Decizia nr. 522/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cererii de îndreptare a erorii materiale, de lămurire și de completare a dispozitivului constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin decizia civilă nr. 2272 din 9 decembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1/A din 14 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a casat în parte decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe, spre rejudecarea apelului reclamantului cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Gruparea de Jandarmi Mobilă "B." Cluj-Napoca în legătură cu răspunderea în calitate de comitent pentru fapta prepusului C.. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

A fost obligat recurentul-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.278 RON în favoarea intimatului-pârât D. și, respectiv, în cuantum de 3.278 RON în favoarea intimatului-pârât E.. 2. Cererea de îndreptare a erorii materiale, de lămurire a dispozitivului și de completare a hotărârii judecătorești La 2 februarie 2026, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, iar în subsidiar de lămurire a dispozitivului în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care acesta a fost obligat, precum și cerere de completare a hotărârii în ce privește acordarea către acesta a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

Cu referire la cererea de îndreptare a erorii materiale, arată că în condițiile în care la termenul de judecată din 11 noiembrie 2025 reprezentantul convențional al intimaților a depus dovada cheltuielilor de judecată după închiderea dezbaterilor, după cum reiese din încheierea de ședință, instanța nu putea să ia în seamă respectivele înscrisuri, în acord cu art. 394 C. proc. civ., astfel că mențiunea privitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi decât o eroare materială în cuprinsul hotărârii. În ipoteza în care se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 442 C. proc. civ., solicită, în temeiul art. 443 C. proc. civ., lămurirea dispozitivului cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, în raport de prevederile art. 394 C. proc.

civ. În ce privește cererea de completare a hotărârii, se arată că atât prin recursul exercitat, cât și la termenul de judecată, acesta a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea căii de atac, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și nu a dispus obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 444 C. proc. civ.. Întrucât recursul a fost admis în parte, arată că se impune obligarea intimaților-pârâți în legătură cu care recursul a fost întemeiat, la plata cheltuielilor de judecată.

3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul hotărârii vizează, în fapt, soluția instanței de recurs de acordare a cheltuielilor de judecată către intimații-pârâți D. și E. pentru această etapă procesuală, aspect ce se regăsește atât în dispozitivul deciziei civile nr. 2272 din 9 decembrie 2025, cât și în considerentele acesteia. Înalta Curte reține că intimații-pârâți E. și D. au formulat la data de 23 mai 2025 (data poștei) întâmpinare, ce a fost înregistrată la dosar la data de 28 mai 2025, prin care au solicitat respingerea recursului exercitat de recurentul-reclamant ca neîntemeiat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

Astfel cum reiese din încheierea de ședință de la termenul din 11 noiembrie 2025, reprezentantul convențional al intimaților E. și D., doamna avocat F., s-a prezentat în fața Înaltei Curți după rămânerea în pronunțare, când a depus dovada cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare (onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare). Petentul A. formulează cererea de îndreptare a erorii materiale din perspectiva dispozițiilor art. 394 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă", exigență procesuală în raport de care apreciază că acordarea cheltuielilor de judecată părților adverse, care au depus dovada acestora ulterior încheierii dezbaterilor, nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale.

Potrivit dispozițiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere." Sintagma "eroare materială" la care se referă art. 442 C. proc. civ. vizează exclusiv greșelile de redactare comise de instanța de judecată cu ocazia formulării considerentelor și dispozitivului hotărârii judecătorești.

Or, de vreme ce această soluție, de acordare a cheltuielilor de judecată către intimații-pârâți E. și D. a fost motivată de instanța de recurs în cuprinsul deciziei a cărei îndreptare se solicită - referire la acest aspect existând nu numai în dispozitivul hotărârii, ci și în considerentele acesteia -, reiese cu evidență că măsura acordării cheltuielilor de judecată părților adverse nu poate reprezenta rezultatul unei erori materiale în sensul procedurii reglementate de art. 442 C. proc. civ. Înalta Curte constată că cererea petentului de îndreptare a erorii materiale, formulată în considerarea dispozițiilor art. 394 alin. (3) C. proc.

civ., în raport de acordarea cheltuielilor de judecată părților adverse care au depus dovada acestora ulterior încheierii dezbaterilor, reprezintă, în fapt, o critică la adresa hotărârii instanței de recurs sub acest aspect, petentul solicitând pe calea unei proceduri destinate îndreptării erorilor materiale, schimbarea soluției instanței de recurs în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată. Or, acest lucru nu se poate realiza în cadrul acestei proceduri, întrucât a da curs cererii formulate de petent și a modifica soluția în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, ar echivala cu denaturarea finalității pentru care legiuitorul a instituit procedura reglementată de art. 442 din C. proc.

civ.. Din acest motiv, urmează a fi respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petent cu privire la cheltuielile de judecată acordate în recurs intimaților-pârâți E. și D.. Soluția este aceeași și în ce privește cererea de lămurire a dispozitivului sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat recurentul-reclamant în favoarea intimaților-pârâți E. și D., formulată de petentul A. în subsidiarul cererii de îndreptare a erorii materiale. Potrivit art. 443 alin. (1) C. proc.

civ., "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice." Cererea de lămurire a dispozitivului este fundamentată pe aceeași situație premisă ca în cazul cererii de îndreptare a erorii materiale, respectiv depunerea dovezii cheltuielilor de judecată ulterior închiderii dezbaterilor, petentul arătând că instanța nu ar fi trebuit să țină cont de acestea în raport de prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ.

Finalitatea urmărită de petent este, așadar, aceeași ca în cazul cererii de îndreptare a erorii materiale, respectiv înlăturarea obligației sale de plată a cheltuielilor de judecată aferente etapei recursului către intimații-pârâți E. și D.. Astfel cum s-a arătat supra, nu se poate recunoaște o funcție de reformare a hotărârii instanței de recurs, în mod indirect, prin mijloacele procedurale reglementate de art. 442 - art. 443 C. proc. civ., motiv pentru care și această cerere urmează a fi respinsă.

În ce privește cererea de completare a dispozitivului formulată de petent, întrucât instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cererii acestuia de obligare la plata cheltuielilor de judecată, solicitate prin calea de atac exercitată și dovedite la termenul din 11 noiembrie 2025, din analiza dispozitivului deciziei reiese că Înalta Curte s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, în sensul obligării recurentului-reclamant să le achite intimaților-pârâți în raport de care a fost respins recursul.

În considerarea soluției pronunțate de instanța de recurs, respectiv respingerea căii de atac în ce îi privește pe intimații E. și D. și admiterii recursului, casării în parte a deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare a apelului cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Gruparea de Jandarmi Mobilă "B." Cluj-Napoca în legătură cu răspunderea în calitate de comitent pentru fapta prepusului C., cererea recurentului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs nu este justificată: (i) în raport cu intimații-pârâți persoane fizice - acesta fiind cel care a căzut în pretenții, iar (ii) în raport cu pârâta persoană juridică urmând a se pronunța instanța de apel inclusiv în ce privește cheltuielile de judecată, soluție dependentă de modul în care va fi dezlegat aspectul ce va face obiectul rejudecării.

Ca atare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respingere cererea de îndreptare a erorii materiale, de lămurire și de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 2272 din 9 decembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, formulată de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., de îndreptare a erorii materiale, de lămurire și de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 2272 din 9 decembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2021. Definitivă. Pronunțată astăzi, 10 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.