3ra-516/23 — contestarea actelor administrative defavorabile, compensarea cheltuielilor de judecata

3ra-516/23 — contestarea actelor administrative defavorabile, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-516/23

2-20102739-01-3ra-27052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

06 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„MMD”, reprezentată de avocatul Petru Balan,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „MMD” împotriva Serviciului Vamal cu

privire la contestarea actelor administrative defavorabile, obligarea restituirii sumei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „MMD” și

menținută hotărârea instanței de fond,

c o n s t a t ă :

La 20 august 2020, SRL ”MMD” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Vamal, solicitând anularea actelor de inspecție 2080I22766, 2080I22773,

2080I22730, 2080I22795, 2080I22751 și 2080I22757 din 28 mai 2020, anularea

deciziilor de regularizare nr. 750, nr. 751, nr. 752, nr. 753, nr. 754 din 25 iunie 2020 și

nr. 759 din 26 iunie 2020, anularea procesului-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020 al comisiei

de experți a Biroului vamal Centru în partea ce vizează SRL „MMD”, obligarea

pârâtului să restituie suma drepturilor de import încasate în plus prin deciziile de

regularizare în cuantum total de 58 618,73 de lei și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, este o companie fondată în anul

1997 și este specializată în comerțul produselor alimentare, precum și importul

produselor alimentare în Republica Moldova. Compania are o reputație ireproșabilă și

nu a fost niciodată antrenată în activități contrare legii. Compania este membră a

Asociației „Uniunea producătorilor și Importatorilor de Produse din Carne și Lapte din

Republica Moldova”. De mai mulți ani compania colaborează cu cel mai mare holding

de producere și export a cărnii din Ucraina și anume cu compania SAP ”Myronivsky

Hliboproduct” (ЧАО «МХП»).

1

Reclamanta a menționat că, la 01 decembrie 2017, a încheiat cu compania SAP

„Myronivsky Hliboproduct” contractul nr. KD-E78, privind vânzare-cumpărare cadru,

iar potrivit pct. 1.1 și 1.2 din acesta, vânzătorul acceptă de a vinde și de a livra, iar

cumpărătorul de a achita produsele (carne de pui, semifabricate, subproduse și carne

dezosată mecanic de pui broiler congelați și răciți în sortiment, produse culinare din

carne în sortiment). Conform pct. 2.2 din contract, prețul mărfurilor este stabilit fie în

anexe la contract, fie în specificațiile care fac parte integrantă a contractului. Contractul

nominalizat a fost amendat de către părți de mai multe ori prin acorduri adiționale,

astfel încât să facă colaborarea mai simplă și mai ușoară.

A relatat că, potrivit acordului adițional nr. 10 din 01 mai 2020: pct. 2.2 din

contractul de vânzare-cumpărare nr. KD-E78 s-a expus în următoarea redacție: „Tipul

și cantitatea mărfurilor expediate conform contractului, prețurile și programul livrărilor

trebuie să fie convenite de către părți prin e-mail. Părțile au convenit că cel târziu la

sfârșitul lunii curente ar trebui să convină, prin e-mail, asupra tipului, cantității, prețului

și programului de încărcare pentru câteva luni înainte. După coordonare, vânzătorul

eliberează bunuri către cumpărător conform tipului, cantității și prețului convenit

anterior, iar cumpărătorul se obligă să accepte marfa”; pct. 4.1 din contractul de

vânzare-cumpărare nr. KD-E78 s-a expus în următoarea redacție: ,,cumpărătorul se

obligă să efectueze plata pentru marfa timp de 30 de zile calendaristice din momentul

livrării. Data livrării este considerată data perfectării declarației vamale pentru marfa

de către vânzător”; pct. 6.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. KD-E78 s-a expus

în următoarea redacție: ,,vânzătorul are dreptul să nu efectueze livrarea lotului de

produse până la momentul achitării complete de către cumpărător a loturilor de marfa

deja livrate. Vânzătorul încetează livrările de marfă în cazul în care datoria

cumpărătorului pentru marfa depășește valoarea de 700 000 dolari SUA”.

A invocat reclamanta că, timp de mai mulți ani compania a efectuat importuri de

carne de la SAP „Myronivsky Hliboproduct” (ЧАО «МХП») în temeiul contractului

menționat și de fiecare dată organul vamal a efectuat vămuirea acestor mărfuri

acceptând valoarea în vamă declarată conform metodei determinării valorii în vamă a

mărfii în baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit.

