Decizia nr. 222/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2/2024 a Tribunalului Satu Mare

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare: - la plata daunelor materiale în cuantum de 739.184 RON cauzate reclamantei S.C. A. S.R.L.; - la plata daunelor materiale în cuantum de 499.398 RON cauzate reclamantei S.C. B. S.R.L.; - la plata dobânzii legale aferente prejudiciului creat reclamantelor și actualizarea sumelor cu rata inflației de la data producerii faptei ilicite și până la data achitării efective a daunelor materiale.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința penală nr. 2/D din 4 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a dispus admiterea în parte a cererii principale formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 204.021 RON cu titlul de daune materiale actualizată cu rata inflației plus dobânda legală penalizatoare calculate de la data producerii prejudiciului (noiembrie 2020) și până la data plății efective, iar reclamantei S.C. B. S.R.L. suma de 69.347,20 RON cu titlul de daune materiale actualizată cu rata inflației plus dobânda legală penalizatoare calculate de la data producerii prejudiciului (noiembrie 2020) și până la data plății efective.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia civilă nr. 160/A din 19 februarie 2025, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare împotriva sentinței civile nr. 2/D din 4 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. A admis apelul civil formulat de apelantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, pe a schimbat-o în parte, în sensul că: A obligat pe pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 273.578,79 RON, cu titlul de daune materiale, actualizată cu rata inflației plus dobânda legală penalizatoare calculate de la data producerii prejudiciului (noiembrie 2020) și până la data plății efective. A obligat pe pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare să plătească reclamantei S.C. B. S.R.L. suma de 207.230,25 RON cu titlul de daune materiale actualizată cu rata inflației plus dobânda legală penalizatoare calculate de la data producerii prejudiciului (noiembrie 2020) și până la data plății efective. A obligat pe pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 7197,45 RON cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță, proporțional cu partea câștigată raportat la limitele învestirii instanței de judecată. A obligat pe pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare să plătească reclamantei S.C. B. S.R.L. suma de 7075 RON cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță, proporțional cu partea câștigată raportat la limitele învestirii instanței de judecată. A obligat pe apelanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare să plătească suma de 669 RON apelantei S.C. A. S.R.L. și suma de 13467 RON apelantei S.C. B. S.R.L., cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 160/A din 19 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a declarat recurs, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În fapt, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei, reclamantele au solicitat instanței, în temeiul răspunderii delictuale, repararea prejudiciului suferit în cursul anului 2020, ca urmare a "pasivității" pârâtei în realizarea demersurilor necesare pentru drenarea precipitațiilor căzute în lunile iunie- iulie în extravilanul municipiului Satu Mare, dată fiind neîndeplinirea de către pârâtă a presupuselor obligații de întreținere a canalelor de deversare și colectare a apelor de pe parcele. În dovedirea prejudiciului, se face trimitere la procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole nr. x din 23.07.2020 al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Satu Mare și la o expertiză extrajudiciară, efectuată la aproape 2 ani de la producerea evenimentelor, realizată de același expert numit ulterior ca expert judiciar în dosar, din care reiese culpa pârâtei cu privire la prejudiciul cauzat. Recurenta-pârâtă a arătat că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut în mod eronat și incomplet starea de fapt, în sensul că ambele instanțe s-au raportat doar la "omisiunea" pârâtei de a întreține canalele de colectare a apelor din precipitații, însă nu au reținut și faptul că suprafețele afectate sunt situate într-o zona de câmpie, iar pentru ca apa să ajungă efectiv în aceste canale este nevoie ca parcelele să dispună de un sistem de drenuri care să conducă apa spre acestea. Nu în ultimul rând, aceste canale aflate în administrarea pârâtei reprezintă finalul circuitului pe care apa îl urmează pentru evacuarea de pe parcele. Așadar, în lipsa efectuării unor rigole sistematice de scurgere a apei de pe parcele spre canalele de colectare a apelor de către proprietarul terenului, este evident că apa va stagna pe teren, ducând astfel la inundarea culturilor agricole. Este contrar tuturor legilor