CASE OF ABDOLKHANI AND KARIMNIA AGAINST TURKEY AND 9 OTHER CASES

Rezoluția CM/ResDH(2021)419 Execuție a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului 10 cazuri împotriva Turciei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 8 decembrie 2021 la ședința 1420 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea Hotărârea finală la 30471/08 ABDOLKHAN ȘI KARİMNİA 22/09/2009 01/03/2010 46605/07 CHARAHİLİ 13/04/2010 13/07/2010 81681/12 R.M. 13/06/2017 13/09/2017 21896/08 Z.N.S.

19/01/2010 28/06/2010 12717/08 AHMADPOUR 15/06/2010 22/11/2010 15916/09 DBOUBA 13/07/2010 13/10/2010 36370/08 KESHMİRİ 13/04/2010 13/07/2010 16026/12 AMERKHANOV 05/06/2018 05/09/2018 32940/08+ TEHRAN ȘI ALTE 13/07/2010 43875/09 ASALYA 15/04/2014 15/07/2014 15/07/2014 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și încălcările stabilite care rezultă din procedurile de deportare și de extrădare care se referă în principal la: absența unor dispoziții juridice clare care să stabilească procedura de ordonare și extindere a detenției în vederea deportării și extradiției și a stabili termenele pentru astfel de detenție (violații la art. 5 alineatul (1)); necomunicarea/prompt comunicarea motivelor de detenție a reclamanților (violații la art. 5 alineatul (2)); deficiența sistemului juridic turc de a furniza reclamanților un remediu prin care, acestea ar putea obține o revizuire judiciară rapidă a legalității deținerii lor și să primească compensații în acest sens (violații la art. 5 alineatele (4) și 5);

tratamentele inumane sau degradante ale reclamanților din cauza condițiilor lor de detenție și a lipsei de remediere eficace a acestora (violații la articolele 3 și 13); Autoritățile naționale care nu au efectuat o examinare adecvată a afirmației reclamanților că ar confrunta cu un risc real de tratament contrar articolului 3, în cazul în care ar fi îndepărtat în țara lor și lipsa unei proceduri juridice care să ofere garanții împotriva deportării ilegale (violații articolului 3); nu ar permite reclamanților un remediu eficace și accesibil în ceea ce privește plângerile lor, deoarece o cerere de anulare a unei deportații nu a avut efect suspensiv automat (violații articolului 13); Lungimea excesivă a procedurii penale împotriva reclamantului și faptul că lipsa unui remediu eficace prin care ar fi putut contesta durata procedurii (violația articolului 6 alineatul (1) și a articolului 13 în cazul Ademovic (28523/03)); Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului,

restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern, care indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârilor, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2021)1288, având în vedere cu satisfacție adoptarea actualei legi privind străinii și protecția internațională (Legea nr. 6458) care a intrat în vigoare la 11 aprilie 2014 și a remediat lacuna din legea turcă în ceea ce privește detenția resortisanților străini în contextul controalelor de imigrare care constituie o bază juridică pentru această detenție și a stabilit, de asemenea, un mecanism juridic de revizuire a legii sale; având în vedere, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale turce și hotărârile administrative prezentate care permit părților să primească compensații pentru detenția lor ilegală de la instanțe administrative; având în vedere în continuare că Legea nr. 6458 stabilește proceduri clare pentru îndepărtarea resortisanților străini, precum și revizuirea judiciară a ordonanțelor de îndepărtare cu efect suspensiv automat;

având în vedere în continuare adoptarea Legii privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (Legea nr. 6706), la 5 mai 2016, care prevede, printre altele, dispoziții detaliate privind procedurile de extrădare și detenția în așteptarea extradiției; având în vedere adoptarea „Regulamentului privind înființarea, gestionarea, exploatarea, externalizarea și inspecția centrelor de recepție și de cazare și a centrelor de retragere (data 22 aprilie 2014)” care prevede norme și proceduri detaliate în stabilirea și funcționarea acestor sedii; Având în vedere faptul că cererile din aceste cauze au fost depuse la Curte între 25 octombrie 2007 și 5 octombrie 2012 și că niciuna dintre cererile din aceste cazuri nu se referă la aplicarea Legii nos.