Cu toate acestea, începând cu data de 27 mai 2020, importurile de carne efectuate de

la SAP „Myronivsky Hliboproduct” (ЧАО «МХП») au fost redirecționate de pe

culoarul verde de vămuire, pe culoarul galben de vămuire, motivându-se faptul că ar

exista suspiciuni de subevaluare, fiind emise și acte de inspecție în acest sens.

Respectiv, la 27 mai 2020, SRL „MMD” a depus la Biroul vamal Centru, șase declarații

vamale: DV 2080I22766, DV2080I22773, DV2080I22730, DV2080I22795,

DV2080I22751 și DV2080I22757, valoarea în vamă pentru toate aceste importuri fiind

declarată conform metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii

tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit.

A susținut că organul vamal, nu a acceptat valoarea în vamă declarată și a emis

actele de inspecție nr. 2080I22766, 2080I22773, 2080I22730, 2080I22795,

2080I22751, 2080I22757 toate din 28 mai 2020. Având în vedere că toate actele

aferente vămuirii au fost prezentate în procesul declarării, reclamanta nu a fost de acord

cu emiterea actelor de inspecție și a acceptat să fie prezentate organului vamal orice

acte adiționale carte există și care sânt pertinente pentru excluderea dubiilor apărute

privind valoarea în vamă. Ținând cont de art. 172 din Legea cu privire la tariful vamal

nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 și art.371 din Regulamentul privind modul de

2

declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din

15 august 2016, s-a dispus amânarea determinării definitive a valorii în vamă pentru

declarații vamale DV 2080I22766, DV2080I22773, DV2080I22730, DV2080I22795,

DV2080I22751 și DV2080I22757, pentru prezentarea documentelor suplimentare și

pentru ca organul vamal să își determine poziția sa vis-a-vis de importurile companiei.

Deși au fost prezentate acte suficiente, la data depunerii declarațiilor vamale

menționate, totuși s-a mai prezentat un set de acte necesare în perioada când

determinarea valorii în vamă era amânată.

La ședința din 11 iunie 2020, la care reclamanta nu a fost invitată, comisia de

experți a Biroului vamal Centru, a emis procesul-verbal nr. 2 prin care a decis

respingerea metodei de tranzacție declarată de companie la tranzacțiile de import în

baza declarațiilor vamale: DV 2080I22766, DV2080I22773, DV2080I22730,

DV2080I22795, DV2080I22751 și DV2080I22757. Mai mult ca atât, procesul-verbal

nr. 2 din 11 iunie 2020, nu i-a fost comunicat și a fost refuzată eliberarea acestuia.

A notat că, după emiterea deciziei de respingere a metodei de tranzacție prin

procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020, la 16 iunie 2020, Biroul vamal Centru a făcut

mențiunea respectivă în actele de inspecție: nr. 2080I22766, 2080I22773, 2080I22730,

2080I22795, 2080I22751, 2080I22757 din 28 mai 2020, și a adus la cunoștința

reclamantei faptul că vor fi emise decizii de regularizare conform pct. 50 din

Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.974 din 15 august 2016 care prevede că „în cazul în care, în

urma întreprinderii acțiunilor vizate la pct.48, valoarea în vamă declarată nu se

demonstrează, organul vamal stabilește valoarea în vamă cu caracter definitiv în baza

informațiilor deținute, cu informarea declarantului prin actul de inspecție. În situația

prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal întocmește decizia de

regularizare potrivit prevederilor art.127 din Codul vamal, cu încasarea în totalitate ori

în parte a garanției suficiente constituite.

A mai indicat că, la 25 iunie 2020, Biroul vamal Centru a emis deciziile de

regularizare nr. 750, nr. 751, nr. 752, nr. 753, nr. 754, iar la 26 iunie 2020 a emis decizia

de regularizare nr. 759, prin care a recalculat obligația vamală a SRL „MMD” în baza

declarațiilor vamale: DV 2080I22757, DV 2080I22730, DV 2080I22773, DV

2080I22766, DV 2080I22751 și DV 2080I22795, temeiul emiterii deciziilor de

regularizare constituind procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020 al Comisiei de experți

a Biroului vamal Centru, prin care s-a decis respingerea metodei de tranzacție.

