Decizia nr. 440/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva încheierii nr. 335/2026 a Judecătoriei Oradea

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 noiembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Reșița, sub nr. x/2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, la solicitarea creditoarei B., încuviințarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 17 februarie 2025, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2025. Judecătoria Reșița, prin încheierea nr. 7000 din 26 noiembrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Reșița, invocată din oficiu, competența de soluționare a cererii formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. fiind declinată în favoarea Judecătoriei Oradea.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că la data sesizării executorului judecătoresc, debitorul C. avea reședința legal stabilită (pentru perioada 31.01.2025 - 30.01.2026) în Oradea, județul Bihor, astfel cum a rezultat din dovada interogării bazei de date DEPABD. Prin încheierea nr. 335/2026 din 22 ianuarie 2026, pronunțată de Judecătoria Oradea - secția civilă, în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, invocată de instanță, din oficiu; s-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., față de debitorul C., în favoarea Judecătoriei Reșița; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite. Acest text de lege stabilește că este competentă judecătoria în raza căreia se află domiciliul debitorului, în momentul sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită. Astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 24 noiembrie 2025 cu privire la debitorul C., acesta avea domiciliul la data sesizării organului de executare în comuna Măureni, sat Șoșdea, județul Caraș-Severin, fiind menționată și o reședință în Oradea, județul Bihor. Instanța a apreciat că relevant pentru stabilirea calității de instanță de executare este domiciliul, conform textului de lege expres, fiind lipsită de relevanță reședința persoanei fizice.

S-a mai reținut că legiuitorul face referire, în cadrul dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ., la noțiunea de domiciliu, iar această noțiune urmează a fi apreciată în sensul său restrâns. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, sub nr. x/2025, la data de 4 februarie 2026. Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Reșița și Judecătoria Oradea - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza. Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență. Înalta Curte reține că prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la interpretarea noțiunii de "domiciliu" din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc.

civ. Prin demersul judiciar promovat, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 17 februarie 2025, pentru realizarea obligației de plată stabilită prin titlul executoriu. Sub aspectul determinării competenței teritoriale, față de obiectul cererii deduse judecății, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută prin raportare la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 din C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală". Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală.

(3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt". Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și ale art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", la care face trimitere art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât, din punct de vedere formal, unde declară partea că are locuința principală, ci adresa la care aceasta locuiește efectiv (care corespunde realității imediate), intenția legiuitorului fiind aceea de a se asigura că debitorul își va putea exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflate în proximitatea domiciliului său real.

Rezultă, așadar, că scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, este pe deplin realizat prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are reședința debitorul, aspect ce facilitează accesul său efectiv la justiție, dar și eficientizează eventualele măsuri de executare a silită a bunurile mobile și, după caz, imobile ale acestuia. Relevante, în acest context, sunt și prevederile art. 91 alin. (1) C. civ., care conferă reședinței opozabilitate față de terți, prin înscrierea acesteia în evidențele oficiale. Or, din cuprinsul procesului-verbal din 24 noiembrie 2025, rezultă că la data sesizării organului de executare (05.11.2025), debitorul C. figura în baza de date D.E.P.A.B.D.

cu domiciliul activ în jud. Caraș Severin și cu reședința în mun. Oradea, județul Bihor, pentru perioada 31.01.2025 - 30.01.2026, împrejurare ce produce, în speță, efecte juridice în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței de executare. Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare, debitorul avea reședința în municipiul Oradea, se reține că Judecătoria Oradea este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) din același act normativ, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2026.