Decizia nr. 150/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 791/2023 a Judecătoriei Târgu Neamț

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău în data de 06 septembrie 2022, Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Mănăstirea Agapia, anularea deciziei civile nr. 12 din 15 ianuarie 2025, pronunțate în dosarul nr. x/2024 de Tribunalul Neamț, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că este potrivnică deciziei nr. 530 din 29 aprilie 2024, pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2023. Primul litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 Prin sentința civilă nr. 791 din 07 iunie 2023 a Judecătoriei Târgu Neamț s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Mănăstirea Agapia. A fost obligată Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să întocmească documentația prevăzută de lege în vederea punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate în baza deciziei civile nr. 76/R din data de 19 decembrie 2019 și încheierii din data de 09 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. x/2013 în favoarea pârâtei Mănăstirea Agapia. Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de pârâta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în contradictoriu cu pârâtă Mănăstirea Agapia. Prin decizia civilă nr. 530 din 29 aprilie 2024, Tribunalul Neamț a respins excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active, invocate de apelanta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor. Totodată, a respins apelul declarat de pârâta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr. 791 din 07 iunie 2023, pronunțate de Judecătoria Târgu Neamț, în contradictoriu cu reclamanta Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și pârâta Mănăstirea Agapia, ca nefondat. Cel de-al doilea litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2024: Prin sentința civilă nr. 725 din 19 iunie 2024 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Mânăstirea Agapia, în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor. Prin decizia civilă nr. 12 din 15 ianuarie 2025, Tribunalul Neamț a admis apelul formulat de apelanta Mănăstirea Agapia împotriva sentinței civile nr. 725 din 19 iunie 2024 pronunțate de Judecătoria Târgu Neamț, a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a admis cererea formulată de petenta Mănăstirea Agapia și a obligat intimata Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să plătească în favoarea creditoarei Mănăstirea Agapia o penalitate de 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 916 din 11 iulie 2023, pronunțate de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul civil nr. x/2023

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău Prin decizia civilă nr. 219 din 08 aprilie 2025, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins excepția nelegalei compuneri a completului de judecată și a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva deciziei civile nr. 530 din 29 aprilie 2024, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 219/2025 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs revizuenta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor. Prevalându-se de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 6 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Susține recurenta că instanța care a judecat cererea de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri nefiind legal soluționată de un complet compus din doi judecători, ci trebuia soluționată de un complet compus dintr-un singur judecător, potrivit art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară. Pe de altă parte, recurenta susține și faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinzând chiar argumente străine de natura cauzei. Astfel, arată recurenta că, prin sentința civilă nr. 791 din 07 iunie 2023 a Judecătoriei Târgu Neamț, a fost admisă acțiunea formulată de Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, fiind obligată Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să întocmească documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate în baza titlului executoriu emis de Tribunalul Bistrița Năsăud. În apelul declarat împotriva acestei hotărâri, Tribunalul Neamț a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, invocată de Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor. Cu toate că prima instanță a reținut calitatea procesuală activă a Comisiei Județene Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, punerea în executare a sentinței civile nr. 791 din 07 iunie 2023 a Judecătoriei Târgu Neamț s-a solicitat de către Mănăstirea Agapia. Prin decizia civilă nr. 12 din 15 ianuarie 2025, Tribunalul Neamț, admițând apelul Mănăstirii Agapia, declarat împotriva sentinței civile nr. 725 din 19 iunie 2024 a Judecătoriei Târgu Neamț, a recunoscut calitatea procesuală activă a Mănăstirii Agapia, apreciind că aceasta poate pretinde aplicarea de penalități pentru neîntocmirea de către Comisia Locală Agapia a documentației în vederea restituirii imobilului menționat în titlul executoriu reprezentat de hotărârea Tribunalul Bistrița Năsăud. Or, consideră recurenta că soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 12 din 15 ianuarie 2025 de Tribunalul Neamț contravine celor statuate de instanța anterioară, prin decizia civilă nr. 530 din 29 aprilie 2024, unde Tribunalul Neamț a reținut calitatea procesuală activă în favoarea Comisiei Județene Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, iar nu în favoarea Mănăstirii Agapia. Mai arată recurenta că, ceea ce a invocat prin cererea de revizuire a fost efectul pozitiv al lucrului judecat generat de cele statuate prin decizia civilă nr. 530 din 29 aprilie 2024 a Tribunalului Neamț, iar nu excepția autorității de lucru judecat, ipoteză în care nu prezintă relevanță faptul că nu există identitate de obiect între cele două dosare, respectiv că titlurile executorii în discuție sunt diferite.

