Decizia nr. 1723/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 502 a Judecătoriei Filiași

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași, la data de 09.03.2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului Dolj, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rectificarea înscrierii în cartea funciară nr. x a U.A.T. Brădești a suprafeței de 276.000 m.p., suprafață ce a dobândit-o conform contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x din 17.01.2020 la Biroul Individual Notarial B., în sensul radierii înscrierii acestei suprafețe de 276.000 m.p. de la pârâta Agenția Domeniilor Statului Dolj și menținerea notării în cartea funciară a sa ca proprietar al acestei suprafețe; să se constate că este proprietarul acestei suprafețe de 276.000 m.p. teren situat pe raza U.A.T. Brădești, precum și anularea încheierilor de carte funciară nr. x din 03.03.2020 și nr. x din 21.04.2021, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 907-908 C. civ., dispozițiile Legii nr. 7/1996 și art. 35 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 502/19 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Filiași, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Domeniilor Statului Dolj, în favoarea Tribunalul Dolj, secția I civilă, instanță competentă material. I.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 202 din 26.01.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta-reclamantă Agenția Domeniilor Statului, prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a respins excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect rectificare carte funciară, invocată de pârâta-reclamantă Agenția Domeniilor Statului prin întâmpinare, ca neîntemeiată. A admis excepția netimbrării cererii de chemare în garanție formulată de reclamantul-pârât A., a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul-pârât A. în contradictoriu cu pârâta C.. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Agenția Domeniilor Statului și a constatat dreptul de proprietate al reclamantului-pârât A., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17.01.2020 de B.N.P. B., asupra terenului de 276.000 m.p. situat în comuna Brădești, T 19, P671 și 672/1, jud. Dolj, identificat cu nr. cadastral x, carte funciară nr. x Brădești, a dispus radierea notării pârâtei Agenția Domeniilor Statului din cartea funciară nr. x Brădești și întabularea dreptului de proprietate asupra terenului menționat anterior în favoarea reclamantului-pârât A.. A respins cererea reconvențională, formulată de pârâta-reclamantă Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu reclamantul-pârât A. și pârâții D., moștenitor al pârâtului decedat E., C., Comisia Județeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Comisia Locală de Fond Funciar Brădești, ca neîntemeiată și a luat act că reclamantul-pârât A. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. I.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 461 din data de 05 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă Agenția Domeniilor Statului, împotriva sentinței civile nr. 202 din data de 26.03.2024, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Dolj, Comisia Locală de Fond Funciar Brădești, C., D., moștenitor al pârâtului decedat E. și intimatul-reclamant A.. II. Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 461 din data de 05 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs pârâta-reclamantă Agenția Domeniilor Statului. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22.01.2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs). II.1. Motivele de recurs Prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât A.. După expunerea succintă a situației de fapt și a hotărârilor formulate în cauză, recurenta a susținut că, în mod greșit a reținut instanța de apel că lipsa Protocolului de predare-primire nu este sancționată de nici un text de lege cu vreo nulitate și nu se încadrează în vreunul din cazurile de nulitate absolută enumerate în mod expres în art. III din Legea nr. 169/27.10.1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, apreciind că această motivare este lipsită de temei legal, având în vedere dispozițiile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților care dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Autorității Naționale pentru Administrarea Domeniilor Statului, Pescuit și Acvacultură, cât și a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Sub acest aspect, recurenta a invocat dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea 268/2001 cu modificările și completările ulterioare, făcând precizarea că aceasta este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și are ca principale atribuții exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului, gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat este, precum și privatizarea societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2 și administrarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic. Recurenta a susținut că hotărârea recurată este nelegală întrucât instanța de apel nu a analizat probatoriul administrat în cauză și nici nu a avut în vedere o reglementare legală care să justifice respingerea căii de atac, instanța reluând motivele de fapt și de drept avute în vedere de prima