2ra-26/23 — restituirea îmbogătirii nejustificate

2ra-26/23 — restituirea îmbogătirii nejustificate (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.2ra-26/23

2-21045663-01-2ra-05012023

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: S. Dimitriu)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Malîi, L. Pruteanu, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului de ÎCAP „COOPALIMENTARA” a

UCCC,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCAP

„COOPALIMENTARA” a UCCC împotriva lui Deliu Eduard și Ceban Serghei,

intervenient accesoriu Inspectoratul Național de Securitate Publică, cu privire la

restituirea îmbogățirii nejustificate în urma păstrării mijlocului de transport la

parcarea specializată și încasarea cheltuielilor de judecată, prin care acțiunea a fost

respinsă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2022, prin care s-a

respins apelul declarat de ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 februarie 2022,

c o n s t a t ă :

La 26 martie 2021, ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC ” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Deliu Eduard și Ceban Serghei, intervenient

accesoriu Inspectoratul Național de Securitate Publică, solicitând încasării în mod

solidar din contul pârâților a sumei de 28050 lei, cu titlu de cheltuieli de păstrarea

automobilului de model „VAZ 21013”, cu numărul de înmatriculare XXX, la

parcarea specializată în perioada de timp de la 20.10.2019-26.02.2020, cu

compensarea cheltuielilor judiciare.

În motivare, a indicat că ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC deține

autorizația de funcționare a parcării auto cu plată și respectiv administreze o

parcare auto specializată cu un nivel sporit de securitate, acces limitat a terțelor și

asigurarea condițiilor necesare pentru asigurarea integrității corpurilor delicte.

Începând cu luna ianuarie 2017, ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC

primește la parcarea specializată pentru păstrare corpurile delicte - mijloacele de

transport, reținute de organele de urmărire penală și agenții constătători pe

marginea cauzelor penale și contravenționale.

La 20 octombrie 2019, ora 20:40 în baza actului primirii la păstrare a unității

1

de transport nr. 2207 din 20 octombrie 2019, ÎCAP „COOPALIMENTARA” a

UCCC a primit la păstrare în parcarea specializată din str. Otovasca 19a, mun.

Chișinău, un automobil de model ,,VAZ 2101”, cu numărul de înmatriculare XXX.

Reclamantul a susținut că agentul constatator Nagiț Pavel a întocmit proces-

verbal cu privire la contravenție, prin care șoferul Deliu Eduard, a fost învinuit de

comiterea contravenției prevăzute de art. 231 din Codul contravențional.

În perioada de timp cât se examinează cauza contravențională, ținerea

mijlocului de transport la parcarea specializată se reglementează de legislația

procesual-penală și contravențională, conform prevederilor art. 439/3 alin. (5) Cod

contravențional.

După examinarea procesului contravențional, serviciile de păstrare a

bunurilor se reglementează deja de legislația civilă.

Reclamantul a invocat că din 20 octombrie 2019 până în prezent, Deliu

Eduard și nu s-a prezentat la parcarea specializată din str. Otovasca 19a, mun.

Chișinău pentru a-și ridica autovehiculul, iar ÎCAP „COOPALIMENTARA” a

UCCC a fost pusă în condiția de a prelungi păstrarea acestuia avansat, din cont

propriu.

Conform răspunsului INSP al IGP nr. 34/17/1-112 din 12 ianuarie 2020 în

calitate de proprietar al automobilului de model ,,VAZ 21013”, cu numărul de

înmatriculare XXX figurează Ceban Serghei, însă nici proprietarul automobilului

nu s-a adresat la parcare pentru a-l ridica.

Ceban Serghei, răspunzând la cererea prealabilă a menționat că a înstrăinat

automobilul său lui Alexandru Andrei printr-o procură corespunzătoare și

consideră că nu este obligat să poarte oarecare răspundere legată de acest vehicul.

Reclamantul a indicat că toate cheltuielile legate de păstrarea automobilului

în perioada 20.10.2019 și până la 12.03.2021, în decurs de 509 zile, le-a suportat

ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC, însă, în condițiile Legii cu privire la

antreprenorial și întreprinderi, are tot dreptul la o remunerare a serviciilor prestate

de depozit conform tarifelor stabilite.

Consideră că Ceban Serghei, ca proprietar de jure al automobilului depozitat

și Deliu Eduard ca posesor al automobilului, au beneficiat de serviciile de depozit

prestate avansat, din cont propriu, de către ÎCAP „COOPALIMENTARA” a

UCCC.

Ceban Serghei nu a respectat forma tranzacției de vânzare-cumpărare a

automobilului de model ,,VAZ 21013” cu numărul de înmatriculare XXX, și

respectiv, „de jure” a rămas în proprietatea automobilului, iar în temeiul art. 500

alin. (6) Cod civil este obligat să îngrijească și să întrețină proprietatea sa și să nu

transmită această obligațiune lui ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC.

Din procura nr. 0430 din 24.08.2018, nu rezultă că Ceban Serghei a transmis

lui Alexandru Andrei și obligațiunea de a îngriji vehicul, și doar drepturile de a

încheia tranzacții din numele lui și de a-1 conduce, astfel obligațiunea de a

întreține automobilul nu a fost transmisă altei persoane, nu poate să rezulte din

contractul de comodat sau locațiune.

Proprietarul Ceban Serghei a refuzat să achită serviciile deja acordate de

depozit și să ridice automobilul de la parcare, menționând că a înstrăinat lui

Alexandru Andrei și nu pretinde la dânsul.