Apărările formulate în cauză La 19 iunie 2025, a fost formulată întâmpinare de către intimata Mănăstirea Agapia, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Întâmpinarea a fost comunicată părților la 26 și 27 iunie 2025, fiind depus răspuns la întâmpinare de către recurentă la data de 01 iulie 2025. Totodată, la 26 iunie 2025 a fost formulată întâmpinare de către intimata Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Întâmpinarea a fost comunicată părților la 09 iulie 2025, nefiind depus răspuns la întâmpinare.

Procedura în fața instanței de recurs Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești, 06 martie 2023, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 471 1 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 04 februarie 2026, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra fondului recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de revizuenta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor este nefondat, pentru următoarele considerente: Dintre motivele de recurs invocate, se impune a fi analizat, cu prioritate, cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează ipoteza casării hotărârii recurate în situația în care "instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale". Invocând acest motiv de casare, recurenta susține că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, presupunând judecarea unei cereri noi, și în legătură cu care legea recunoaște posibilitatea exercitării și a căii de atac a recursului în condițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ. (spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire), se impunea să fie soluționată de un complet compus dintr-un singur judecător, potrivit art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară. Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestui motiv de recurs. Potrivit art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., "Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată". Cererea de revizuire nu presupune judecarea unei cauze "în primă instanță", astfel cum se susține în mod greșit prin motivele de recurs, ci reprezintă o cale de atac de retractare, ceea ce înseamnă că aceasta vizează retragerea hotărârii pronunțate de chiar instanța care a pronunțat-o sau, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, cum este cazul în speță, de instanța superioară celei care a pronunțat prima hotărâre și pronunțarea unei noi hotărâri legale. Or, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu poate avea o altă compunere decât instanța care a pronunțat hotărârea atacată, întrucât scopul revizuirii este acela de a determina, în cazurile anume prevăzute de lege, revenirea asupra soluției pronunțate, iar acest scop nu poate fi atins decât dacă instanța, în ipoteza admiterii revizuirii, are aceeași compunere ca și cea care a pronunțat hotărârea revizuită. Se reține, totodată că, în cazul revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu există nicio dispoziție legală derogatorie din perspectiva alcătuirii completului, fiind aplicabilă regula instituită la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ. În cauză, hotărârea împotriva căreia a fost formulată calea de atac a revizuirii este sentința civilă nr. 12 din 15 ianuarie 2025, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2024, iar completul care a pronunțat această hotărâre, fiind unul de apel, a fost compus din doi judecători, conform art. 59 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit căruia "Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel". În acest context, cum hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunțată de un complet de judecată compus din doi judecători, și cererea de revizuire trebuia judecată în aceeași compunere, respectiv tot de către doi judecători. Verificând decizia nr. 219 din 08 aprilie 2025 a Curții de Apel Bacău, atacată cu recurs, Înalta Curte constată că din preambulul acesteia reiese faptul că a fost pronuntață de un complet compus din doi judecători, astfel că nu se verifică incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că recurenta a procedat la încadrarea acestuia în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că hotărârea nu este motivată, ori argumentele instanței sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, în condițiile în care instanța, pe de-o parte, nu s-a raportat la ceea ce s-a invocat prin cererea de revizuire, anume solicitarea de a valorifica efectul pozitiv al deciziei civile nr. 530 din 29 aprilie 2024 a Tribunalului Neamț, iar nu de a constata o eventuală autoritate de lucru judecat, reținând, astfel, greșit că verificarea efectului pozitiv al lucrului judecat