6458 și 6706 Având observat, de asemenea, că problema punerii în aplicare a Legii nr. 6458 va continua să fie examinată în G.B. și alții (4633/15) caz și faptul că închiderea cazurilor prezente nu prejudecă evaluarea pe care o va face Comitetul în acest sens; reamintind faptul că aspectele legate de lungimea excesivă a procedurilor și lipsa remediului eficace al acestora au fost examinate în cadrul grupului Ormancı de cazuri (domanda nr. 43647/98) a căror examinare a fost închisă (a se vedea CM/ResDH(2014)298 DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestora.

Resolution CM/ResDH(2021)419 Execution of the judgments of the European Court of Human Rights 10 cases against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 8 December 2021 at the 1420 th meeting of the Ministers' Deputies) Application No. Case Judgment of Final on 30471/08

ABDOLKHANİ AND KARİMNİA

22/09/2009 01/03/2010 46605/07 CHARAHİLİ 13/04/2010 13/07/2010 81681/12 R.M. 13/06/2017 13/09/2017 21896/08 Z.N.S 19/01/2010 28/06/2010 12717/08 AHMADPOUR 15/06/2010 22/11/2010 15916/09 DBOUBA 13/07/2010 13/10/2010 36370/08 KESHMİRİ 13/04/2010 13/07/2010 16026/12 AMERKHANOV 05/06/2018 05/09/2018 32940/08+

TEHRANİ AND OTHERS

13/04/2010 13/07/2010 43875/09 ASALYA 15/04/2014 15/07/2014 The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee in these cases and to the violations established stemming from the deportation and extradition proceedings which mainly concern: - the absence of clear legal provisions establishing the procedure for ordering and extending detention with a view to deportation and extradition and setting time-limits for such detention (violations of Article 5, paragraph 1); - the failure to communicate/promptly communicate the reasons for the applicants’ detention (violations of Article 5, paragraph 2); - the failure of the Turkish legal system to provide the applicants with a remedy whereby, they could obtain speedy judicial review of the lawfulness of their detention and receive compensation in this respect (violations of Article 5, paragraphs 4 and 5); - the applicants’ inhuman or degrading treatment on account of their conditions of detention and that of the lack of effective remedy thereof (violations of Article 3 and 13);

- the national authorities’ failure to conduct an adequate examination of the applicants’ claim that they would face a real risk of treatment contrary to Article 3 if removed to their country and the lack of a legal procedure providing safeguards against unlawful deportation (violations of Article 3); the failure to afford the applicants an effective and accessible remedy in relation to their complaints since an application seeking the annulment of a deportation did not have automatic suspensive effect (violations of Article 13); - the excessive length of criminal proceedings against the applicant and that lack of an effective remedy whereby he could have contested the length of the proceedings (violation of Articles 6, paragraph 1, and 13 in the case of Ademovic (28523/03)); Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation; Having examined the action report provided by the government, indicating the measures adopted to give effect to the judgments including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2021)1288 ); Having noted with satisfaction the adoption of the current Foreigners and International Protection Act (Law no. 6458) which entered into force on 11 April 2014 and remedied the lacuna in Turkish law regarding the detention of foreign nationals in the context of immigration controls providing a legal basis for such detention and also set out a legal mechanism for reviewing its lawfulness; having also noted the case-law of the Turkish Constitutional Court and administrative court decisions submitted allowing the parties to receive compensation for their unlawful detention from the administrative courts; Having further noted with satisfaction that the Law no. 6458 sets forth clear procedures for the removal of foreign nationals, as well as judicial review of removal orders with automatic suspensive effect; Having further noted with satisfaction the adoption of the Law on International Judicial Cooperation in Criminal Matters (Law no. 6706) on 5 May 2016 providing, among others,

detailed provisions on extradition proceedings and detention pending extradition; Having noted the adoption of the “Regulation on the establishment, management, operation, outsourcing and inspection of reception and accommodation centres and removal centres (dated 22 April 2014)” providing detailed rules and procedures in the establishment and operation of these premises; Having noted that the applications in these cases were lodged with the Court between 25 October 2007 and 5 October 2012 and that none of the applications in these cases concerns the application of the Laws nos. 6458 and 6706 ; Having also noted that the issue of the implementation of the Law no. 6458 will continue to be examined in the G.B.

and Others (4633/15) case and that the closure of the present cases does not prejudge the assessment which the Committee will make in this respect; Recalling that the issues related to the excessive length of proceedings and the lack of effective remedy thereof have been examined under Ormancı group of cases (Application No. 43647/98) whose examination has been closed (see CM/ResDH(2014)298 ); DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination thereof.