Cu referire la declarațiile vamale DV2080I22766, DV2080I22773,

DV2080I22730, DV2080I22795, DV2080I22751, DV2080I22757, reclamanta a

specificat că, a prezentat toată informația și toate documentele de însoțire necesare

pentru determinarea valorii în vamă conform metodei de tranzacție, iar suspiciunile

indicate de Biroul vamal Centru în actele de inspecție, nu corespund adevărului. Astfel,

consideră greșită remarca organului vamal că în invoce nu este indicat termenul de

achitare, or termenul de achitare este prevăzut de pct. 4.1 din contractul nr. KD-E78

din 01 decembrie 2017 ”Condiții de plată”, amendat prin acordul adițional nr. 10 din

01 mai 2020 și constituie 30 de zile calendaristice din momentul livrării. Mențiunea că,

în ordinele de plată din luna aprilie-mai în rubrica destinația plății este indicat numărul

contractului nr. KD-E78 din 01 decembrie 2017, fără a fi indicată proforma/invoce, de

asemenea o consideră eronată, ori nu este prevăzută obligativitatea achitării prețului

mărfii primite în temeiul unei proforma/invoce.

3

A relatat reclamanta că, organul vamal nu a pus la îndoială veridicitatea

contractului nr. KD-E78 din 01 decembrie 2017 și a clauzelor acestuia, dar totodată, a

menționat că în oferta de preț din 01 aprilie 2020 și 01 mai 2020 prețurile sunt propuse

la condiția de livrare FCA (Incoterms) cu achitarea în avans a 100%, iar în cele 6

declarații vamale în rubrica 28 achitarea urmează să se facă în decurs de 3 luni. În actul

de verificare prezentat, se identifică că achitarea este reeșalonată, astfel datoria la 01

aprilie 2020 constituie 690 516,73 dolari SUA iar la data de 29 mai 2020 datoria

constituie 607 414,82 dolari SUA, ce contravine ofertei de preț unde este indicat expres

prețul per tonă numai cu condiție achitare prealabilă 100%.

Consideră eronată această mențiune, deoarece, SAP „Myronivsky Hliboproduct”

(ЧАО «МХП») este o companie foarte mare care acoperă circa 64% din toată piață

internă a Ucrainei. O astfel de companie nu face oferte de preț pentru fiecare

cumpărător în parte, ofertele de preț sunt generale și se fac pentru diferite regiuni din

Europa sau pentru fiecare țară aparte. La caz, a fost prezentată o ofertă de preț pentru

Republica Moldova. Această ofertă de preț nu poate și nu trebuie comparată cu

contractul comercial nr. KD-E78 din 01 decembrie 2017 încheiat între SAP

„Myronivsky Hliboproduct” (ЧАО «МХП») și SRL ”MMD”. Ori, relațiile comerciale

(în special cantitatea, prețul condițiile de livrare și răspunderea) între aceste companii

sunt reglementate prin contractul comercial menționat.

Astfel, este ilegală decizia organului vamal de a exclude prevederile contractuale

referitoare la preț folosind oferta făcută de SAP ”Myronivsky Hliboproduct” (ЧАО

«МХП») pentru orice potențial cumpărător din Republica Moldova, deoarece relațiile

contractuale între SAP ”Myronivsky Hliboproduct” (ЧАО «МХП») și SRL ”MMD”

prevăd achitarea eșalonată.

A opinat reclamanta că, este ilegală mențiunea organului vamal precum că, datoria

la 01 aprilie 2020 constituie 690 516,73 dolari SUA iar la 29 mai 2020 datoria

constituie 607 414,82 dolari SUA, ce contravine ofertei de preț, or, datoriile apărute în

temeiul unui contract pot fi raportate juridic corect doar la contract și nu la ofertele de

preț. Totodată, potrivit pct. 6.5 din contractul nr. KD-E78 din 01 decembrie 2017,

amendat prin acordul adițional nr. 10 din 01 mai 2020 marja admisă a datoriei

cumpărătorului pentru marfa constituie valoarea de 700 000 dolari SUA. Prin urmare,

este evident că actele și informațiile prezentate de compania reclamantă aici nu avea

nici un fel de contradicții. Cu referire la mențiunea în actul de verificare prezentat că,

soldul la 01 aprilie 2020, reflectă o datorie către vânzător de 690 516,73 dolari SUA,

potrivit pct. 4.1 din anexa nr. 1 cumpărătorul este obligat să efectueze achitarea în

decurs de 14 zile bancare din momentul perfectării declarației vamale de export de

către vânzător sau cumpărătorul poate efectua achitarea în avans. Astfel în decurs de

