Decizia nr. 583/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — conflict de competență

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 25.09.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească locuința minorei C. la locuința mamei, să dispună exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minoră și să oblige pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, cu cheltuieli de judecată. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 496, art. 503, art. 524 și art. 529 C. civ., precum și pe cele ale Legii nr. 272/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Judecătoria Buzău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3096 din data de 12 mai 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești. În motivarea soluției de declinare a competenței, instanța a reținut că minora s-a mutat împreună cu reclamanta în municipiul Buzău abia la data de 19.09.2024, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 25.09.2024, neputându-se vorbi, într-un timp atât de scurt, de o integrare a minorei într-un mediu social și familial în mun. Buzău, integrare ce trebuie să caracterizeze locuința unui copil.

Pe cale de consecință, Judecătoria Buzău a apreciat, în raport de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., că Judecătoria Costești este competentă să soluționeze prezenta cauză în contextul în care minora a avut locuința stabilită în circumscripția acestei instanțe, iar schimbarea domiciliului său în Municipiului Buzău s-a realizat prin voința exclusivă a reclamantei. 2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Costești, prin sentința civilă nr. 124 din data de 10 februarie 2026, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea sentinței civile de declinare a competenței, instanța a reținut că dispozițiile art. 114 C. proc. civ. au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și nu are relevanță faptul că domiciliul este stabilit de o perioadă scurtă de timp, o astfel de condiției nefiind prevăzută de lege. Din actele dosarului rezultă că minora este născută în Municipiul Buzău unde s-a mutat împreună cu mama sa începând cu data de 03.09.2024, într-un apartament închiriat. Aceste aspecte rezultă atât din contratul de închiriere, cât și din referatul de anchetă socială aflat la f. x din dosarul dosarul Judecătoriei Buzău, capitolul "date despre locuință/condițiile de mediu", motiv pentru care a apreciat că Judecătoria Buzău este competentă teritorial să judece prezenta cauză.

II. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În raport de obiectul litigiului, ce vizează stabilirea domiciliului minorei C., Înalta Curte reține că instanțele aflate în conflict au identificat corect dispozițiile legale aplicabile în materie de stabilire a competenței, în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Conflictul negativ de competență a fost determinat de stabilirea diferită de către instanțele aflate în conflict, a domiciliului minorei în funcție de care se stabilește competența de soluționare a cauzei.

Pe de o parte, Judecătoria Buzău a avut în vedere domiciliul minorei avut anterior formulării cererii de chemare în judecată în timp ce Judecătoria Costești a avut în vedere domiciliul minorei la momentul depunerii acesteia. Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) din C. civ., care prevăd că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…)", precum și pe cele ale art. 107 din același act normativ, care dispun în sensul că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii". Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare". Totodată, art. 114 din C. proc. civ. prevede că: "Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". În aplicarea acestei dispoziții legale, la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, se are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Prin urmare, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului, din cuprinsul dispozițiilor art. 114 din C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a acestuia. Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) din C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.

(4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege." Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească. În cauză, reclamanta a susținut prin cererea introductivă faptul că în data de 19 septembrie 2024 a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat împreună cu minora în Municipiul Buzău, fapt susținut de contractul de închiriere nr. x din 03 septembrie 2024 depus la dosarul cauzei de către reclamantă precum și de ancheta socială realizată la domiciliul acesteia la data de 28 aprilie 2025, acolo fiind locuința statornică a minorei, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) din C. civ.

("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic"). În contextul în care cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 25 septembrie 2024, ulterior stabilirii domiciliului minorei în Municipiul Buzău, Înalta Curte constată că instanța de tutelă competentă să soluționeze litigiul este Judecătoria Buzău, în circumscripția căreia domicilia persoana ocrotită la momentul formulării cererii introductive. Faptul că anterior introducerii acțiunii minora a avut domiciliul în circumscripția Judecătoriei Costești nu poate avea influență asupra determinării competenței teritoriale și nu poate genera o declinare a competenței, întrucât art. 114 C. proc.

civ., instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită la data sesizării instanței. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2026.