Cea decizia nr. 30351/16 Aurel TOMA împotriva României și alte două cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 10 martie 2022 ca comitet al comitetului compus din: Armen Harutyan, președinte, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Viktoriya Maradodina, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului român („Guvernului”). DREPTUL având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea că a propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut condițiile inadecvate de detenție, care au oferit reclamanților să plătească sumele detaliate în tabelul adăugat și a invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost trimise termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. 39960/17, reclamantul a răspuns, indicând că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale și nu a intenționat să soluționeze cazul. Curtea nu a primit un răspuns din partea celorlalte reclamante care acceptă termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit jurisprudența clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție (a se vedea, de exemplu, Rezmiveș și alții c. România, nr. 61467/12 și altele 3, 25 aprilie 2017). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 31 martie 2022. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului în cazul în care orice cuantum acordat pentru pecuniar și neîntrecut prejudiciu material și costuri și cheltuieli per reclamant (în euro) [1] 30351/16 30/11/2016 Aurel TOMA 1975 03/11/2021 4.500 51550/16 21/09/2016 Alexe-Cătălin sandulescu 1982 03/11/2021 2.700 399960/17 17/07/2017 Cezar PREDA 1975 26/11/2021 12/01/2022 2.700 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților
Application no. 30351/16
Aurel TOMA against Romania
and 2 other applications
(see appended table)
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10
March 2022 as a Committee composed of:
Armen Harutyunyan,
President,
Jolien Schukking,
Ana Maria Guerra Martins,
judges,
and Viktoriya Maradudina,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The list of applicants is set out in the appended table.
The applicants’ complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Romanian Government (“the Government”).
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article
37 of the Convention.
The Government acknowledged the inadequate conditions of detention. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the cases.
The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. In application no.
39960/17, the applicant replied, indicating that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration and he did not intend to settle the case. The Court has not received a response from the remaining applicants accepting the terms of the declarations.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case
‑
law concerning complaints relating to the inadequate conditions of detention (see, for example,
Rezmiveș and Others v. Romania,
nos. 61467/12 and 3 others, 25
April 2017).
Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article
37 §
1
in
fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications;
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declarations and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 31 March 2022.
{signature_p_2}
Viktoriya Maradudina
Armen Harutyunyan
Acting Deputy Registrar
President
List of applications raising complaints under Article
3 of the Convention
(inadequate conditions of detention)
No.
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Year of birth
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments if any
Amount awarded for pecuniary and non
‑
pecuniary damage and costs and expenses
per applicant
(in euros)
[1]
30351/16
30/11/2016
Aurel TOMA
1975
03/11/2021
-
4,500
51550/16
21/09/2016
Alexe-Cătălin
săndulescu
1982
03/11/2021
-
2,700
39960/17
17/07/2017
Cezar PREDA
1975
26/11/2021
12/01/2022
2,700
[1]
Plus any tax that may be chargeable to the applicants