casație numai hotărârile penale definitive pronunțate în apel prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică hotărârile prin care a fost soluționat raportul de drept penal substanțial dedus judecății.

Ca urmare, toate celelalte hotărâri penale pronunțate în apel de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt excluse controlului jurisdicțional exercitat în procedura recursului în casație, întrucât exercițiul acestei căi extraordinare de atac are ca finalitate exclusivă remedierea erorilor de drept comise de instanțele de apel la judecarea, în ciclul ordinar, a fondului cauzei. În raport cu aceste considerații teoretice, se constată că, în speță, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de apelantul revizuent A. împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea Militară de Apel București ca instanță de apel, însă nu pe fondul cauzei, ci în virtutea competenței funcționale recunoscute acesteia conform art. 39 alin. (2) raportat la art. 463 C. proc.

pen. Această hotărâre, prin care, urmare admiterii apelului declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, s-a desființat, în parte, sentința penală nr. 57 din 19 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Militar Iași, iar în rejudecare, în baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 56 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Militar Iași, definitivă prin decizia penală nr. 19 din 26 aprilie 2018 a Curții Militare de Apel București, nu poate face obiectul recursului în casație, deoarece nu constituie o hotărâre prin care să se fi soluționat fondul cauzei, în una dintre modalitățile expres prevăzute de lege.

Constatarea anterior menționată face inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, judecătorul de filtru concluzionează că cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 15 din 6 martie 2025 pronunțată de Curtea Militară de Apel București nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 434 C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă. Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 15 din 6 martie 2025 pronunțată de Curtea Militară de Apel București. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2025.