presupune existența identității de obiect între dosarele în care au fost pronunțate deciziile pretins contradictorii iar, pe de altă parte, ar fi apreciat greșit că respectiva contrarietate între cele reținute prin decizia nr. 530 din 29 aprilie 2024 și decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2025, ambele pronunțate de Tribunalul Neamț, nu se verifică. În considerarea soluției pronunțate în cauză, și având în vedere criticile din recurs, prin care se susține, în fapt, nu doar caracterul contradictoriu al considerentelor hotărârii atacate, dar și o greșita interpretare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborate cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza aceste critici din recurs atât din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cât și din perspectiva celui prevăzut de pct. 7 al aceluiași text de lege. Prin decizia nr. 219 din 08 aprilie 2025, atacată cu recurs, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de revizuire întemeiată de revizuenta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând că valorificarea aspectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune întrunirea condițiilor excepției autorității de lucru judecat (tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză), însă în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive anterioare, este necesară identitatea de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți), fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății ulterior. Analizând conținutul celor două decizii pretins contradictorii, Curtea de Apel Bacău a concluzionat în sensul că acestea nu au avut același obiect și au vizat două titluri executorii diferite. Ceea ce critică recurenta prin motivele de recurs este faptul că instanța de apel nu a observat că s-a prevalat de efectul pozitiv, iar nu de cel extinctiv al autorității de lucru judecat, situație în care identitatea de obiect între cele două dosare nu era necesar să existe. Înalta Curte, deși identifică, într-adevăr, în raționamentul instanței de revizuire o serie de argumente contradictorii și insuficient dezvoltate, totuși apreciază că acestea nu pot conduce la casarea deciziei recurate, în condițiile în care nu vizează considerentele decizorii, care au justificat soluția pronunțată în cauză, și care se referă la lipsa identității chestiunii litigioase tranșate prin deciziile pretins contradictorii. Din acest punct de vedere, Înalta Curte urmează a complini această constatare a curții de apel, prin care s-a reținut inexistența identității de obiect și a titlului executoriu vizat în cele două litigii, nefiind de natură a conduce la modificarea deciziei recurate, deoarece aceste elemente nu influențează în mod decisiv adoptarea soluției de respingere a cererii de revizuire. Așadar, se constată că, într-adevăr, ceea ce a invocat partea prin cererea de revizuire este încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, respectiv că ceea ce s-a stabilit prin decizia civilă nr. 530 din 29 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2023, în ceea ce privește calitatea procesuală activă a Comisiei Județene Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, nu mai putea fi contrazis prin decizia ulterioară nr. 12 din 15 ianuarie 2025, unde Tribunalul Neamț ar fi recunoscut calitatea procesuală activă unei alte entități, respectiv Mănăstirii Agapia. Or, Înalta Curte reține că, spre deosebire de vechea reglementare, noile dispoziții procedurale care reglementează cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri statuează asupra instituției autorității de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești, arătând în mod explicit asupra căror părți ale hotărârii poartă această autoritate, ce fel de statuări ale instanței, precum și tipul de hotărâri care sunt înzestrate cu autoritate de lucru judecat (art. 430), menționând, totodată, cele două efecte pe care le produce lucrul judecat – efectul pozitiv și efectul negativ (art. 431). Separat de faptul că autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca atașându-se și considerentelor hotărârii, trebuie observat și subliniat că ea nu vizează doar considerentele decisive, adică acelea care susțin și explicitează dispozitivul, ci și considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecății în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi așadar, în dispozitivul hotărârii. Intenția legiuitorului, prin reglementarea actuală a acestui caz de revizuire, a fost aceea de a interzice reluarea acelorași judecăți, dar și de a accelera cursul justiției, câtă vreme într-un proces ulterior partea se poate prevala de ceea ce a statuat o primă instanță, chiar dacă a