instanță. Astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile legale în vigoare care reglementează și guvernează activitatea recurentei în calitate de mandatar al statului asupra terenurilor pe care le are în administrare, fiind netemeinică și nelegală sub aspectul motivării sale, fiind pronunțată cu aplicarea eronată a normelor de drept material incidente în cauză. A susținut recurenta că argumentele reținute de instanța de apel potrivit cărora lipsa formală a procesului-verbal de predare-primire nu poate constitui un motiv de nulitate a procedurii de reconstituire și implicit a Titlului de proprietate nr. x/20.04.2013, terenul ce face obiectul reconstituirii ieșind, în mod legal, din domeniul privat al Statului, nu constituie motive fondate și întemeiate care să justifice radierea dreptului de proprietate al Statului asupra terenului ce este administrat de recurentă. În susținerea motivului de recurs, recurenta a susținut încălcarea dispozițiilor art. 908 alin. (2) C. civ. și a dispozițiilor legale privind procedura reconstituirii, demersul judiciar reprezentând o încercare de acoperire a retrocedării nelegale a imobilului ce face obiectul litigiului aflat în domeniul privat al Statului și în administrarea recurentei, titlul exhibat de reclamant fiind emis cu încălcarea mai multe dispoziții legale în materie. Terenul ce face obiectul cauzei figurează în patrimoniul recurentei și face parte din categoria terenurilor agricole, al căror regim juridic și modalitate de revendicare a fost reglementat prin legi speciale, Legea nr. 268/2001 ce prevede atribuțiile recurentei, precum și Legile nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată și nr. 1/2000, republicată. Recurenta a invocat prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001 în temeiul cărora emiterea titlului de proprietate și efectuarea punerii în posesie se puteau realiza doar după ce recurenta preda terenul agricol către comisia locală, ulterior primirii cererii de la Comisia Județeană, însoțită de procesul-verbal de delimitare precum și de documentația aferentă, procedură ce trebuia să aibă loc anterior eliberării titlului de proprietate. Obligația recurentei era una condițională, care nu se putea realiza până la împlinirea cerințelor impuse de dispozițiile legale imperative, respectiv art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001, art. 9 din H.G. nr. 626/2001. Singura modalitate prevăzută de lege de predare a terenurilor aparținând domeniului public sau privat al statului este încheierea unui protocol de predare primire cu Comisia locală de fond funciar pe baza cererii și a documentației cuprinzând validarea pe amplasamentul respectiv, înaintate de Comisia Județeană, aceasta fiind singura cale legală prin care un teren poate fi scăzut din patrimoniul statului și administrarea recurentei, iar în cauză, față de situația litigioasă, nu există un protocol de predare-primire, prin care terenul să fi ieșit în mod legal din patrimoniul recurentei. Recurenta a susținut că instanța de apel a respins, în mod greșit, excepțiile invocate precum și cererea reconvențională formulată în cauză în contextul în care instanța de apel nu face nicio referire la susținerile și argumentele expuse de recurentă în apel și nici nu a solicitat lămuriri suplimentare cu privire la aspectele invocate și nici cu privire la lipsa documentelor justificative a dreptului de proprietate a reclamantului A. și a moștenitorilor defunctului E.. În ceea ce privește suprafața de teren ce face obiectul titlului de proprietate nr. x/20.04.2013 a cărui anulare a solicitat-o pe calea cererii reconvenționale, recurenta a susținut că aceasta se află în domeniul privat al Statului și administrarea recurentei, conform Legii nr. 268/2001. În susținerea acestui argument recurenta a invocat prevederile art. 4 lit. a) și art. 7 alin. (6) din Legea nr. 268/2001. Totodată, recurenta a făcut trimitere la Anexa 1 a Legii nr. 268/2001, potrivit căruia, la poziția 301 este prevăzută și S.C. F. S.A. Goiești, jud. Dolj de la care recurenta a preluat terenurile cu destinație agricolă, la Protocolul nr. 235/25.04.2000 prin care recurenta a preluat în patrimoniu terenurile de S.C. F. S.A. Goiești, jud. Dolj și la Procesele-verbale de inventariere în administrarea ADS a terenurilor aflate anterior în administrarea S.C. F. S.A. Goiești, jud. Dolj, potrivit cărora terenurile cu destinație agricolă ce se aflau anterior în administrarea S.C. F. S.A. au fost preluate ope legis în patrimoniul recurentei. În susținerea argumentului potrivit căruia retrocedarea terenului s-a realizat prin fraudă la lege, fără ca toate etapele obligatorii în materia reconstituirii dreptului de proprietate privată să fie parcurse, recurenta a arătat că anterior emiterii titlului de proprietate, Comisia Județeană era obligată să respecte dispozițiile imperative ale art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001 și ale art. 9 din H.G. nr. 626/2001 potrivit cărora, anterior încheierii protocolului, recurenta Agenția Domeniilor Statului predă terenul agricol numai după primirea cererii de la Comisia Județeană de fond funciar însoțită de procesul-verbal de delimitare precum și de documentația doveditoare aferentă (hărți și înscrisuri) și după verificarea în privința legalității acestei documentații. În acest mod, în