14 zile bancare la data de 01 aprilie 2020 cumpărătorul a achitat numai 436 035 dolari

SUA, în acest context nu sânt respectate prevederile pct. 4.1 din anexa nr. 1 la

contractul nr. KD-E78 din 01 decembrie 2017, reclamanta a menționat că potrivit art.11

alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal și pct. 32 din Regulamentul privind modul

de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974

din 15 august 2016, organul vamal verifică corectitudinea datelor din documentele

prezentate, dar nu își asumă drepturi și atribuții de verificare a respectării obligațiilor

contractuale între părți. Deși nu este de competența organului vamal să aprecieze

respectarea sau nerespectarea obligațiilor contractuale, potrivit pct. 6.5 din contractul

nr. KD-E78 din 01 decembrie 2017, amendat prin acordul adițional nr. 10 din 01 mai

4

2020 marja admisă a datoriei cumpărătorului pentru marfa constituie valoarea de 700

000 dolari SUA. Astfel, având în vedere că această marjă nu era depășită compania

ucraineană SAP ”Myronivsky Hliboproduct” (ЧАО «МХП») a livrat în continuare

marfa către SRL ”MMD” cu existenta datoriilor menționate.

Reclamanta a menționat că cu referire la argumentele organului vamal că, la

contract lipsește anexa nr. 8, nu este clar cum anexa nr. 8 la contractul nr. KD-E78 din

01 decembrie 2017 ar fi putut influența sau nu decizia privind valoarea în vamă. Cu

referire la indicarea de către autoritatea vamală a faptului că, în urma analizei facturilor

fiscale prezentate, s-a identificat că în urma livrărilor de sferturi posterioare către

companiile SRL „Trialtex Plus” și SRL „Speranța Familiei” ar exista o interdependență

între vânzător și cumpărător, reclamanta a indicat că, potrivit art. 11 alin. (5) lit. a) din

Legea cu privire la tariful vamal, la determinarea acceptabilității valorii tranzacției în

scopul aplicării prevederilor alin.(4), interdependența cumpărătorului și vânzătorului,

conform alin.(6), nu va constitui un motiv suficient pentru a considera valoarea

tranzacției inacceptabilă. în acest caz, se examinează circumstanțele vânzării și

valoarea tranzacției se acceptă cu condiția ca interdependența să nu influențeze prețul.

A considerat reclamanta că, autoritatea interpretează greșit și aplică abuziv art. 11

alin. (4) lit. b) din Legea cu privire la tariful vamal, în partea în care în mențiunile la

actul de inspecție susține că ar exista anumite condiții în cadrul vânzării pe care organul

vamal nu le-ar putea evalua. În partea ce tine de emiterea deciziilor de regularizare: nr.

750, nr. 751, nr. 752, nr. 753, nr. 754 din 25 iunie 2020 și nr. 759 din 26 iunie 2020,

reclamanta consideră că acestea sânt acte administrative defavorabile a căror ilegalitate

este strict subsecventă ilegalității actelor de inspecție menționate și ilegalității deciziei

adoptate prin procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020 al Comisiei de experți a Biroului

vamal Centru. Cu referire la procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020, reclamanta a

menționat că acesta reprezintă decizia autorității vamale referitoare la valoarea în

vamă, în sensul art. 7 alin. (4) din Legea cu privire la tariful vamal și care poate fi

contestată în instanță de către declarant fără penalizare, or, decizia privind valoarea în

vamă adoptată de organul vamal prin procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020 este

folosită de la data emiterii lui ca temei de emitere a actelor de inspecție și de majorare

a valorii în vamă pentru toate importurile SRL „MMD”.

Prin hotărârea din 27 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea

de chemare în judecată depusă de SRL „MMD” împotriva Serviciului Vamal cu privire

la anularea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea restituirii sumei

drepturilor de import încasate în plus și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă.