făcut-o pe cale incidentală, toate acestea prin conservarea autorității lucrului deja judecat, care nu mai poate fi contestat și pus în discuție în raporturile dintre aceleași părți, indiferent de modalitatea în care, anterior, s-a făcut tranșarea diferitelor aspecte litigioase ale judecății. În privința efectului pozitiv, adică a aceluia care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, fără să presupună identitatea de acțiune (obiect, cauză, părți), acesta își găsește reglementare prin dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Motivul de revizuire, sancționând încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, pentru a i se determina incidența sau nu, limitele aplicării, condițiile de admisibilitate, trebuie văzut coroborat cu prevederile legale menționate anterior, care dau conținut puterii de lucru judecat. Așadar, atunci când se invocă efectul pozitiv al lucrului judecat nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional. Înalta Curte reține, însă, că ceea ce trebuie să se regăsească în ambele procese și în cazul acestui efect pozitiv, tocmai în considerarea relativității lucrului judecat, este identitatea de părți, condiție care în speță nu este îndeplinită. Astfel, dacă în primul dosar, nr. x/2023 al Tribunalului Neamț, judecata s-a purtat între Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în calitate de reclamantă, și Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în calitate de pârâtă, Mănăstirea Agapia fiind citată pentru opozabilitate, fără a se pretinde îndeplinirea pretenției deduse judecății în contradictoriu cu aceasta, în al doilea dosar, nr. x/2024 al Tribunalului Neamț, pretențiile deduse judecății au fost formulate de reclamanta Mănăstirea Agapia în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor. Totodată, nici condiția identității de chestiune litigioasă nu este îndeplinită în cauză, întrucât calitatea procesuală activă a Comisiei Județene Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a fost verificată în primul dosar într-un alt context procesual față de cel în care a fost analizată calitatea procesuală a activă a Mănăstirii Agapia, în cele două dosare punându-se în discuție chestiuni de drept care nu sunt similare, vizând obligații derivând din raporturi juridice diferite. Astfel, Înalta Curte reține că, prin decizia civilă nr. 530 din 29 aprilie 2024, Tribunalul Neamț a respins excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Județene Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și a respins apelul declarat de pârâta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr. 791 din 07 iunie 2023, pronunțate de Judecătoria Târgu Neamț, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, fiind obligată Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să întocmească documentația prevăzută de lege în vederea punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate în baza deciziei civile nr. 76/R din data de 19 decembrie 2019 și a încheierii din 09 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. x/2013, în favoarea pârâtei Mănăstirea Agapia. În legătură cu calitatea procesuală activă a Comisiei Județene Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, instanța a reținut că aceasta se justifică din perspectiva dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cărora "(1) În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională. (2) Comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile C. proc. civ., calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat." A reținut instanța, în respectivul dosar, că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a fost invocată tocmai prin prisma faptului că aceasta nu urmărea realizarea unor pretenții proprii, substituindu-se în drepturile pârâtei Mănăstirea Agapia. Or, constatând că în sarcina Comisiei Județene Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor se rețin anumite obligații prin titlul executoriu – decizia civilă nr. 76/R din 19.12.2019 și încheierea din 09.07.2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, anume obligația de emitere a titlului de proprietate în favoarea Mănăstirii Agapia, obligație care nu putea fi realizată mai înainte de efectuarea unor demersuri prealabile de către Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, anume de întocmirea de către aceasta din urmă a documentației prevăzute de lege în acest scop, Tribunalul Neamț, prin decizia civilă nr. 530 din 29 aprilie 2024 a apreciat că reclamanta justifică calitate procesuală activă, putând solicita, pe cale judecătorească, obligarea Comisiei Locale Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor la emiterea respectivei documentații, în