opinia recurentei, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Dolj, nu putea dispune cu privire la terenul litigios, întrucât acesta nu îi fusese pus la dispoziție pentru atribuirea în baza legilor fondului funciar de către autoritatea care îl deține în patrimoniu, respectiv Agenția Domeniilor Statului. Recurenta a susținut că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că în situația în care nu se întocmește protocolul între Agenția Domeniilor Statului și Comisia Locală de Fond Funciar, se poate trece direct la emiterea titlului. De asemenea, recurenta a făcut precizarea că terenurile nu pot fi scoase din patrimoniul său decât prin acte însușite de reprezentanții legali ai proprietarului terenului, nicio altă instituție publică neputând dispune de bunurile aflate în patrimoniul acesteia, în lipsa unui act juridic însușit de reprezentanții legali ai recurentei care să confirme diminuarea patrimoniului. În continuare, recurenta a reiterat susținerile referitoare la incidența dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea 268/2001 și art. 9 din H.G. nr. 626/2001 în temeiul cărora a arătat că, în cauză, o instituție publică - Comisia Județeană de Fond Funciar Dolj - a dispus de bunul aflat în patrimoniul unei alte persoane juridice -recurenta -fără niciun temei legal, scoțând din patrimoniul acesteia o suprafață de teren, printr-un abuz de drept prin nesocotirea legii speciale în materia reconstituirii dreptului de proprietate. Pe cale de consecință, deși a fost emis titlul de proprietate, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost parcursă și finalizată în conformitate cu dispozițiile legale în materie întrucât anterior emiterii acestuia, suprafața de teren în litigiu nu a fost predată prin protocol (actul prin care terenul iese din proprietatea statului). La momentul emiterii titlului, terenul se afla în proprietatea privată a Statului întrucât nu fusese pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, respectiv nu îi fusese predat de persoana care dispunea legal de acesta și singura care era abilitată legal să procedeze la predarea terenului. Recurenta a invocat totodată și dispozițiile art. 5 lit. h) și i) din H.G. nr. 890/2005 potrivit cărora comisia locală are obligația de a pune în posesie persoanele îndreptățite să primească terenul, a întocmi și înainta comisiei județene documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, în lipsa îndeplinirii acestor obligații imperativ prevăzute de lege, persoana îndreptățită aflându-se în imposibilitate de a obține titlul de proprietate pentru suprafața stabilită prin hotărârea Comisiei Județene de fond funciar (în speță Comisia Județeană de Fond Funciar Dolj). În susținerea argumentului potrivit căruia titlul de proprietate a fost emis nelegal, fără ca terenul să fi ieșit din patrimoniul statului și din administrarea recurentei prin protocolul de predare-preluare, aceasta a arătat că în situația în care procedura de reconstituire a dreptului de proprietate a fost una legală, reclamantul nu ar fi trebuit să formuleze acțiunea în rectificarea cărții funciare în beneficiul său, întrucât în cartea funciară ar fi trebuit să se regăsească autorul său, anterior de încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Întrucât aceste exigențe legale nu au fost respectate, recurenta a considerat că titlul de proprietate nr. x/20.04.2013 a fost emis prin fraudarea legii, iar practica vânzării și revânzării respectivelor terenuri este des întâlnită, tocmai pentru a se îngreuna controlul legalității respectivelor acte. Or, potrivit art. 1.225 alin. (2) C. civ., obiectul contractului trebuie să fie determinat și licit, sub sancțiunea nulității absolute. Recurenta a mai precizat că instanța de judecată nu a avut în vedere și nici nu a solicitat lămuriri cu privire la mandatul de reprezentare a domnului E., respectiv nu a dispus, în temeiul art. 293 din C. proc. civ., să se depună la dosarul cauzei procura nr. x/2009, din partea numitei C. și actele care au sta la baza reconstituirii dreptului de proprietate a defunctului E. de către pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Dolj. În ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, recurenta a precizat că este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile. Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului declarat în cauză, cu consecința admiterii apelului și respingerea în tot a cererii de chemare în judecată. II.3. Apărările formulate în cauză La data de 20 februarie 2025 intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat. În susținerea excepției nulității recursului, intimatul a arătat că prin memoriul de recurs nu sunt formulate critici de nelegalitate care să privească soluția instanței de apel, motiv pentru care susținerile recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că instanțele de fond au reținut, în mod corect, incidența dispozițiilor art. 47 din Regulamentul din 4 august 2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din care rezultă faptul că predarea terenului, pe bază de protocol, către comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, este o procedură pur administrativă, care se realizează ulterior emiterii hotărârii comisiei județene prin care s-a validat dreptul persoanei căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, neputând constitui o cauză de nulitate a titlului de proprietate. Or, recurenta pârâta Agenția Domeniilor Statului, care a avut chiar și un reprezentant în cadrul Comisiei Județene de Fond Funciar Dolj, la momentul emiterii hotărârilor, deși avea obligația ca, în cel mult 30 zile de la comunicarea hotărârilor însoțită de documentația care a stat la baza acesteia, să procedeze la predarea-primirea terenului, își invocă propria culpă, solicitând constatarea nulității actului de proprietate, deși nu a întocmit procesul-verbal de predare-primire, iar punerea în posesie s-a realizat în lipsa acestuia. Totodată, lipsa protocolului de predare-primire nu este sancționată de niciun text de lege nulitate și nici nu se încadrează în vreunul din cazurile de nulitate absolută enumerate în mod expres în art. 111 din Legea nr. 169 din 27 octombrie 1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. A mai arătat intimata faptul că din actele cauzei rezultă că a existat o colaborare între recurentă și Comisia Locală de Fond Funciar Brădești, fiind emisă adresa din 25.10.2010 prin care recurenta Agenția Domeniilor Statului București își manifesta disponibilitatea de a pune la dispoziție teren, au semnat anexa 30 ce cuprindea persoanele îndreptățite și procesul-verbal de delimitare aprobat prin Hotărârea nr. 673 din 23.11.2012 a Comisiei Județene Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor. Față de aceste considerente, intimata a solicitat respingerea recursului, în principal ca fiind nul, iar în subsidiar ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. La data 18 martie 2025 intimata-pârâtă C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de apel a analizat toate probele, a încuviințat probele solicitate, părțile au fost asistate de avocați, au fost respectate toate drepturile procesuale ale părților. A susținut intimata faptul că recurenta Agenția Domeniilor Statului avea obligația de a urma procedura de predare a terenului la cererea Comisiei Locale Brădești pentru reconstituirea dreptului de proprietate a foștilor proprietari. II.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta Agenția Domeniilor Statului, prin e-mail, la data de 11 aprilie 2025 a depus răspuns la întâmpinările depuse de intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă C. prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate în cauză și admiterea recursului astfel cum a fost formulat. În combaterea excepției nulității invocată de intimatul-reclamant, recurenta a susținut că recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. fiind nemotivată și pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 3, alin. (3), ale art. 4 alin. (1) lit. a) și c) și ale art. 7 alin. (5) din Legea nr. 268/2001, art. 9 din H.G. nr. 626/2001, art. 47 din H.G. nr. 890/2005, prevederile art. 644 și art. 645 din vechiul C. civ. (în vigoare la data apariției Legii nr. 268/2001), H.G. nr. 1705/2006, precum și ale alin. (2) al art. 908 Noul C. civ. Pe fond, recurenta a reiterat susținerile din memoriul de recurs privind lipsa protocolului de predare primire, nelegalitatea procedurii de retrocedare și de emitere a titlului de proprietate al intimatului-reclamant. II.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 aprilie 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză. III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Preliminar, în ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind enumerate în cuprinsul textului art. 488 alin. (1) C. proc. civ., la punctele 1-8. Totodată, Înalta Curte reține că sancțiunea nulității privește calea de atac în ansamblul său, astfel încât aceasta nu va opera în măsura în care cel puțin unul dintre motivele invocate reprezintă o critică de nelegalitate, urmând a nu fi primite și analizate criticile de netemeinicie, prin care se urmărește schimbarea situației de fapt reținute de instanța de apel, pe baza probelor administrate, și nici acelea care nu se raportează la decizia atacată. Examinând cererea de recurs formulată de pârâtă din perspectiva respectării exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată, contrar susținerilor intimatului-reclamant că, deși în cuprinsul acesteia se regăsesc și susțineri care vizează situația de fapt și materialul probator, susțineri care, în mod evident, nu pot face obiect de analiză pentru instanța învestită cu soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, există și critici a căror dezvoltare face posibilă încadrarea lor în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, prin recursul formulat, recurenta-pârâtă a dezvoltat o serie de critici care urmăresc examinarea conformității deciziei instanței de apel cu regulile de drept aplicabile, acestea având aptitudinea de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., de vreme ce au fost invocate atât argumente privind încălcarea normelor de drept procesual, susțineri legate de motivarea hotărârii atacate, cât și chestiuni privind greșita interpretare și aplicare a legii, precum a prevederilor art. art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (1) lit. a), b) și c), art. 7 alin. (7) din Legea 268/2001 cu modificările și completările ulterioare și art. 9 din H.G. nr. 626/2001 ceea ce face ca, în cauză, cererea de recurs să nu intre