Cu toate acestea, în decurs de 509 de zile, ÎCAP „COOPALIMENTARA” a

2

UCCC ca depozitar cu strictețe și responsabilitate și-a îndeplinit obligațiunile sale

în ceea ce privește asigurarea integrității bunurilor mobile, astfel este în deplin

drept de a solicita recuperarea cheltuielilor suportate conform tarifelor stabilite.

Conform Listei de preturi la serviciile acordate de păstrarea autoturisme,

situată pe str. Otovasca, 19a, aprobată prin ordinul directorului ÎCAP

„COOPALIMENTARA” a UCCC nr.164 din 26 decembrie 2016, prețul total de

păstrare a automobilelor este constituit din următoarele plăți: intrarea pe teritoriul

parcării - 450 lei; păstrarea în termen până la 5 zile - 15 lei ora = 1800 lei;

păstrarea în termen mai mult de 5 zile, constituie - 200 lei/zi.

În total creanța ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC pentru păstrarea

automobilului de model ,,VAZ 21013” cu numărul de înmatriculare XXX, de la

20.10.2019 până la 13.03 2021, constituie 103050 lei (450 lei + 1800 lei + 504 zile

x 200 lei/zi).

Însă, solicită doar suma de 28050 lei pentru depozitarea automobilul de

model ,,VAZ 21013” cu numărul de înmatriculare CR AR 779, în perioada de la

20.10.2019 până la 26.02.2020 (450 lei + 1200 lei + 129 zile x 200 lei/zi).

Reclamantul, și-a întemeiat în drept cererea de chemare în judecată în temeiul

art. 4393 alin. (5) Cod contravențional, art. 500 alin. (6), 776, 1537, 1539, 1979

alin. (1) din Cod civil, art. 9 din Regulamentul cu privire la parcările auto cu plată

pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 672 din

19.06.1998, art. 4 alin. (2) CEDO, art. 44 alin.(1), 46 alin.(1) și (2) din Constituție.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 februarie 2022,

cererea de chemare în judecată depusă de ÎCAP „COOPALIMENTARA” a

UCCC, a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la caz se atestă lipsa unui

contract încheiat între ÎCAP „COOPALIMENTARA” și Deliu Eduard și Ceban

Serghei, ultimii nu și-au manifestat sub nici o formă acordul de voință, din ce

reiese că nu există raporturi juridice între acești subiecți, iar orice act încheiat fără

acordul unui subiect este nul.

De asemenea, nu a fost prezentat nici un contract de orice tip, nici între ÎCAP

„COOPALIMENTARA” și INSP, în baza căruia ar fi fost transmis la păstrare

automobilul.

Prin actul de primire-predare la păstrare a unității de transport nr.2207 din 20

octombrie 2019, bunul a fost transmis spre depozitare de către inspectorul de

poliție Naghiț Pavel și nu de către unul din pârâți, respectiv, Deliu Eduard și

Ceban Serghei, nu sunt deponenți ai unui contract de depozit.

Totodată, instanța a constatat aplicabilitate art. 439 alin. (8) Cod

contravențional conducătorul, deoarece la materialele cauzei nu se regăsește nici

un înscris care ar proba faptul că pârâții au fost atrași la răspundere

contravențională.

Mențiunea precum că agentul constatator Naghiț Pavel a întocmit proces-

verbal cu privire la contravenție prin care Deliu Eduard a fost învinuit de

comiterea contravenției prevăzute de art. 231 Cod contravențional, nu sunt

susținute de nici o probă sau înscris confirmativ.

Respectiv, pârâții nu poartă răspundere materială pentru deținerea

autoturismului la parcarea deținută de ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței, la 07 februarie 2022, ÎCAP

3

„COOPALIMENTARA” a UCCC a declarat apel, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru 04 februarie 2022 și

adoptarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2022, s-a respins apelul

declarat de ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 februarie 2022.

La 23 decembrie 2022, ÎCAP „COOPALIMENTARA” a UCCC, a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2022, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei hotărâri noi

de admitere a acțiunii.

În motivare a invocat că, decizia instanței de apel urmează a fi casată în

temeiul art. 432 alin.(2) lit. a) și c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Instanțele ierarhic inferioare la adoptarea hotărârilor au interpretat eronat

normele de drept material și au dat o apreciere greșită probatoriului anexat la

materialele dosarului.

Speței sunt aplicabile prevederile art. 1086, 1088, 514 Cod civil și respectiv,

instanțele investite cu judecarea fondului nu au calificat corect din punct de vedere

juridic acțiunea cu care au fost investite, fapt ce a dus la emiterea unei soluții

greșite.

La examinarea apelului Curtea de apel nu a verificat legalitatea hotărârii

instanței de fond și nu a reținut faptul că instanța de fond la pronunțarea hotărârii

nu a apreciat probele și nu a determinat circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei.

Atât instanța de apel cât și instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia

aplicată și au interpretat eronat normele de drept aplicabile speței.

Cu referire la termenul recursului:

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 23 iunie 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit informației de la fila dosarului 171, instanța de apel a comunicat

părților decizia motivată la 31 octombrie 2022, respectiv, cererea de recurs

declarată la 23 decembrie 2022, este depusă în termenul prevăzut de art.434 din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 05 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii, fiind recepționat la 11 ianuarie 2023, potrivit avizelor de

recepție de la fila dosarului 183-185.

Prin referința depusă la 17 ianuarie 2023, Inspectoratul Național de Securitate

Publică a invocat că soluția instanțelor ierarhic inferioare este corectă și emisă cu

4

aplicarea corectă a legii materiale aplicabile speței.

Recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

5

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de ÎCAP

„COOPALIMENTARA” a UCCC, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de ÎCAP „COOPALIMENTARA” a

UCCC.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6