2r-124/26 — Încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres

La 27 decembrie 2023, avocatul stagiar Elena-Maria Mamaliga, în interesele A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Bușmachiu privind încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres.

Prin hotărârea din 6 ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la Alexandru Bușmachiu, în beneficiul A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule”, suma de 48 004 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, 400 lei cu titlu de cheltuieli de instrumentare a dosarului de daună, 15 037,07 lei cu titlu de dobândă de întârziere, precum și cheltuielile de judecată, compuse din taxa de stat în mărime de 1 903,23 lei, taxa de timbru în mărime de 200 lei, cheltuieli pentru avizul/citarea publică în mărime de 100 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 5 000 lei, în total 70 644,30 lei.

La 29 iunie 2025, Alexandru Bușmachiu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 6 ianuarie 2025, solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea apelului, casarea hotărârii și remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 8 decembrie 2025, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel și a acordat apelantului un termen de 5 zile calendaristice, calculat de la data recepționării încheierii, pentru înlăturarea neajunsurilor constatate, și anume pentru achitarea taxei de timbru în mărime de 200 lei și prezentarea dovezii de plată în original.

Prin încheierea din 2 martie 2026 a Curții de Apel Centru, cererea de apel depusă de Alexandru Bușmachiu a fost restituită

La 25 martie 2026, Alexandru Bușmachiu a declarat recurs împotriva încheierii din 2 martie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei Curții de Apel Centru pentru continuarea procedurii de apel, cu examinarea efectivă a cererii de repunere în termen, precum și, după comunicarea hotărârii motivate, a cererii de apel motivate, cu asigurarea posibilității reale a recurentului de a remedia eventualele neajunsuri și de a-și prezenta argumentele asupra fondului. 1

Recurentul invocă faptul că, nu a fost informat în mod real despre încheierea prin care nu s-a dat curs apelului, astfel încât nu i se poate imputa neînlăturarea în termen a neajunsurilor indicate de instanță. A susținut că simpla restituire a plicului cu mențiunea „nereclamat” nu dovedește comunicarea efectivă a actului procedural și că instanța de apel nu a verificat dacă a avut o posibilitate reală de a se conforma obligației de achitare a taxei de timbru. Totodată, recurentul a invocat că instanța de apel nu a ținut cont de specificul apelului nemotivat și a aplicat în mod disproporționat sancțiunea restituirii apelului, cu încălcarea art. 6 și art. 13 dinConvenția Europeană a Drepturilor Omului. A mai invocat că, după ce a luat cunoștință de încheierea de restituire, a achitat taxa de timbru, deci neajunsul procedural a fost remediat.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Articolul 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, preevde că: ,,(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii”.

Articolul 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii”.

Articolul 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: 2 a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 111 alin. (2), (3) din Codul de procedură civilă: (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1)Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25).

În speță, prin încheierea din 8 decembrie 2025, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel și a acordat apelantului un termen de 5 zile calendaristice, calculat de la data recepționării încheierii, pentru achitarea taxei de timbru în mărime de 200 lei și prezentarea dovezii de plată în original. Totodată, apelantului i s-a explicat expres că, în cazul neîndeplinirii indicațiilor instanței, cererea de apel va fi restituită.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii din 8 decembrie 2025 a fost expediată apelantului Alexandru Bușmachiu, prin poștă, la adresele indicate chiar de acesta în cererea de apel (f.d. 110-111), fapt confirmat prin scrisoarea de expediere anexată la dosar (f.d. 118). Corespondența a fost restituită instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 120-122).

Potrivit pct. 2 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, „trimitere nereclamată” este trimiterea poștală care nu a fost distribuită destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a acesteia. De asemenea, conform pct. 82 din aceleași Reguli, în lipsa destinatarului, pentru trimiterile care se înmânează personal se lasă aviz de sosire pentru ridicarea trimiterii de la unitatea poștală, iar, potrivit pct. 101, trimiterile poștale interne se păstrează în unitatea poștală timp de 15 zile calendaristice.

