Decizia nr. 545/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 03 ianuarie 2023 sub nr. x/2023 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat instanței recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare "JUSTIȚIE" și Curtea Constituțională, capitolul I - B. Indemnizația de încadrare pentru procurori, nr. crt.

1 - procuror cu grad de PÎCCJ, corespunzător vechimii în funcție și funcțiilor exercitate, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale constând în diferența salarială rezultată dintre salariul efectiv încasat și cel prevăzut în Anexa V - Familia Ocupațională de Funcții Bugetare "JUSTIȚIE" și Curtea Constituțională, Capitolul I - B din Legea-cadru de salarizare nr. 153/2017, indemnizația de încadrare pentru procurori, nr. crt. 1 - procuror cu grad de PÎCCJ, corespunzător vechimii în funcție, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, corespunzător funcțiilor exercitate, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

În ceea ce privește competența teritorială a instanței a invocat disp. art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în sensul extensiv, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018. Prin sentința civilă nr. 1256 din 27 aprilie 2023 a Tribunalului Alba - secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale (invocată din oficiu) și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în ceea ce privește competența stabilită de art. 127 alin. (1) corelat cu art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., aceasta este una teritorială exclusivă și alternativă, ceea ce înseamnă că reclamantul care are statut de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, are obligația de a sesiza una dintre instanțele expres și limitativ prevăzute de acesta.

În concret, întrucât în cauză reclamanta are statut de procuror și desfășoară activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, care este situat în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta avea obligația de a sesiza unul dintre tribunalele situate în oricare din curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Alba Iulia. Astfel, în condițiile în care reclamanta a sesizat o instanță necompetentă din punct de vedere teritorial, aceasta a pierdut dreptul de a opta pentru una dintre instanțele teritoriale, deopotrivă competente, situate în vecinătatea Curții de Apel Alba Iulia, împrejurare în care instanța competentă urmează a fi stabilită în mod aleatoriu de către instanța sesizată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea - secția I civilă la data de 22 mai 2023 sub același număr. Prin sentința civilă nr. 342 din 19 februarie 2024 a Tribunalului Vâlcea - secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale (invocată din oficiu) și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, față de obiectul cauzei - drepturi salariale - instanța competentă material să soluționeze cauza este tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 269 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii raportat la art. 94 și art. 95 din C. proc. civ.

Totodată, s-a mai reținut că cererea reclamantei nu este de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea și nici de competența unei instanțe inferioare celei pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea, motiv pentru care s-a apreciat că, în cauză, nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. De asemenea, deși pârâți sunt Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile legale privind prorogarea legală de competență, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres în art. 127 alin. (2 1 ) că aceasta operează doar în situația în care instanța de judecată este pârâtă, nu și parchetul de pe lângă instanța competentă.

În consecință, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 269 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii raportat la art. 94 și 95 din C. proc. civ., având în vedere că reclamanta are locul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, aflat în circumscripția Tribunalului Hunedoara, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara - secția I-a Civilă la data de 04 aprilie 2024 sub nr. x/2023. Prin sentința civilă nr. 49/2026 din 14 ianuarie 2026 a Tribunalului Hunedoara - secția I-a Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale (invocată din oficiu) și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut, pe de o parte, că reclamanta A. avea într-adevăr la data înregistrării prezentei cauze calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani și, pe de altă parte, că printre pârâți figurează și o instanță de judecată, și anume Tribunalul Mehedinți, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 127 alin. (2) 1 coroborat cu art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în stabilirea competenței teritoriale a prezentei cauze nu are relevanță calitatea de procuror a reclamantei, ci calitatea de pârât a Tribunalului Mehedinți, ceea ce are drept consecință posibilitatea/dreptul reclamantei de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Tribunalul Mehedinți este aflat în raza Curții de Apel Craiova, care este învecinată Curții de Apel Alba Iulia, iar instanța sesizată inițial, Tribunalul Alba, se află în raza teritorială a Curții de Apel Alba Iulia. Prin urmare reclamanta avea dreptul de a sesiza Tribunalul Alba în vederea soluționării prezentului litigiu, drept pe care a ales să îl exercite. Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele: Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict vizează exclusiv competența teritorială, fiind necontestată competența materială a tribunalului în soluționarea cererii.

În speță, reclamanta având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, a învestit Tribunalul Alba cu o cauză având ca obiect drepturi salariale, litigiu asimilat conflictelor de muncă, îndreptat împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara. Conflictul de competență s-a ivit pe fondul interpretării diferite a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la calitatea părților din proces.

Analizând criticile instanțelor aflate în conflict, Înalta Curte constată că instanța competentă este Tribunalul Alba, pentru următoarele considerente: Deși primele două instanțe (Alba și Vâlcea) s-au concentrat pe calitatea de procuror a reclamantei, Tribunalul Hunedoara a reținut corect că în cauză figurează, în calitate de pârât, o instanță de judecată și anume Tribunalul Mehedinți. Potrivit art. 127 alin. (2 1 ) C. proc. civ. dispozițiile referitoare la competența facultativă se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de pârât. Conform alin. (2) al aceluiași articol, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Se reține că instanța care ar fi fost competentă potrivit regulii generale (sediul pârâtului Tribunalul Mehedinți) este situată în circumscripția Curții de Apel Craiova, iar reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Alba, instanță de același grad cu pârâtul, aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia. Înalta Curte constată că cele două Curți de Apel (Craiova și Alba Iulia) sunt învecinate, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ. Se mai reține că, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin decizia nr. 290/2018, dispozițiile art. 127 C. proc. civ.. reglementează o competență teritorială facultativă, un drept de opțiune pus la dispoziția reclamantului pentru a asigura imparțialitatea obiectivă a instanței.

Prin introducerea cererii la Tribunalul Alba, reclamanta și-a exercitat în mod legal acest drept de opțiune, alegând o instanță dintr-o curte de apel învecinată celei unde funcționează instanța pârâtă. Astfel, odată exercitat acest drept de opțiune, competența instanței sesizate devine fixă, aceasta neputând invoca din oficiu necompetența teritorială dacă sunt respectate limitele vecinătății curților de apel. În acest sens, având în vedere că Tribunalul Alba era una dintre instanțele care îndeplineau criteriul de vecinătate față de pârâtul Tribunalul Mehedinți, se constată că reclamanta a sesizat o instanță deopotrivă competentă.

Nu în ultimul rând, față de calitatea de procuror a reclamantei (invocată pentru a atrage competența de la sediul pârâtului), Înalta Curte reține că existența calității de pârât a unei instanțe judecătorești (Tribunalul Mehedinți) este suficientă pentru a activa mecanismul de la art. 127 alin. (2 1 ), acesta primând în stabilirea opțiunii reclamantei. Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2026.