- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția I civilă
- Data
- 26 martie 2026
Decizia nr. 641/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 2216/2024 a Tribunalului Iași
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - secția I civilă la 27 februarie 2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare de bun viitor autentificat cu numărul x/2020 de BIN D., repunerea părților în situația anterioară prin obligarea părților la restituirea sumei de 462.983 RON, achitată de reclamantă cu titlul de preț, obligarea pereților la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului și obligarea lor la plata sumei de 446.662 RON, cu titlul de despăgubiri, precum și obligarea părinților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2216 din 14 noiembrie 2024, Tribunalul Iași - secția I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.11.2020 la BNP D.. A obligat pârâții, în solidar, să restituie reclamantei suma de 462.983 RON reprezentând preț achitat de reclamantă în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.11.2020 la BNP D.. A obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 320.384 RON cu titlu de daune-interese. A obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 25.844 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 247 din 28 mai 2025, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către pârâți și i-a obligat pe aceștia să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 3.750 RON. Împotriva acestei decizii, la 6 august 2025, au declarat recurs pârâții. Prin rezoluția din 1 octombrie 2025, s-a stabilit în sarcina recurenților-pârâți obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.504,42 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, această obligație fiind comunicată recurenților la 13 octombrie 2025 . Întrucât recurenții-pârâți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, la termenul din 26 martie 2026, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
2. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Având a se pronunța, cu prioritate, asupra excepției netimbrării, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul, pentru următoarele considerente de drept: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță, iar, conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, la art. 486 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ. se prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.
În cauză, se constată că, până la primul termen de judecată, recurenții-pârâți nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.504,42 RON, nesocotind dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și pe cele ale art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.. Recurenții nu au formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, sau eșalonării. Se mai reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).
Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că taxa de timbru are un cuantum mediu (3.504,42 RON), recurenții-pârâți au avut posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar calea de atac a recursului este una extraordinară. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reține că, prin anularea căii de atac ca netimbrate, s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție. Față de aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu cele ale art. 486 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 247 din 28 mai 2025 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 26 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.