favoarea Mănăstirii Agapia, care fusese citată în cauză pentru opozabilitate. Așadar, Tribunalul Neamț, în dosarul nr. x/2023, nu a constatat calitatea de creditor a Comisiei Județene Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, întrucât nu a dispus obligarea Comisiei Locale Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor la întocmirea documentației prevăzute de lege în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol în suprafață de 51 ha situat în intravilanul satului Agapia în favoarea acesteia, ci în favoarea adevăratului creditor al obligației de a face, menționat în titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 76/1019 a Tribunalului Bistrița Năsăud, respectiv în favoarea Mănăstirii Agapia. În aceste condiții, nu se poate pretinde că cea de-a doua hotărâre, decizia civilă nr. 12 din 15 ianuarie 2025 a Tribunalului Neamț, prin care s-a recunoscut calitatea de creditor a Mănăstirii Agapia și, în mod corelativ, a dreptului acesteia de a pretinde penalități de întârziere pentru neexecutarea dispozițiilor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 916 din 11 iulie 2023, pronunțate de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul civil nr. x/2023 (prin care a fost obligată Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să întocmească documentația prevăzută de lege în vederea punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate în baza deciziei civile nr. 514 din data de 25.11.2014 pronunțate de Tribunalul Buzău în dosar nr. x/2011 în favoarea pârâtei Mănăstirea Agapia) ar fi contradictorie deciziei civile nr. 530 din 29 aprilie 2024, pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2023, prin cele două hotărâri nefiind tranșată aceeași chestiune litigioasă. Astfel, în dosarul nr. x/2023 a fost verificată calitatea procesuală a reclamantei Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în raport cu dispozițiile art. 52 din Legea nr. 18/1991, respectiv cu posibilitatea acestei persoane de a pretinde obligarea Comisiei Locale Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să întocmească documentația în vederea punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 (obligație de a face), în favoarea adevăratului proprietar, în timp ce în dosarul nr. x/2024, instanța fiind învestită cu o cerere având ca obiect fond funciar – aplicare penalități, a verificat calitatea procesuală activă a Mănăstirii Agapia în raport cu calitatea de creditor al obligației de a face, respectiv de persoană îndreptățită la obținerea de penalități de întârziere pentru neexecutarea obligației de a face, aceasta fiind persoana prejudiciată prin neîntocmirea documentației prevăzute de lege în vederea emiterii titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Prin urmare, prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2025 a Tribunalului Neamț nu s-a tranșat asupra aceleiași chestiuni litigioase, cum eronat pretinde recurenta, ci doar s-a evocat raționamentul tribunalului care a fundamentat respingerea în cel de-al doilea litigiu, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care a învestit instanța cu o acțiune având obiect distinct în raport cu primul litigiu. Or, calitatea procesuală activă a titularului unei cereri de chemare în judecată se demonstrează prin verificarea identității între respectiva persoană și titularul dreptului subiectiv material dedus judecății. Cum, cele două litigii au purtat asupra unor pretenții distincte, având natură juridică diferită, în mod evident că și raportarea instanțelor la calitatea procesuală activă a reclamanților s-a realizat deosebit, cu luarea în considerare a dreptului subiect concret dedus judecății. Ca atare, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile motivului de revizuire invocat, pentru a se pretinde că a avut loc, prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2025 a Tribunalului Neamț, o încălcare a efectului pozitiv al lucrului judecat prin decizia civilă nr. 530 din 29 aprilie 2024 a aceleiași instanțe, în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată. Pentru toate aceste considerente, constatând că niciunul dintre cazurile de casare susținute și argumentate de recurentă nu se verifică, Înalta Curte, aplicând art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând decizia atacată. Cu privire la cererea formulată de intimata Mănăstirea Agapia, de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 4000 RON, dovedit cu chitanța nr. x din 08.09.2025, aflată la dosar, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurenta Comisia Locală Agapia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor la plata către intimată a sumei solicitate. PENTRU ACESTE MOTIVE,