În acest context, faptul că avizele de recepție s-au întors cu mențiunea „nereclamat” înseamnă că în cutia poștală a fost lăsat avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poștală, însă în interiorul termenului de păstrare destinatarul nu a solicitat ridicarea corespondenței expediată de către instanța de apel (decizia 2r- 290/25, §23-27, decizia 2r-372/25, §40). Prin urmare, nepredarea trimiterii nu se datorează unei omisiuni imputabile instanței, ci lipsei de diligență a apelantului în urmărirea corespondenței expediate la adresele indicate chiar de el.

Din actele dosarului mai rezultă că instanța de apel a încercat inclusiv să contacteze telefonic apelantul, având în vedere că acesta a indicat și numărul său de telefon, însă fără rezultat (f.d. 124). Deși această împrejurare nu substituie comunicarea actului de procedură în modalitatea prevăzută de lege, ea confirmă, suplimentar, faptul că instanța a manifestat diligență în vederea aducerii la cunoștința apelantului a obligației de a înlătura neajunsurile constatate. 4

Potrivit jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, odată ce instanța de apel a emis o încheiere de a nu da curs cererii de apel, indicând clar și neechivoc obligațiile ce reveneau apelantei pentru remedierea neajunsurilor, sarcina conformării în termen cu aceste indicații revenea exclusiv părții interesate (decizia nr. 2r-208/25, §27).

Instanța de apel a comunicat în mod legal și în conformitate cu art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă copia încheierii, îndeplinind astfel obligațiile procedurale privind comunicarea actelor procesuale. Cu toate acestea, apelantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul acordat.

Instanța de recurs nu poate reține argumentele recurentului potrivit căreia simpla restituire a plicului cu mențiunea „nereclamat” nu ar putea produce consecințe procesuale. Or, apelantul nu a invocat și nu a probat existența unei erori de adresare, a unei împrejurări obiective care să fi făcut imposibilă ridicarea corespondenței ori a unei deficiențe concrete a procedurii de comunicare.

Mai mult, în temeiul art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Această obligație presupune, în mod necesar, un minim de diligență în urmărirea mersului procesului și în recepționarea actelor expediate de instanță la adresa indicată chiar de parte.

Totodată, conform art. 110, art. 111 alin. (2) și (3) și art. 113 din Codul de procedură civilă, termenul procedural acordat de instanță este obligatoriu, iar neexercitarea în termen a actului procedural atrage decăderea din dreptul de a-l mai efectua, dacă legea nu prevede altfel. În speță, apelantul nu a prezentat, în termenul acordat, dovada achitării taxei de timbru în original, astfel încât instanța de apel era îndreptățită să aplice sancțiunea prevăzută de art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului potrivit căruia taxa de timbru a fost achitată după ce a luat cunoștință de încheierea de restituire. Achitarea ulterioară a taxei de timbru, după expirarea termenului acordat de instanță și după pronunțarea încheierii de restituire, nu înlătură neexecutarea în termen a obligației procesuale și nu poate produce efecte retroactive.

De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul recurentului privind specificul apelului nemotivat și pretinsa obligație a instanței de apel de a examina mai întâi cererea de repunere în termen sau, ulterior, apelul motivat. Atât timp cât cererea de apel a fost depusă fără dovada achitării taxei de timbru, instanța de apel nu era obligată să procedeze la examinarea celorlalte cereri formulate de apelant.

Această interpretare este susținută și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în cauza Van Harn împotriva Germaniei (nr. 7557/03, hotărârea din 11 septembrie 2007), care subliniază necesitatea diligenței procesuale 5 pentru garantarea accesului efectiv la justiție și responsabilitatea părților de a participa activ în procesul judiciar.

Având în vedere că încheierea din 2 martie 2026 a Curții de Apel Centru a fost emisă cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de Alexandru Bușmachiu, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,