sub incidența sancțiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) din cod, motiv pentru care Înalta Curte o va respinge. În ceea ce privește motivele de recurs formulate, având în vedere modalitatea de structurare a acestora, Înalta Curte le va analiza după o prealabilă grupare, în funcție de cazul de casare căruia i se circumscrie fiecare și cu observarea împrejurării că o parte dintre susțineri nu pot fi calificate ca motive de nelegalitate, ci de netemeinicie, ce tind și la reevaluarea probatoriului, astfel încât nu intră în sfera analizei specifice a instanței de recurs, motiv pentru care acestea nu vor fi analizate. În ceea ce privește criticile ce pot fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta a invocat faptul că instanță de apel nu a avut în vedere și nu a solicitat lămuriri cu privire la mandatul numitului E.. De asemenea a susținut că instanța de apel nu a solicitat ca intimata-pârâtă C. să depună la dosarul cauzei procura nr. x/2009, iar Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor Dolj să depună înscrisurile care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, fiind încălcate astfel prevederile art. 293 C. proc. civ.. A mai susținut recurenta faptul că instanța de apel nu a solicitat lămuriri cu privire la aspectele invocate pe parcursul litigiului. Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Criticile recurentei, care se încadrează în cazul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. întrucât vizează încălcarea normelor de procedură care reglementează rolul activ al instanței și regimul probelor în procesul civil, sunt nefondate. Înalta Curte constată că, prin apelul formulat, recurenta nu a solicitat administrarea probelor constând în depunerea procurii nr. x/2009 și a documentației în baza căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului. De asemenea, o astfel de solicitare nu a fost formulată nici ulterior formulării căii de atac. Astfel prin cererea de apel, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a două înscrisuri noi, ce au fost depuse o dată cu cererea apel, fără a solicita ca, în temeiul art. 293 C. proc. civ., cele două pârâte să depună la dosarul cauzei înscrisurile menționate prin memoriul de recurs. Din cele expuse mai sus rezultă că astfel de probe nu au fost solicitate în apel de către recurentă or, conform art. 254 alin. (6) din C. proc. civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. În consecință, întrucât omisiunea instanței de a dispune din oficiu completarea probelor ori administrarea unor probe noi nu poate fi sancționată în căile de atac, potrivit art. 254 alin. (6) din C. proc. civ., motivele de recurs invocate în acest sens, încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât vizează încălcarea normelor de procedură care instituie rolul activ al instanței și încuviințarea probelor, nu pot fi primite. În același mod nu pot fi primite criticile recurentei potrivit cărora decizia recurată este nelegală întrucât instanța de apel nu ar fi solicitat de la parte lămuriri suplimentare, în contextul în care situația de fapt a fost lămurită pe baza probatoriului administrat, iar instanța de apel a analizat argumentele relevante, fără a fi necesare explicații sau precizări suplimentare pentru aflarea adevărului în cauză, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului. Cu privire la acest motiv de recurs, trebuie menționat și faptul că prin încheierea de ședință din data de 07 iunie 2023, Tribunalul Dolj a dispus, din oficiu efectuarea de adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Brădești și către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor Dolj pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/20.04.2013 emis pe numele defunctului E., înscrisuri care au fost depuse ulterior la dosarul primei instanțe de către cele două comisii, motiv pentru care apar ca nefondate criticile recurentei referitoare la lipsa documentației ce a stat la baza retrocedării suprafeței de teren ce face obiectul prezentei cauze. Printr-un alt set de critici recurenta a susținut greșita respingere de către instanța de apel a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată întrucât titlul de proprietate în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, iar aspectele privind valabilitatea titlului, buna sau reaua-credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare carte funciară. De asemenea, recurenta a susținut greșita respingere a excepției tardivității capătului de cerere având ca obiect rectificare carte funciară. Criticile, ce urmează a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât vizează modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate în cauză, sunt nefondate. Cu titlul preliminar, cu privire la excepția tardivității, Înalta Curte constată că recurenta a invocat pur formal greșita menținere a soluției de respingere a acestei excepții de către prima instanță, întrucât recurenta nu a dezvoltat nicio critică cu privire considerentele avute în vedere de instanța de apel privind excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară, motiv pentru care, în lipsa oricăror critici, nu se poate realiza controlul judiciar de către instanța de recurs. În ceea ce privește soluția de menținere a soluției primei instanțe de respingere