Decizia nr. 613/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamț la 21.11.2025, sub nr. x/2025, petenta A., prin executor judecătoresc B., la cererea creditoarei C., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 628/22.11.2019 a Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă prin decizia nr. 228/24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă), prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv pentru a recalcula, aloca și plăti îndemnizațiile brute lunare începând cu data de 24.05.2015 și până la data de 30.11.2015, diferențe de salarii calculate la o valoare de referință sectorială de 440,16 RON raportat la îndemnizația salarială efectiv plătită și la o valoare de referință de 484,18 RON, începând cu 01.12.2015, la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și dobânda legală calculată asupra diferențelor de drepturi salariale acordate, sub forma dobânzilor penalizatoare pentru perioada anterioară emiterii sentinței apelate, respectiv diferența dintre dobânda penalizatoare și cea remuneratorie,

pentru perioada ulterioară emiterii sentinței, pentru perioadele de timp în care și-a desfășurat activitatea în raza Curții de Apel Iași. În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, faptul că s-a solicitat încuviințarea executării silite pentru recuperarea drepturilor salariale. În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. II. Hotărârile care au generat conflictul de competență Prin sentința nr. 1666/15.12.2025, Judecătoria Târgu-Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora cererile de încuviințare a executării silite sunt de competența instanței de executare de la sediul debitorului. A precizat că, în cauză, figurează patru debitori principali, respectiv Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. A relevat Decizia RIL nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, la paragraful nr. 28, reține că, în ipoteza unui titlu executoriu vizând o pluralitate de debitori, executarea silită demarată în temeiul acestuia se încuviințează, prin raportare la art. 112 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc.

civ., de judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul oricăruia dintre debitorii principali; în cazul în care printre debitori sunt și obligați accesoriu, competența instanței de executare se determină prin raportare la domiciliul/sediul debitorilor principali. A conchis că, în speță, poate fi încuviințată executarea silită de către două instanțe, respectiv de Judecătoria Iași, în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, declinând competența de soluționare a cauzei acestei din urmă instanțe.

Prin încheierea din 08.01.2026, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 1 București a considerat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., raportat la calitatea de grefier, în cadrul Judecătoriei Iași, a creditoarei, conchizând că Judecătoria Târgu-Neamț are competența de a soluționa cererea, în calitatea sa de instanță de executare, conferită de faptul că este o instanță de același grad cu Judecătoria Iași și se află în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea creditoarea. III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț, pentru considerentele expuse în continuare: Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței de executare, în soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite, Judecătoria Târgu-Neamț apreciind că revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei, ca efect al reținerii calității de debitor principal a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (alături de Tribunalul Iași și de Curtea de Apel Iași), în timp ce această din urmă instanță a făcut aplicarea art. 127 C. proc.

civ., dată fiind calitatea creditoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, precum și lipsa calității de debitor a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competență îl constituie încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 628/22.11.2019 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată, în parte, prin decizia nr. 228/24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, privind pe creditoarea C.. Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc.

civ., potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". În conformitate cu aceste dispoziții, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului. Deși prin cererea formulată, A., prin executor judecătoresc B., acționând pentru și în numele creditoarei, a solicitat încuviințarea executării silite inclusiv împotriva debitorului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în sector 1, București, se constată că singurii debitori în sarcina cărora este stabilită obligația specifică, de a proceda la recalcularea indemnizațiilor brute lunare, sunt Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.

De aceea, pe acest prim palier de analiză, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revenea (aparent) Judecătoriei Iași (instanță aflată în circumscripția debitoarei Curtea de Apel Iași), iar nu Judecătoriei Sectorului 1 București. Cum, însă, în speță, potrivit celor consemnate în cuprinsul titlului executoriu, creditoarea are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, devin incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2) 1 Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor." Astfel fiind, aceste prevederi, pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul (respectiv grefierul) care deține calitatea de reclamant al unei pricini, iar pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul/grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

În egală măsură, norma analizată instituie și o competență teritorială alternativă, întrucât reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rațiunea edictării dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. fiind aceea de a oferi părților pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței. În consecință, din moment ce creditoarea și-a exercitat, cu ocazia cererii de încuviințare a executării silite (prin intermediul executorului judecătoresc), dreptul de opțiune prevăzut de art. 127 C. proc. civ. și a sesizat Judecătoria Târgu-Neamț (instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată Curții de Apel Iași, astfel cum s-a arătat), revenea acesteia competența de a soluționa pricina pendinte.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze primează calitatea creditoarei, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.