La 06 iulie 2022, SRL „MMD” a contestat cu apel hotărârea din 27 iunie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de SRL „MMD” și menținută hotărârea din 27 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 235, 236-249).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, în rezultatul contrapunerii

informației reflectate în declarațiile vamale și din actele suplimentare prezentate de

SRL „MMD”, constatând discrepanțe și suspiciunile asupra veridicității prețului

efectiv plătit în cazul tranzacțiilor menționate, care nu au fost înlăturate prin actele

prezentate suplimentar de către declarant, autoritatea vamală corect nu a acceptat

5

metoda de tranzacție pentru care a optat SRL „MMD”. Potrivit pct.36 din

Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, atunci când

declarantul furnizează actele și/sau informațiile suplimentare, dar în urma examinării

acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate nu sunt înlăturate

sau declarantul nu prezintă în termenul stabilit acte și/sau informații suplimentare,

organul vamal înscrie în actul de inspecție motivul neacceptării metodei de tranzacție

și acordă declarantului posibilitatea de a răspunde în scris în termen de 4 ore de la

recepționarea actului de inspecție, cu prezentarea dovezilor corespunzătoare. În urma

examinării informației suplimentare prezentate de către declarant, organul vamal

decide referitor la acceptarea/neacceptarea valorii în vamă declarate.

A mai reținut că, conform pct.9 din același Regulament, organul vamal este în

drept să nu determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii

de tranzacție, în cazul în care, în conformitate cu procedura vizată la alineatul doi din

prezentul punct, are îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală,

plătită sau de plătit, menționată la art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal. În situația

prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal este în drept să solicite

informații suplimentare în conformitate cu pct. 27 alin. (5) și pct. 29 alin. (2) din

prezentul Regulament. În cazul în care aceste îndoieli persistă, înainte de a lua o

decizie, organul vamal informează în scris, la cererea scrisă a declarantului, privind

motivele pe care se întemeiază aceste îndoieli și îi acordă un termen rezonabil de

răspuns, dar care nu va depăși termenul prevăzut în art. 199 Cod vamal.

Astfel, instanța de apel consideră întemeiată concluzia primei instanțe cu referire

la argumentele SRL „MMD”, precum că motivele organului vamal pentru neacceptarea

valorii de tranzacție, ca metodă declarată a valorii în vamă, sunt artificiale și

neîntemeiate, or, potrivit actelor de inspecție în momentul examinării actelor prezentate

și verificării corectitudinii determinării valorii în vamă cu accesarea datelor din portalul

Serviciului Vamal, s-au stabilit riscuri potențiale - risc de suspiciune marfă subevaluată.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, fiindu-i oferită posibilitatea de a

prezenta acte suplimentare care să demonstreze că interdependența nu a influențat

prețul mărfii, sau de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea consecutivă

a metodelor prevăzute de art. 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal sau de a

solicita amânarea în vederea determinării valorii în vamă, SRL „MMD” nu a prezentat

acte suficiente în vederea susținerii valorii declarate, ceea ce denotă cu certitudine că,

acțiunile Biroului vamal Centru, la emiterea actelor de inspecție, au fost întreprinse în

strictă conformitate cu cadrul legal care guvernează situația din speță, nefiind

constatate careva temeiuri de ilegalitate a acestora.

Curtea de Apel Chișinău a menționat că, prima instanță întemeiat a stabilit

legalitatea actelor de inspecție nr.2080I22766 din 28 mai 2020, nr.2080I22773 din 28

mai 2020, nr.2080I22730 din 28 mai 2020, nr.2080I22795 din 28 mai 2020,

nr.2080I22751 din 28 mai 2020, nr.2080I22757 din 28 mai 2020 emise de Biroul vamal

Centru, nefiind constatate careva vicii la emiterea acestora.

Astfel, dat fiind faptul că nici în prima instanță și nici în instanța de apel nu au

fost stabilite careva temeiuri de ilegalitate a actelor de inspecție, deciziile de

regularizare nr. 750 din 25 iunie 2020, nr. 751 din 25 iunie 2020, nr. 752 din 25 iunie

2020, nr. 753 din 25 iunie 2020, nr. 754 din 25 iunie 2020, nr. 759 din 26 iunie 2020,

sunt întemeiate și emise în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

6

În asemenea situație, instanța de apel a constatat că prin actele administrative

contestate nu se încalcă dreptul agentului economic, întrucât acțiunile organului vamal

la verificarea corectitudinii în vamă sunt reglementate expres de cadrul legal, iar poziția

apelantului, precum că autoritatea vamală neîntemeiat a majorat valoarea în vamă a

mărfii, este neîntemeiat.

