Decizia nr. 30/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

asupra recursului civil de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, petenții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat instanței: - constatarea nulității absolute a aderării membrilor (i) D. iii) E.,.

(iii) F., (iv) "G., (v) H., (vi) I., (viii J. (viii) K., (ix) L., (x) M., (xi) N., (xii) O., (xiii) P., (xiv) Q., (xv) R., (xvi) S., (xvii) T., (xviii) U., (xix) V., (xx) W., ca urmare a lipsei adeziunii acestora; - constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale Naționale, concretizate în procesul-verbal din data de 26 noiembrie 2022 prin care a fost desemnat președinte numitul X., ca urmare a exercitării votului în cadrul lucrărilor Adunării Generale Naționale de către persoanele indicate la pct. 1. care nu au dobândit calitatea de membru al partidului, în condițiile legale și statutare și dispunerea radierii din Registrul Partidelor Politice a mențiunilor referitoare la desfășurarea acestei Adunări Generale Naționale; - în subsidiar, constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale Naționale, concretizate în procesul-verbal din data de 26 noiembrie 2022, prin care a fost desemnat președinte numitul X., ca urmare a convocării nestatutare și nelegale a Adunării Generale Naționale; obligarea pârâtului la suportarea tuturor cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul demers judiciar (taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat), în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc.

civ. La termenul de judecată din 14 martie 2024, s-a admis excepția netimbrării capetelor 1 și 3 ale acțiunii, aceste capete fiind anulate ca netimbrate. 2. Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin decizia civilă nr. 91/P din 27 iunie 2024, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B.. 3. Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 398A din 10 aprilie 2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 91/P din 27 iunie 2024 pronunțate de Tribunalul București - secția a III-a civilă, ca nefondat. 4. Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs reclamanții A. și B.. La termenul din 22 ianuarie 2026, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

2. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, în raport cu excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., și reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin acțiunea dedusă judecății, recurenții-reclamanți au supus controlului judecătoresc hotărârea Adunării Generale Naționale, consemnată în procesul-verbal din 26 noiembrie 2022, prin care a fost desemnat în funcția de președinte numitul X., ca urmare a exercitării votului în cadrul lucrărilor Adunării de către persoane care nu au dobândit, în opinia recurenților, în mod legal și statutar, calitatea de membri ai partidului, precum și dispunerea radierii din Registrul Partidelor Politice a mențiunilor referitoare la desfășurarea respectivei Adunări Generale Naționale.

Totodată, au solicitat constatarea nulității absolute a aderării anumitor persoane la partid, în considerarea lipsei adeziunii acestora, precum și constatarea nulității absolute a aceleași hotărâri, ca urmare a convocării nestatutare. În urma admiterii excepției netimbrării în privința a două dintre cele trei capete de cerere, obiectul învestirii instanței a fost limitat la controlul legalității Hotărârii Adunării Generale Naționale prin care a fost desemnat în funcția de președinte numitul X., ca urmare a exercitării votului în cadrul lucrărilor Adunării de către persoane care nu au dobândit, în mod legal și statutar, calitatea de membri ai partidului. Procedura de soluționare a cererii de înregistrare a unui partid politic, inclusiv calea de atac împotriva hotărârii instanței privind admiterea cererii de înregistrare, este reglementată de Legea partidelor politice nr. 14/2003.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), curtea de contencios constituțional reținând că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, instituind competența exclusivă a organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statuare de către membrii de partid, elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce privește respectarea de către aceste organe a propriului statut.

Astfel, Curtea a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 aduc atingere înseși substanței dreptului de acces la instanță și se află într-un raport evident antinomic cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil. Ca efect al acestei decizii de neconstituționalitate și în absența unei intervenții legislative exprese care să reglementeze, în mod detaliat, cadrul procesual aplicabil, pentru rațiuni de analogie (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet), cererile în justiție având ca obiect anularea hotărârii de desemnare a președintelui unui partid politic revin spre soluționare instanțelor de judecată, în virtutea prevederilor art. 18 și art. 21 din Legea nr. 14/2003 și aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc.

civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată) și sunt supuse regimului juridic al căilor de atac, astfel cum sunt acestea prevăzute în Legea nr. 14/2003. În această ordine de idei, art. 21 din Legea nr. 14/2003 prevede următoarele: "(1) Tribunalul București se pronunță asupra cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2). (2) Împotriva deciziei Tribunalului București pot face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2). (3) Curtea de Apel București va examina apelul în ședință publică, în cel mult 15 zile de la înregistrare.

(4) Decizia Curții de Apel București este definitivă." De asemenea, potrivit art. 25 din același act normativ, modificarea statutului sau a programului partidului este supusă controlului Tribunalului București, în cadrul unei proceduri similare, iar, conform art. 26, în ipoteza nerespectării obligației de comunicare sau a respingerii modificărilor, Ministerul Public poate solicita încetarea activității partidului și radierea acestuia. Și în această materie, hotărârea Tribunalului București este supusă apelului la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la comunicare, instanța de apel pronunțând o hotărâre definitivă. Din coroborarea acestor dispoziții legale speciale, se constată că, în materia partidelor politice, legiuitorul a instituit un sistem procesual limitat la două grade de jurisdicție: judecata în primă instanță la tribunal și judecata în apel la curtea de apel, hotărârea pronunțată în apel având caracter definitiv.

Aplicând aceste considerente și dispoziții legale în speță, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății a fost soluționat în fond de Tribunalul București, iar în apel de Curtea de Apel București. Dând eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 14/2003 și reținând că alin. (4) al acestui articol stabilește caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel, reiese că decizia civilă nr. 398A din 10 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă. Normele legale menționate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs.

Rezultă că deciziile definitive, date în soluționarea apelului, nu pot fi supuse recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. În aceste condiții, Înalta Curte constată că dispozitivul deciziei recurate conține mențiunea greșită "cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare", iar instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia Totodată, liberul acces la justiție nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenție nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs (de exemplu, cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Față de aceste considerente, constatând că decizia instanței de apel nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 398A din 10 aprilie 2025 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2026.