a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a avut susțineri similare și în fața instanței de apel, astfel încât pentru formularea unui veritabil motiv de recurs referitor la același aspect, recurenta avea îndatorirea de a se raporta la modalitatea în care instanța de apel a răspuns acestor critici și, prin urmare, de a susține eventuale motive de nelegalitate luând în considerare judecata realizată în apel, având în vedere că obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel, precum și faptul că instanța de recurs exercită un control de legalitate al acesteia, din perspectiva motivelor susținute de titularul recursului. În ceea ce privește soluția asupra excepției de inadmisibilitate, Înalta Curte, în acord cu instanța de apel reține că cererea în rectificarea înscrierilor de carte funciară reprezintă mijlocul prin care se urmărește restabilirea concordanței dintre situația juridică reală si înscrierea efectuată în cartea funciară, astfel încât înscrierea să reflecte în mod constant situația juridică actuală a imobilului, prin intermediul acțiunii în rectificare putându-se îndrepta orice înscriere din cartea funciară care nu mai corespunde realității, prin radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. Așa cum rezultă neechivoc din dispozițiile art. 908 alin. (4) teza I, respectiv art. 907 alin. (3) C. proc. civ. acțiunea de rectificare a unei înscrieri de carte funciară este subsidiară unei acțiuni de fond, în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic înscris în cartea funciară, cu efect asupra neconcordanței situației juridice actuale a cuprinsului cărții funciare. În cauză, astfel cum au reținut și instanțele de fond, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 908 alin. (4) C. civ., acțiunea de fond fiind introdusă concomitent cu cea de rectificare carte funciară, căci primul capăt de cerere din acțiunea reclamanților privește, de fapt, acțiunea de fond, respectiv revendicarea imobilului. Or, acțiunea în revendicare reprezintă suportul pe care se grefează acțiunea în rectificarea cărții funciare, motiv pentru care aceasta nu poate fi considerată inadmisibilă. În contextul în care dispozițiile art. 908 alin. (3) C. civ. prevăd posibilitatea formulării oricărei acțiuni întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic, cum este acțiunea în revendicare, contrar susținerilor recurentei, reclamantul nu era obligat să formuleze o cerere prin care să solicite a se constata nulitatea titlului de proprietate al recurentei, criticile sub acest aspect fiind nefondate. În ceea ce privește criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a le examina din perspectiva nemotivării hotărârii prin omisiunea instanței de apel de a analiza susținerile recurentei precum și probele administrate în cauză. Criticile sunt nefondate. Motivarea unei hotărâri judecătorești implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. În același timp, aceasta nu poate avea semnificația unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părților care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătorești nu este o problemă de volum, ci una de conținut, de substanță. Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel este motivată în conformitate cu standardul de calitate a motivării instituit de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind enunțate cu claritate atât situația de fapt reținută în cauză pe baza probatoriului administrat, normele legale incidente, precum și modul de aplicare al legii la situația de fapt determinată. De asemenea, Înalta Curte reține că au fost analizate și s-a răspuns tuturor argumentelor principale invocate de apelantul-pârâtă – subsumate cadrului procesual obiectiv cu care a fost legal învestită instanța, iar considerentele sunt formulate și structurate coerent, de natură a susține concluzia și raționamentul instanței. Astfel, instanța de apel a menționat în considerentele hotărârii sale principalele critici alea recurentei din memoriul de apel și a răspuns acestora prin argumente comune, ce sunt apte a explica soluția pronunțată și nu s-a rezumat doar să reia motivele de fapt și de drept avute în vedere de prima instanță, astfel cum în mod neîntemeiat s-a invocat. Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a analizat probele administrate în cauză, sens în care a făcut trimitere la documentația în baza căruia a fost emis titlul de proprietate al defunctului E., respectiv hotărârile Comisiei Județene Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a supra terenurilor și adresele de corespondență între instituțiile implicate în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenului fostului proprietar, instituții din care a făcut parte inclusiv recurenta-pârâtă. Pe de altă parte, nu pot fi primite criticile referitoare la neanalizarea de către instanța de apel a susținerilor și argumentelor expuse pe parcursul litigiului, întrucât deși aparent recurenta-pârâtă a invocat că decizia atacată ar fi afectată de viciul unei motivări necorespunzătoare, a omis să indice, în concret, ce argumente juridice legate de obiectul cauzei și expuse prin cererea sa de apel au fost ignorate de către instanța de prim control judiciar, simplele sale susțineri generice fiind lipsite de aptitudinea de a declanșa verificarea jurisdicțională specifică