La data de 26 aprilie 2023 SRL „MMD”, reprezentată de avocatul Petru Balan, a

depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei din 05 aprilie 2023 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 1-14, vol.4), solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi prin

care să fie remisă cauza la rejudecare.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia de neacceptare a valorii de

tranzacție a fost adoptată prin procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020 al Comisiei de

experți a Biroului Vamal Centru privind amânarea determinării definitive a valorii în

vamă. Anume prin acest act a fost adoptată decizia privind valoarea în vamă pentru

toate tranzacțiile derulate de compania apelantă în temeiul contractului nr. KD-E78 din

1 decembrie 2017. Toate actele de inspecție se întemeiază pe decizia privind valoarea

în vamă adoptată prin procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020. Deși biroul vamal

Centru, în scrisoarea nr. 10275 din 11 august 2020 prin care a refuzat eliberarea unei

copii a acestui act administrativ, menționează că el ar fi un act preparatoriu pentru

completarea actului de inspecție și a deciziei de regularizare.

A invocat recurentul că, decizia privind valoarea în vamă adoptată de organul

vamal prin procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020 este folosită de la data emiterii lui

ca temei de emitere a actelor de inspecție și de majorare a valorii în vamă pentru toate

importurile SRL „MMD”. Și în toate actele de inspecție, inclusiv cele contestate în

prezenta acțiune, se menționează expres faptul că decizia privind valoarea în vamă a

fost adoptată prin procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020.

Consideră recurentul consideră că procesul-verbal nr. 2 din 11 iunie 2020 poate și

urmează să fie contestat separat de actele de inspecție și deciziile de regularizare emise

la caz, ceea ce a și făcut recurentul în acțiunea de contencios administrativ. Analizând

materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic

litigios, ajunge la concluzia că soluția dată de către instanța de apel este pripită și

rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune

prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele. Mai mult,

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

A menționat recurentul că pentru soluționarea corectă a litigiului dedus judecății,

instanțele de judecată nu pot fi constrânse, la examinarea acestuia doar prin prisma

normelor invocate de către autoritatea pîrîtă, ci sunt libere să le analizeze și în raport

cu prevederile relevante pentru soluționarea justă a litigiului dedus judecății,

importante fiind argumentele aduse în acest sens.

Astfel, a reținut că Codul administrativ consacră principiul general după care orice

hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția

din dispozitiv. Această dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări

a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor

superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

A susținut că, instanței de judecată îi revine o deosebită atenție de a determina

raportul material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

7

acțiunii și temeiului acesteia. Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței

de apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și

adoptării soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să

exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

La data de 20 iunie 2023, Serviciul Vamal Centru, a depus referință prin care a

solicitat declararea ca fiind inadmisibil a recursului depus de SRL „MMD”,

reprezentată de avocatul Petru Balan.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul depus de SRL „MMD”,

reprezentată de avocatul Petru Balan, a fost depus până la data intrării în vigoare a

Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău la data de 05 aprilie

2023, care a fost expediată recurentului la data de 10.04.2023 (f.d. 250, vol. 3).

Alineatul (2) al art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), prevedea că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că copia deciziei

motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului la data de 12 aprilie 2023 (f.d.

251, vol.3).

La data de 26 aprilie 2023, SRL „MMD”, reprezentată de avocatul Petru Balan, a

depus recursul motivat împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 1-14, vol.4).

Astfel, recursul depus de SRL „MMD”, reprezentată de avocatul Petru Balan,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SRL „MMD”, reprezentată

de avocatul Petru Balan, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

8

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție

și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)

- f).

Din analiza prevederilor citate, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar

la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului, dar

și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale

încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, în

vigoare la data depunerii recursului. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de SRL „MMD”, reprezentată de avocatul Petru Balan, conține obiecții de fapt

și de drept similare celor expuse în cadrul examinării cauzei și cererea de apel, care au

fost analizate de către prima instanță și Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate

corespunzător.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează

aceste critici.

9

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează

cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului,

fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de SRL „MMD”,

reprezentată de avocatul Petru Balan.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „MMD”, reprezentată de

avocatul Petru Balan, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

10