Decizia nr. 317/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", constată următoarele: Prin încheierea din 20 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galați - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 356 din 24 aprilie 2025, pronunțată de Tribunalul Galați - secția I Civilă, în contradictoriu pârâta ICMRS S.A. Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății cauzei în lipsă. A arătat că arhiva societății se află la societatea ARHIVATOR S.R.L. și că pentru constatarea încadrării în grupa de muncă și eliberarea adeverinței de muncă în condiții speciale se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Prin întâmpinarea depusă la 12 ianuarie 2026, intimata a invocat excepția inadmisibilității recursului, în susținerea căreia a afirmat că încheierea atacată nu este susceptibilă de recurs; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a răspuns la întâmpinare. La termenul de astăzi, 26 februarie 2026, excepția inadmisibilității recursului a fost respinsă pentru considerentele expuse în partea introductivă a deciziei. Luând în analiză excepția nulității recursului, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același Cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc.

civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă criticile de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive, iar în cadrul recursului se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc.

civ. Obiectul recursului îl constituie încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care reglementează o atare măsură pentru absența părților legal citate la termenul de judecată, fără a fi solicitată judecata cauzei în lipsă. Ca atare, legala motivare a recursului circumscris unei astfel de ipoteze presupune argumentarea, în concret, a modului în care instanța de apel a încălcat norma procesuală ce a stat la baza măsurii dispuse, prin raportare la motivele care au determinat pronunțarea soluției date și actele dosarului, însă fără a antama fondul cauzei. În speță, în justificarea măsurii de suspendare, curtea de apel a reținut că, deși părțile au fost legal citate, acestea nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecata apelului în lipsă.

Pe acest temei, a considerat că sunt întrunite condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin memoriul de recurs, recurentul solicită casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea ei în lipsa lui de la dezbateri, fără a critica raționamentul instanței și fără a dezvolta argumente care să releve greșeala de judecată a a acesteia în aplicarea măsurii contestate, astfel că ele nu pot fi integrate cazurilor de casare reglementate de legiuitor la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Recurentul nu combate statuările instanței cu privire la întrunirea cerințelor legale care atrag aplicarea textului de lege de la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci solicită judecarea apelului în lipsă, aspect ce excedează cazurilor care ar putea determina desființarea deciziei atacate.

Aceasta, în condițiile în care, pe de o parte, ipotezele în care poate interveni casarea unei hotărâri sunt prevăzute de norme imperative a căror aplicare nu poate fi extinsă la situații nereglementate, iar, pe de altă parte, așa cum rezultă din textul de lege evocat, cererea de judecare în lipsă poate fi adresată numai instanței învestite cu judecata procesului, nu și instanței de control judiciar pentru a susține măsura casării hotărârii instanței inferioare, așa cum a procedat recurentul. Deopotrivă, se notează că judecarea cauzei în lipsa părții poate fi cerută și odată cu solicitarea de redeschidere a procesului după suspendare, până la împlinirea termenului de perimare. Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, instanța supremă conchide în sensul că alegațiile recurentului nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele de la art. 488 alin. (1) C. proc.

civ., context în care, în privința lor devine incidentă sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția ridicată din oficiu fiind întemeiată. De aceea, reținând că memoriul de recurs nu cuprinde nicio critică de nelegalitate, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), prin raportare la art. 489 alin. (2) din același Cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ICMRS S.A., prin lichidator judiciar B.. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.