prezentei căi extraordinare de atac. Printr-o altă serie de critici recurenta a susținut, în esență, că terenul ce face obiectul litigiului nu a ieșit niciodată din patrimoniul său, prin încheierea unui protocol cu Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, astfel încât Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a dispus cu privire la o suprafață de teren pentru care nu avea acest drept, hotărârea instanței de apel fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză precum prevederile art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (1) lit. a), b) și c), art. 7 alin. (7) din Legea 268/2001 cu modificările și completările ulterioare și art. 9 din H.G. nr. 626/2001. Criticile, ce urmează a fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât vizează aplicarea normelor de drept material, sunt nefondate. Normele de drept material pretinse a fi încălcate de instanța de apel vizează o etapă prealabilă reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cauza de nulitate absolută invocată de recurenta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului fiind frauda la lege prin nerespectarea dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001 și ale art. 9 din anexa 1 a H.G. nr. 626/2001 și ale art. 47 din H.G. nr. 890/2005. Din situația de fapt stabilită de instanțele de fond, ce nu mai poate fi reevaluată în recurs, rezultă că prin Titlul de proprietate nr. x/20.04.2013, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Dolj, s-a reconstituit defunctului E. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 27,60 ha, teren situat pe raza comunei Brădești. Intimatul-reclamant a cumpărat imobilul în cauză de la pârâta C., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17.01.2020 la Biroul Individual Notarial B., care la rândul său l-a dobândit, prin cumpărare, de la defunctul E.. În esență, motivul de nulitate al titlului de proprietate nr. x/20.04.2013, invocat de recurentă cu caracter reconvențional, îl reprezintă faptul că terenul, în suprafață de 276.000 m.p. de pe raza com. Brădești, jud. Dolj, nu a ieșit în mod legal din patrimoniul Agenției Domeniilor Statului, întrucât nu există un protocol de predare-primire al acestuia, procedura de restituire a terenului fiind nelegală în lipsa întocmirii acestuia. Raportat la criticile formulate, Înalta Curte reține că obligația stabilită în sarcina recurentei, de predare a terenurilor agricole pe bază de protocol, rezultă din prevederile art. 47 din H.G. nr. 890/2005 privind aprobarea Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04.08.2005. Astfel, potrivit art. 47 din H.G. nr. 890/2005 în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu modificările și completările ulterioare și conform art. 9 și 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, cu modificările și completările ulterioare, terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, se vor preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, în cel mult 30 zile de la comunicarea hotărârii însoțită de documentația care a stat la baza acesteia. De asemenea potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001 terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale. Potrivit art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 626/2001 privind normele metodologice de aplicare a Legii 268/2001 privind înființarea Agenției Domeniilor Statului se arată că terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S. Potrivit art. 9 alin. (2) din același act normativ, anterior încheierii protocolului prevăzut la alin. (1) vor fi parcurse următoarele etape: a) prezentarea către A.D.S. a cererii comisiei județene de aplicare a Legii fondului funciar, împreună cu actele ce stau la baza acesteia, precum și a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricolă, stabilită de Consiliul de administrație al A.D.S.; b)verificarea de către direcțiile de specialitate din cadrul A.D.S. a legalității documentației prezentate. Conform art. III alin. (1) 1 din Legea nr. 169/1997, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspenda efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie. Or, verificând susținerile recurentei, din situația de fapt reținută de instanțele de fond nu rezultă că documentația ce a stat la baza titlului de proprietate a cărui constatare a nulității absolute o solicită nu corespunde prevederilor legale. În acest sens, instanța de apel, în acord cu prima instanță a reținut faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de defunctul E. a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene Dolj nr. 371/2011 prin care s-a admis cererea formulată de către CLFF Brădești în sensul validării anexei 30 la Legea nr. 247/2005 cu suprafața de 84,59 ha, din care 3 poziții cu suprafața de 70 ha, cu preluarea terenului de la Agenția Domeniului Statului Dolj de pe teritoriul localității Brădești, inclusiv pentru suprafața de 27,60 ha pentru moștenitorii lui G., respectiv E., iar, la art. 2, s-a precizat că Agenția Domeniilor Statului Dolj, prin adresa nr. x/25.10.2010, a fost de acord cu predarea suprafeței de 159,49 ha pășune, către CLFF Brădești, pe teritoriul localității Brădești și Bistreț pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite . Totodată, prin Hotărârea Comisiei Județene Dolj nr. 673/23.11.2012 