fizicii ca apa să se scurgă spre canal în lipsa acestor rigole. Într-o primă critică, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel, în mod greșit, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art. 1351 C. civ. referitor la cauzele de exonerare a răspunderii, reținând că: "Existența unor precipitații mai abundente în acea perioadă nu poate conduce la exonerarea de răspundere civilă a apelantei pârâte la condițiile art. 1351 alin. (1) C. civ., întrucât nu a constituit un caz de inevitabil, perioade cu precipitații mai abundente sunt unele previzibile, tocmai pentru aceea au fost înființate canale colectoare, pentru că urmările lor păgubitoare să fie evitate. Nu suntem nici în situația unul caz fortuit, întrucât nu s-a produs un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. Căderea de precipitații, chiar mai abundente într-o perioadă a anului, este un fenomen natural, care nu a avut un caracter excepțional în raport de condițiile climatice locale, existând și posibilitatea ca pe baza informațiilor furnizate de serviciile meteorologice, care au existat să fie preîntâmpinat producerea prejudiciului." Apreciază că, instanța de apel, recurgând la normele aplicabile litigiului, le-a dat o greșită interpretare, faptele reținute fiind greșit calificate în raport cu exigența textelor de lege. În literatura de specialitate, pentru ca un eveniment să poată fi calificat drept forță majoră și implicit să îl scoată de sub incidența răspunderii delictuale pe debitorul unei obligații, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. Începând cu prima condiție - exterioritatea, aceasta surprinde primul si poate chiar cel mai important element al forței majore. Orice eveniment pentru a se încadra în tiparele alin. (2) al art. 1351 C. civ. (Forța majoră) trebuie să fie extern, străin și total independent de voința și de acțiunea persoanei care ar fi chemată să răspundă. La un nivel rudimentar, se poate afirma că ceea ce s-a produs și a cauzat prejudicii pe tărâm delictual, a fost fără vina persoanei în mod normal chemată să răspundă, tocmai pentru că provine dintr-un fapt exterior - în doctrină și în acte legislative au fost exemplificate drept cazuri de forță majoră fenomene naturale, printre care și inundațiile. În situația inundațiilor generate de creșterea pulsurilor hidrologice, legiuitorul a abordat teza forței majore - a acelei împrejurări externe și invincibile, fără relație cu lucrul care a provocat dauna sau însușirile sale, care exclude premisa culpei și consecințele răspunderii civile delictuale. Așadar, apreciază că este îndeplinită condiția ca fenomenului meteo să fie străin de acțiunea pârâtei, atâta timp cât inclusiv în procesul-verbal de constatare a pagubelor la culturile agricole întocmit de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Satu Mare se menționează "fenomene meteorologice constând în aversele torențiale înregistrate In lunile iunie- iulie, sub cod galben și portocaliu." Referitor la cea dea doua condiție, și anume imprevizibilitatea, atât doctrina cât și practica au îmbrățișat majoritar opinia conform căreia caracterul imprevizibil al unul eveniment trebuie să fie apreciat în mod real, rezonabil, prin raportare la datele concrete ale speței. Or, referitor la particularitățile speței și anume precipitațiile abundente căzute pe o perioada îndelungată de timp, pârâta nu avea cum să prevină acest fenomen, mai ales că nu s-au emis avertizări de cod portocaliu de averse decât cu foarte puțin timp înainte. Cu privire la ultimele două condiții, în doctrină și practica de specialitate s-a reținut că și caracterul absolut invincibil și inevitabil al forței majore subliniază dimensiunea evenimentului prejudiciabil care a survenit în mod neașteptat, fiind total irezistibil și insurmontabil. În mod obligatoriu cele două condiții, irezistibilitatea și inevitabilitatea, trebuie să fie îndeplinite cumulativ, reprezentând trăsăturile specifice, întrucât chiar și în căzut în care evenimentul ar fi putut fi anticipat, în mod obiectiv, nu putea fi evitată producerea acestuia și efectele devastatoare, în pofida faptului că debitorul a luat toate masurile necesare. În literatura de specialitate s-a reținut că evenimentele de forță majoră sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea și voința omului, cum sunt: cutremurele grave, inundațiile catastrofale, etc. Concluzionând, recurenta-reclamantă arată că argumentele expuse relevă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1351 C. civ. de către instanța de apel, astfel încât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în totalitate a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Apărările formulate în cauză: Intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului. Recurenta–pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, reluând aspectele prezentate prin cererea de recurs și solicitând respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (17 noiembrie 2022), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 10 februarie 2026, cu citarea părților, în ședință publică, termen la care instanța a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele prezentate de recurenta-pârâtă nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a prezentat critici vizând exclusiv situația de fapt, arătându-și nemulțumirea față de modul în care instanțele de fond au stabilit circumstanțele factuale în cauză. Astfel, invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin prisma faptului că instanța de apel, în mod greșit, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art. 1351 C. civ. vizând cauzele de exonerare de răspundere, recurenta tinde, în realitate, la obținerea unei noi evaluări asupra elementelor de temeinicie pe care s-a fundamentat judecata devolutivă din apel, respectiv a bazei factuale reținute de instanța de prim control judiciar, ca efect al interpretării probatoriului. În evaluarea circumstanțelor factuale, apreciind asupra aplicabilității în cauză a dispozițiilor art. 1351 C. civ., instanța de apel a reținut că: "Existența unor precipitații mai abundente în acea perioadă nu poate conduce la exonerarea de răspundere civilă a apelantei pârâte în condițiile art. 1351 alin. (1) C. civ., întrucât nu a constituit un caz de forță majoră, respectiv un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, perioade cu precipitații mai abundente sunt unele previzibile, tocmai pentru aceea au fost înființate canale colectoare, pentru că urmările lor păgubitoare să fie evitate. Nu suntem nici în situația unui caz fortuit, întrucât nu s-a produs un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. Căderea de precipitații, chiar mai abundente într-o perioadă a anului, este un fenomen natural, care nu a avut un caracter excepțional în raport de condițiile climatice locale, existând și posibilitatea ca pe baza informațiilor furnizate de serviciile meteorologice, care au existat să fie preîntâmpinat producerea prejudiciului." Recurenta-pârâtă a arătat în cuprinsul cererii de recurs că faptele reținute au fost greșit calificate în raport cu exigența textului de lege. Or, instanța de recurs nu are competența de a cenzura cadrul factual stabilit prin hotărârea atacată, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt care a fost constatată deja pe baza probatoriului administrat de către instanțele devolutive. Nemulțumirile recurentei cu privire la soluția instanței de apel reprezintă veritabile critici de netemeinicie, aceasta făcând referire la elementele de fapt ale cauzei, arătând cum ar trebui interpretată, în accepțiunea sa, norma legală vizând cauzele exoneratoare de răspundere la circumstanțele factuale existente în cauză, reluând parte din argumentele expuse în etapa procesuală anterioară, care au drept scop reținerea unei alte perspective asupra situației de fapt, fără a combate, de o manieră efectivă, considerentele regăsite în hotărârea atacată în legătură cu aceste aspecte, ceea ce echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive efective de nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât, mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de instanța de apel. Neprocedând la expunerea unor critici de nelegalitate care să se raporteze la considerentele avute în vedere de instanța de apel și care să fie de natură a permite cenzura în calea extraordinară de atac, instanța de recurs nu poate examina în mod efectiv respectivele susțineri, nefiind în măsură a cerceta conformitatea hotărârii cu normele de drept aplicabile, cât timp acestea nu au fost însoțite de o critică de nelegalitate. Prin urmare, deși formal încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reține că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată fi subsumate în cazul de nelegalitate prevăzute de acest text legal, recurenta nearătând, în concret, în ce mod norma de drept material invocată a fost încălcată sau greșit aplicată. Motivarea recursului presupune nu numai indicarea vreuneia dintre ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ., dar și expunerea unor argumente pertinente, a căror calitate esențială să constea în combaterea argumentelor și judecății înfăptuite de instanța care a pronunțat hotărârea în raport de care se invocă o pretinsă nelegalitate, condiție care nu se verifică în privința recursului declarat de recurenta-pârâtă. Așa fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. Reținând culpa procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare la plata sumei de 7.000 RON către intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, apreciindu-se că, față de maniera de formulare a criticilor din recurs și de împrejurarea că recursul a fost soluționat pe calea excepției procesuale a nulității, la primul termen de judecată în ședință publică, suma acordată cu acest titlu are caracter rezonabil și echitabil.