Decizia nr. 416/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 312/2025 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 312 din 1 aprilie 2025, pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., având în vedere că sediul pârâtelor este în București. A mai reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., întrucât cererea de chemare în judecată nu are ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau o cerere având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, ci constatarea existenței unor clauze abuzive într-un contract valabil încheiat în 12.09.2008, contract ce și-a produs efectele până la data promovării acestei acțiuni. Pe de altă parte, instanța a arătat că, potrivit prevederilor art. 8.3 din contractul de credit de consum încheiat cu reclamantul, părțile semnatare au convenit ca litigiile rezultate din prezentul contract, ce nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi soluționate de instanțele de judecată competente de la sediul împrumutătorului, în speță Judecătoria Sectorului 1, București, fiind incidente dispozițiile art. 126 C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 270 din 13 ianuarie 2026, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - secția I Civilă, a fost admisă excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Cărbunești. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit indicat. Astfel cum a arătat instanța, competența de soluționare a unei astfel de cauze se stabilește potrivit dreptului comun, respectiv în condițiile art. 107 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea, instanța a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât constatarea caracterului abuziv al unei clauze atrage nulitatea acelor clauze criticate de reclamant prin cererea de chemare în judecată. A mai precizat instanța că necompetența într-o astfel de cauză este de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., aceasta nu poate fi invocată de către instanță. Mai mult, în raport de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., în cazul competenței alternative, alegerea instanței revine reclamantului, care nu mai poate reveni asupra ei, nici pârâtul nu ar putea cere declinarea competenței, după cum nici instanța nu ar putea să o dispună din oficiu.

Sub un ultim aspect, instanța a precizat că este nescrisă clauza prin care părțile au stabilit competența instanței în cadrul contractului de credit, conform art. 126 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că a fost stabilită competența înainte de nașterea dreptului la despăgubire, iar nu ulterior. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătorie Târgu-Cărbunești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție reține că cererea dedusă judecății are ca obiectul principal constatarea nulității absolute a unor clauze din contractul de credit nr. x din 12.09.2008, încheiat între A., în calitate de împrumutat și de B. S.A., în calitate de împrumutător, iar în raport de prevederile Legii nr. 193/2000, reclamantul are calitatea de consumator, iar pârâta de profesionist. Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor". Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție observă că, deși prin art. 8.3 din contractul de credit x din data de 12.09.2008, a fost inserată clauza potrivit căreia, litigiile legate de încheierea, derularea, executarea și modificarea contractului sunt de competența instanțelor judecătorești de la sediul împrumutătorului, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ. și nu poate justifica alegerea instanței în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei B. S.A. În raport de toate aceste criterii, competența teritorială aparține instanței de la domiciliul reclamantului, instanța inițial învestită și competentă potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu-Cărbunești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Cărbunești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2026.