Decizia nr. 645/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș - secția civilă sub nr. dosar x/2023 la 18 decembrie 2023, reclamantul Județul Mureș în contradictoriu cu pârâtul Orașul Sărmașu a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la: i). plata sumei de 671.199,30 RON, prevăzute în Anexa nr. 1 la prezenta, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare în județul Mureș, aferentă anului 2021; ii).

plata sumei totale de 116.176,32 RON, prevăzute în Anexa nr. 2 la prezenta, reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă debitului total restant, ce se compune din: - suma de 61.621,61 RON, aferentă debitului restant din 2021, calculată de la data scadenței (01.04.2021) și până la data introducerii prezentei cereri (18.12.2023), care se constituie în venituri la bugetul județean; - suma de 54.554,71 RON, aferentă debitului restant din 2021, calculată de la data scadenței (01.10.2021) și până la data introducerii prezentei cereri (18.12.2023), care se constituie în venituri la bugetul județean; iii). plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere - stabilită conform art. 3 din O.G.

nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, în continuare de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 18.12.2023 și până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit; iv). obligarea la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6385 din 7 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Mureș - secția civilă în dosarul nr. x/2023 s-au dispus următoarele: - s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul Județul Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Sărmașu; - a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 439077,69 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubritate pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare în județul Mureș, aferentă anului 2021, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la scadență și până la data de 13.12.2023, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare în continuare, până la achitarea în integralitate a debitului restant; - s-a respins în rest cererea, ca neîntemeiată; - a fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial parțial; - s-a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul. Prin decizia nr. 268/A din 21 martie 2025, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins apelul, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, la 16 iulie 2025, a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Sărmașu, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc.

civ., susținând, în esență, următoarele: instanța de apel în mod eronat nu a ținut cont de numărul beneficiarilor reali ai serviciului de salubritate, nefăcând distincție între cei care au beneficiat reali și cei care nu au beneficiat în mod efectiv, încălcând astfel prev. art. 484 Codul fiscal, art. 30 alin. (6) din Lega nr. 273/2006 și Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare aprobat prin HCJ Mureș nr. 77/2019; hotărârea este contradictorie: instanța de apel reține, pe de o parte, că taxa de salubrizare este datorată doar de persoanele juridice și fizice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau de serviciul public local, iar, pe de altă parte, decide că la stabilirea debitului datorat trebuie avut în vedere numărul total de locuitori evidențiați la recensământ, fără nicio o verificare concretă dacă toți aceștia beneficiază efectiv de serviciul de salubritate; în plus, ignoră înscrisul depus de Primărie intitulat "Total borderouri debite pentru persoane fizice" care indică exact numărul de persoane scutite și cele care figurează în evidențele fiscale ca beneficiari.

Intimatul-reclamant Județul Mureș a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În ședința publică din 26 martie 2026, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocate prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept: Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc.

civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluția atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă sau reevaluarea situației de fapt.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În cauză, deși în memoriul de recurs s-au indicat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., se constată că acestea au fost invocate doar în mod formal, din moment ce recurenta-pârâtă nu a dezvoltat argumente prin care să demonstreze existența unor motive contradictorii sau încălcarea ori aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, deși invocă contrarietatea motivării instanței de apel, critica recurentei vizează în realitate faptul că numărul beneficiarilor reali ai serviciilor de salubritate în raport cu care a fost calculată taxa de salubrizare nu este cel corect, aceasta nefiind însă o critică de nelegalitate, ci de netemeinicie, întrucât vizează modalitatea de administrare a probatoriului. Pretinsa contradicție din motivarea instanței de apel, evidențiată de recurentă prin motivele de recurs, constând în faptul că instanța nu a valorificat, nu a dat eficiență aspectelor prezentate de pârâtă în cuprinsul mai multor adrese depuse la dosar, privind existența unor diferențe cu privire la numărul real al persoanelor obligate la plata taxei speciale de salubritate, nu poate fi examinată de către instanța de recurs, întrucât aceasta ar presupune, în mod direct, o reapreciere asupra probatoriului administrat în cauză.

În consecință, deși a invocat existența unor motive contradictorii în cuprinsul deciziei recurate, recurenta-pârâtă critică, în realitate, modul în care instanța de apel a valorificat mijloacele de probă administrate, cu toate că aceste aspecte nu pot forma obiect al controlului în recurs, astfel cum s-a arătat. De asemenea, criticile nu se subsumează nici motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., întrucât, plecând de la realitatea că stabilirea împrejurărilor de fapt este atributul suveran al instanțelor de fond, se constată că instanța de apel a conchis, în urma analizei probelor administrate și apărărilor pârâtei, faptul că "în privința numărului de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, Curtea reține că inițial, la adoptarea în anul 2019 de către Consiliul Județean Mureș și de către Consiliul Local al Orașului Sărmașu a documentației care a stat la baza stabilirii taxei de salubrizare s-a avut în vedere numărul de locuitori evidențiați pe raza Orașului Sărmașu, comunicat de instituțiile abilitate, fără alte distincții. Ulterior, prin hotărârile adoptate, s-a modificat doar nivelul taxei speciale de salubrizare pentru anul 2021 pentru fiecare categorie distinctă de utilizatori.

Prin întâmpinarea formulată cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, pârâtul a arătat că nu contestă valoarea și cuantumul taxei de salubrizare cu privire la numărul consumatorilor casnici, obiecțiile sale vizând doar consumatorii non-casnici. Pe de altă parte chiar pârâtul a indicat atât în primă instanță, cât și în apel numărul total al populației la nivelul Orașului Sărmașu în anul 2021, acesta fiind de 6186 de persoane.". Recurenta-pârâtă nu a formulat critici prin care să combată raționamentul logico-juridic al instanței de apel, neargumentând încălcarea sau aplicarea eronată a normelor legale interne în materie.

Chiar dacă a invocat, în mod formal, interpretarea și aplicarea greșită, de către instanța de apel, a unor prevederi legale (art. 484 din Codul fiscal, art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 și Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, aprobat prin HCJ Mureș nr. 77/2019), se observă că recurenta-pârâtă nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la decizia recurată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de maniera în care instanța de apel a valorificat înscrisurile depuse la dosar, susținând că, prin raportare la acestea, a fost calculat eronat numărul real al persoanelor obligate la plata taxei speciale de salubritate, invocând, așadar, o greșită interpretare a probelor. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că în recurs nu pot fi invocate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, ce pot fi subsumate motivelor prevăzute, în mod expres și limitativ, de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc.

civ.. Expunerea unor texte de lege, fără a se demonstra aplicarea lor greșită de către instanța de apel, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat în conformitate cu exigențele legale. Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Sărmașu împotriva deciziei civile nr. 268/A din 21 martie 2025 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 26 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.