s-a admis solicitarea formulată de CLFF Brădești privind validarea procesului-verbal de delimitare nr. x/25.04.2012 având ca obiect suprafața de teren de 70 ha, ce a făcut obiectul HCJ nr. 371/31.08.2011 și a cărei preluare și trecere din domeniul privat al statului și administrarea S.C. F. în domeniului privat al Comunei Brădești a fost aprobată prin această hotărâre, aflată în administrarea S.C. F., pe teritoriul administrativ al comunei Brădești, după ce, în prealabil, CLFF Brădești a adus la cunoștință acest demers ADS Dolj, conform adresei nr. x/03.09.2012. . Potrivit adresei nr. x/25.10.2010, Agenției Domeniilor Statului Dolj a fost de acord cu predarea suprafeței de 159,49 ha pășune, către CLFF Brădești, pe teritoriul localității Brădești și Bistreț pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, cu precizarea ca CLFF Brădești să comunice CJ Dolj acceptul asupra acestor locații de către cetățenii îndreptățiți și să ia măsuri pentru validarea acestora în anexa 30 la legea nr. 247/2005. Rezultă că prin Hotărârea Comisiei Județene Dolj nr. 371/2011 s-a dispus validarea cererii de reconstituire în favoarea defunctului, iar ulterior s-a încheiat între Agenția Domeniilor Statului Dolj și Primăria Comunei Brădești un proces-verbal de delimitare nr. x din data de 25.04.2012, care potrivit conținutului său a fost întocmit cu respectarea prevederilor Legii nr. 247/2005 și ale H.G. nr. 890/2005 în cuprinsul căruia au fost identificate suprafețele de teren de pe raza Comunei Brădești ce au fost predate de la Agenției Domeniului Statului către Primăria Comunei Brădești, proces-verbal validat ulterior prin hotărârea Comisiei Județene Dolj. Or, hotărârile comisiei județene prin care s-a validat și delimitat suprafețele de teren în vederea predării terenurilor nu au fost criticate și atacate de recurenta-reclamantă. În sensul celor arătate mai sus sunt relevante prevederile art. 5 lit. h) din H.G. nr. 890/2005) potrivit cărora comisiile locale de fond funciar înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii, în timp ce comisiile județene, potrivit art. 6 lit. e) și f) din același act normativ, validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare și emit titlurile de proprietate pentru cererile validate. Aceste atribuții au fost respectate în speță, așa cum reiese din succesiunea de acte adoptate de comisiile implicate în procedura de reconstituire, acte ce fie au fost semnate de recurentă, prin Agenția Domeniilor Statului Dolj sau i-au fost comunicate. Totodată, pentru motivele arătate mai sus, instanța constată că viciul invocat de reclamanți cu privire la protocolul supus analizei nu poate afecta legalitatea și temeinicia titlului de proprietate emis pe numele defunctului, autor al vânzătorilor, în contextul în care actele cu semnificație juridică în emiterea titlului de proprietate sunt, potrivit dispozițiilor legale, hotărârile comisiilor locale de fond funciar și ale comisiei județene, acte care nu au fost anulate. Totodată, prevederile legale menționate anterior stabilesc modalitatea în care se face predarea terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate și conferă Agenției Domeniului Statului dreptul de a ataca actele administrative abuzive comise în aplicarea Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 1/2000, însă nu-i conferă nici un fel de atribuție în ceea ce privește procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite. Mai mult, Legea nr. 247/2005 care a fost destinată tocmai accelerării procedurilor de restituire a proprietăților modifică nr. Legea 169/1997, stabilind în mod clar în art. III alin. (1) 1 expus anterior că, după validarea cererii de reconstituire terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar. Practic, chiar dacă nu a fost efectiv predat comisiei de fond funciar, din punct de vedere juridic terenul se afla la dispoziția comisiei la momentul emiterii titlului de proprietate. Prin urmare, criticile formulate în sensul că titlul de proprietate a fost emis prin fraudă la lege, întrucât nu au fost respectate etapele procedurii în materia reconstituirii dreptului de proprietate privată întrucât terenul în litigiu nu a ieșit din patrimoniul statului și din administrarea recurentei, nu pot fi primite. În acest sens, în acord cu instanța de apel, Înalta Curte constată că recurenta nu a contestat niciunul dintre actele emise în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentului litigiu, în contextul în care a avut cunoștință de demersurile întreprinse de cele două comisii și a participat inclusiv la emiterea celor două hotărâri emise de Comisia Județeană Dolj și a procesului-verbal de delimitare a suprafețelor de teren trecute în rezerva Comunei Brădești, fără a solicita consemnarea unor obiecțiuni asupra modului în care au fost întocmite. În ceea ce privește susținerile recurentei conform cărora acțiunea formulată de reclamant constituie o modalitate de acoperire a retrocedării nelegale, precum și cele referitoare la lipsa înscrierii în cartea funciară al titularului dreptului de proprietate după emiterea titlului de proprietate, acestea reprezintă argumente formulate cu titlu general ce privesc situația de fapt și nu soluția instanței de apel, motiv pentru care nu au aptitudinea de a învesti legal instanța de recurs cu analiz