Decizia nr. 226/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 3269/2023 a Judecătoriei Slatina

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 decembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Slatina, sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților pârâții B. Slatina, C. și D. la plata prejudiciului moral în cuantum de 200.000 RON, pentru faptul că nu i s-a permis accesul la uscătoria blocului.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 3269 din 14 septembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecată cu privire la cererea de chemare în judecată având ca obiect "pretenții/prejudiciu moral", formulată în contradictoriu cu pârâții B. Slatina, C. și D.. A fost obligat reclamantul A. la plata sumei de 500 RON către pârâta B. Slatina, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs în recursul declarat împotriva încheierii de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată: Împotriva sentinței civile nr. 3269 din 14 septembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Slatina, a declarat recurs reclamantului A.. Prin încheierea de ședință din data de 27 februarie 2024 pronunțată de Tribunalul Olt, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a suspendat judecata recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3269 din 14 septembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. Slatina, C. și D.. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamantului A.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs în recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății: Prin decizia civilă nr. 350 din 14 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii de ședință de la data de 27 februarie 2024 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. Slatina, C. și D..

Hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare: Împotriva deciziei civile nr. 350 din 14 mai 2024pronunțată de Judecătoria Slatina, reclamantului A. a formulat contestație în anulare. Prin decizia nr. 73 din 13 februarie 2025, Curtea de Apel Craiova – secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de către contestatorul A., împotriva deciziei nr. 350 din 14 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimații B. Slatina, C. și D..

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 73 din 13 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă, contestatorul A. a declarat recurs. Declarația de recurs a fost transmisă prin email la 13 februarie 2025.

Apărările formulate în cauză: Intimata B. Slatina a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepția inadmisibilității recursului, fără a prezenta motivele ce susțin excepția inovată. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ce neîntemeiată. Recurentul–contestator a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de B. Slatina, arătând că numărul dosarului trecut în întâmpinare este greșit și că președintele E., care a semnat actul procedural, nu are legitimitate.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (8 decembrie 2022), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 10 februarie 2026, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepțiilor nulității recursului pentru nesemnarea, pentru netimbrarea și pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru nesemnarea cererii de recurs, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. În cauza de față, se constată că, deși recurentul-contestator A. a fost citat la 10 aprilie 2025 cu mențiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancțiunea nulității, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță. Se reține că partea care înțelege să transmită instanței cereri în format electronic trebuie să se conformeze dispozițiilor speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001 ce stabilesc regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. În asemenea cazuri precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida). Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia. Așadar, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurentul-contestator avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condițiile legii speciale anterior menționate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă. În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată. Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, cum recurentul-contestator nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna recursul, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs. În ceea ce privește excepția de netimbrare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic", sub sancțiunea nulității. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2), "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru." În cauză, recurentul-contestator a fost înștiințat despre obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul-contestator a formulat cerere de reexaminare. A formulat, de asemenea, și cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru. Prin încheierea din 15 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Înaltei Curți, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2024 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin încheierea din 3 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al instanței supreme, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind acordarea ajutorului public sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru. Prin încheierea din 25 septembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024.1 al Înaltei Curți, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 3 iunie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă. Față de acele procedurale anterior evidențiate, cum recurentul-contestator nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, în raport de prevederile legale anterior menționate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul, ca netimbrat. Sub aspectul motivării cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 420 C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare". Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs". În cauză, împotriva deciziei nr. 73 din 13 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă, contestatorul A. a declarat recurs la 13 februarie 2025, prin cererea de recurs transmisă prin e-mail. Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu este motivată, fiind o simplă declarație de recurs ce nu conține vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. Având în vedere cele constatate, reținând că recursul nu a fost motivat, în condițiile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. Pentru toate considerentele expuse, constatând că recurentul-contestator A. a formulat o cerere de recurs cu nesocotirea condițiilor legale referitoare la semnarea, la timbrarea și la motivarea căii de atac, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul.