Decizia nr. 212/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 759/2022 a Judecătoriei Suceava

Cicumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 6 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H., I. și J., ieșirea din indiviziune asupra următoarelor bunuri: suprafața de 0,17 ha teren, compusă din 800 mp teren arabil și 900 mp teren curți-construcții, casă de locuit cu anexe gospodărești, imobile situate în intravilanul municipiului Suceava, cartier Burdujeni-sat, str. x, jud. Suceava; atribuirea în natură a loturilor ce revin moștenitorilor, în funcție de cotele succesorale și rectificarea CF nr. x.545 a UAT Suceava în conformitate cu dispozitivul hotărârii care se va pronunța. Prin sentința nr. 759 din 17 martie 2022, Judecătoria Suceava a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu față de sentința nr. 2354/13.05.2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2007 și a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect partaj judiciar pentru existența autorității de lucru judecat. A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect rectificare carte funciară și restituire impozit. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava – secția I civilă sub același număr de dosar. În cadrul acestui dosar, reclamanta A. a formulat cerere de recuzare a domnului judecător K., cererea fiind anulată, ca netimbrată, prin încheierea nr. 106 din 12 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă în dosarul nr. x/2018. Petenta a atacat cu recurs această încheiere, prin decizia nr. 49 din 10 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava – secția I civilă admițând excepția perimării invocată din oficiu și constatând perimarea cererii de recurs.

Recursul Împotriva deciziei nr. 49 din 10 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2018, petenta A. a declarat recurs, prin cele două memorii de recurs invocând nemulțumiri legate de modalitatea de soluționare a fondului cauzei care a format obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Suceava, afirmând că pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în mod fraudulos și menționând că nu a fost identificat niciun document premergător sentinței din 29 august 1977, care a stat la baza acestei înscrieri. Recurenta a mai susținut că părinții pârâților nu au fost înscriși în reforma agrară și a reclamat drepturi privind proprietățile situate în municipiul Suceava, pe str. x și nr. 125, arătând că pentru imobilul situat la această din urmă adresă nu s-a dispus ieșirea din indiviziune. Motivele de recurs nu au fost întemeiate în drept.

Apărările formulate Prin întâmpinare, intimata Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, precum și pentru neîncadrarea criticilor expuse în cererile de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de filtru Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, prin rezoluție stabilindu-se termen pentru analiza admisibilității recursului în camera de consiliu, fără citarea părților, la 5 februarie 2026. Prin raport s-a reținut că, deși recursul este admisibil, cererea de recurs nu întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, întrucât motivele de recurs nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 488 din același act normativ. Privitor la nulitatea invocată din perspectiva neindicării hotărârii recurate, s-a apreciat că nu devine operantă, întrucât este posibilă identificarea ei prin raportare la numărul de dosar indicat de către recurentă. La termenul de judecată menționat, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției de nulitate a recursului, invocată prin întâmpinare de intimata Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, pentru neîncadrarea criticilor expuse în cererile de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul sub aspect formal, din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aspect reținut în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și invocat, pe cale de excepție, de către intimata-pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. condiționează motivarea recursului prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Motivarea recursului presupune indicarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre cazurile de casare enumerate limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Prin legiferarea de la art. 483 C. proc. civ., recursul a fost conceput ca o cale extraordinară de atac, de ultim nivel de jurisdicție, în care părțile își pot apăra drepturile subiective, înlăturând efectele hotărârii atacate doar în condițiile reglementate la art. 488 al aceluiași act normativ. Așadar, este necesar ca recurentul să invoce aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar acestea să se regăsească în motivele de casare prevăzute de textul legal menționat. Înalta Curte constată că recursul de față nu se circumscrie condițiilor și dispozițiilor legale enunțate. Prin cererea olografă de recurs, recurenta a invocat motive relative la chestiunile litigioase existente între părți, expunând aspecte de fapt care ar fi justificat, în opinia sa, ieșirea din indiviziune solicitată în dosarul de fond, care a format obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Suceava. Contestând modalitatea în care pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate asupra bunurilor situate în municipiul Suceava, str. x, recurenta a reliefat aspecte ce vizează conflictul judiciar al părților, exprimându-și nemulțumirea față de atitudinea nesinceră a pârâților, care și-ar fi intabulat fraudulos dreptul de proprietate în cartea funciară. Aceste motive de recurs sunt însă străine de judecata realizată de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă prin decizia nr. 49 din 10 aprilie 2025, care, învestită fiind de reclamantă cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii nr. 106 din camera de consiliu din 12 martie 2024, pronunțate de Tribunalul Suceava – secția civilă în dosarul nr. x/2018, a admis excepția de perimare invocată din oficiu și a constatat perimarea căii extraordinare de atac astfel declarate. În aceste condiții, se impunea ca în prezenta cale de atac recurenta să critice modalitatea de soluționare a recursului prin prisma excepției de perimare, respectiv maniera în care curtea de apel a aplicat dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., față de data efectuării ultimului act de procedură în cauză, reprezentat de încheierea de ședință din 19 septembrie 2024, prin care judecata a fost suspendată, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din cod, pentru lipsa părților de la dezbateri și pentru faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă. Raportând motivele de recurs la judecata realizată prin hotărârea atacată, Înalta Curte reține că acestea nu pot face obiectul controlului judiciar în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât nu reflectă aspectele analizate de curtea de apel în procedura perimării, în care s-a examinat împlinirea termenului prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., calculat prin prisma dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din același act normativ. Prin invocarea acestor critici, recurenta a ignorat specificul recursului, prin intermediul căruia pot fi valorificate critici exclusive, relative la greșita aplicare a legii de către instanța care a judecat anterior, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Așadar, era necesar ca recurenta să prezinte motive concrete de nelegalitate ale hotărârii atacate și să combată soluția de perimare, din perspectiva unuia dintre cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Asemenea critici ar fi presupus, concomitent cu identificarea explicită a normelor de drept procedural eludate, și demonstrarea modului în care hotărârea curții de apel le încalcă printr-o greșită aplicare. În acest punct al analizei, Înalta Curte subliniază că, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea sau motivarea neconformă cu exigențele legale a recursului, sancțiunea intervenind, inclusiv, în ipoteza în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Pe de altă parte, Înalta Curte nu a identificat nici existența unor motive care să poată fi examinate din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (3) din același act normativ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de petenta A. împotriva deciziei nr. 49 din 10 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă.