Decizie nr. 123 din 30.10.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu de către dl judecător Victor Sandu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în dosarul nr. 1-786/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 25 octombrie 2018, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cauza penală privind învinuirea dlui Ignat Gnilițchi de săvârșirea infracțiunii de escrocherie, prevăzută de articolul 190 alin. (l) din Codul penal.

În cadrul ședinței de judecată din 1 octombrie 2018, procurorul a înaintat cererea de recuzare a judecătorului Victor Sandu, conform articolului 33 alin. (5) din Codul de procedură penală, considerând că acesta nu este imparțial, deoarece i-a respins cererea privind aplicarea unei amenzi avocatului.

În aceeași zi, dna judecător Geta Chistol a respins cererea privind recuzarea judecătorului, menționând cu această ocazie că încheierea privind soluționarea recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată, după cum prevede articolul 35 alin. (3) din Codul de procedură penală.

În acest context, dl judecător Victor Sandu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a dispus trimiterea sesizării privind ridicarea excepției de neconstituționalitate către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, care stabilesc că încheierea instanței de judecată în privința recuzării judecătorului nu poate fi atacată, contravin normelor constituționale privind accesul liber la justiție și celor referitoare la dreptul la apărare.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate nu permit o verificare multilaterală, în fapt și în drept, a încheierii instanței de judecată privind recuzarea, prin acest fapt încălcându-se exigențele unui proces echitabil.

De asemenea, autorul menționează că prevederile articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală nu corespund criteriilor de calitate a legii,

În concluzie, autorul susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în articolele 4, 7, 8, 16, 20, 23, 26, 54, 114, 119.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl judecător Victor Sandu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în dosarul nr. 1-786/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora încheierea instanței de judecată privind recuzarea nu este susceptibilă de a fi atacată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare în deciziile nr. 17 din 23 martie 2016 și nr. 62 din 19 septembrie 2016.

Curtea reiterează că judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri în contradictoriu, instanța pronunțând în ședință publică o încheiere privind recuzarea. Reglementând astfel, legislatorul a avut în vedere instituirea unei proceduri sumare de soluționare a cererii. Cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, dar o procedură integrată în procesul pendinte, al cărei scop este asigurarea desfășurării normale a judecății. Procedura nu poate crea impedimente la realizarea accesului liber la justiție sau a dreptului la apărare. Prin urmare, drepturile garantate de articolele 20 și 26 din Constituție nu sunt afectate.

Curtea nu poate reține, de asemenea, critica referitoare la încălcarea articolului 23 din Constituție. Legislatorul a prevăzut garanții procesuale care permit justițiabilului să-și cunoască drepturile cu o claritate și o coerență rezonabile pentru a evita incertitudinea.

Astfel, din interpretarea sistematică a normelor care reglementează căile de atac în legislația națională, Curtea observă că, deși, potrivit articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, încheierea de recuzare a judecătorului nu poate fi supusă separat niciunei căi de atac, aceasta poate fi contestată cu apel în baza articolului 400 alin. (2) odată cu fondul cauzei. Dacă instanța de apel constată încălcarea prevederilor privind incompatibilitatea judecătorului și procedura de soluționare a cererii de recuzare de la articolele 33-35 din Codul de procedură penală, aceasta dispune casarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei (articolul 415 alin. (1) pct. 3). În aceste condiții, Curtea constată că justițiabilul nu este lipsit de posibilitatea de a contesta încheierea privind recuzarea judecătorului.

Având în vedere cele menționate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.