2ra-1399/22 — incasarea despagubirii de asigurare

2ra-1399/22 — incasarea despagubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1399/2022

2-19096780-01-2ra-03102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Șușchevici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, D. Băbălău, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Asito Direct”,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Asito Direct” împotriva Companiei de Asigurări „Garanție”

Societate pe Acțiuni și lui Botnaru Gheorghe privind încasarea despăgubirii de

asigurare,

împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 mai 2019, SA ,,Asito Direct” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CA ,,Garanție” SA și Botnaru Gheorghe privind încasarea despăgubirii

de asigurare și a taxei de stat.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 31 decembrie 2014, între SA „Asito”, în

calitate de asigurător de răspundere civilă și Botnaru Gheorghe în calitate de

asigurat și posesor al autovehiculului de model „Xxxx”, nr/î XXXX, a fost încheiat

contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagube produse

de autovehicule, în baza căruia s-a emis polița de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto internă (RCA), seria/nr. RCAI-001275569, valabilă pe

perioada de asigurare de la 31 decembrie 2014 până la 30 decembrie 2015, prima

de asigurare pentru acest tip de contract fiind achitată în sumă de 595,35 de lei.

La 24 iunie 2015, aproximativ ora 21:00, pe traseul R-30 km 36 Anenii Noi -

Căușeni - Ștefan Vodă, s-a produs accidentul rutier cu implicarea autovehiculului

de model „Xxxx”, nr/î XXXX, condus de Gheorghe Botnaru și autovehiculul de

model „Xxxx”, nr/î XXXX, condus de Alic Panfilov, proprietar fiind SRL

„Keramin Grup”. La etapa întocmirii și instrumentării dosarului contravențional,

vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Gheorghe Botnaru, fapt

consemnat în procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI 03 nr. 064985

din 25 iunie 2015.

Reclamantul a relatat că în temeiul contractului de asigurare facultativă

1

CASCO nr. ACS910/2014 din 30 august 2014, încheiat între SRL „Keramin Grup”

și CA ,,Garanție” SA, ultima a achitat proprietarului autovehiculului „Xxxx”, nr/î

XXXX, despăgubirea de asigurare în sumă de 87 870 de lei.

Din considerentul că, Gheorghe Botnaru deținea contract de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto la CIA „Asito” SA, CA „Garanție” SA, în

ordine de subrogare, a înaintat acțiune împotriva CIA „Asito” SA, solicitând

recuperarea daunei materiale în sumă de 87 870 de lei.

Dat fiind faptul că, în actele privind costul de reparație a autovehiculului de

model „Xxxx”, nr/î XXXX, prezentate de asigurătorul de bunuri CA „Garanție”

SA, au fost incluse suplimentar și costul de reparație a unor piese și lucrări care nu

au fost consemnate în procesele-verbale de constatare a pagubelor, întocmite prin

acord comun, contrasemnătură, în prezența tuturor părților. Astfel, CIA „Asito” SA

a achitat doar suma de 81 810 de lei, cu excluderea acelor poziții care nu au fost

coordonate între părți.

Reclamantul a menționat că, la 07 martie 2017, prin hotărârea Judecătoriei

Căușeni, a fost admisă contestația lui Botnaru Gheorghe, privind anularea

procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 064985 din 25 iunie 2015.

Din acest considerent, CIA „Asito” SA în temeiul prevederilor art. 1389

alin.(2) lit. a) din Codul civil și reclamația nr. 01-3/14-22, a solicitat la 31 ianuarie

2018, restituirea de către CA „Garanție” SA, în termen de 10 zile, a despăgubirii de

asigurare în sumă de 81 810 de lei. Somația fiind recepționată de către CA

„Garanție” SA prin intermediul serviciilor poștale, la data de 02 februarie 2018.

Reclamantul a declarat că, drept temei pentru plata despăgubirilor de

asigurare în contractele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

constituie survenirea cazului asigurat și stabilirea vinovăției persoanei

răspunzătoare de cauzarea prejudiciului de către organele competente. Paralel celor

invocate, asigurătorul de răspundere civilă auto este obligat în termeni stabiliți și

condiții reglementate în conținutul Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire

la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, să deschidă dosar de daune imediat în baza cererii depuse fie de către

asigurător sau de persoana păgubită, să examineze bunurile avariate ale

autovehiculului persoanei păgubite și să achite în termen despăgubirea de

asigurare, ori în caz contrar asigurătorul riscă să nu fie protejat ulterior în careva

acțiuni ale persoanei păgubite sau ale asigurătorului de bunuri al persoanei

păgubite prin subrogare.

Reclamantul a relatat că și-a onorat obligațiunile prevăzute de legea specială

și a achitat în termen despăgubirea de asigurare în sumă de 81 810 de lei. Ulterior,

așa cum unicul act juridic privind constatarea faptului încălcării de către

conducătorul Gheorghe Botnaru a regulilor de circulație rutieră soldată cu

deteriorarea vehiculului de model „xxxx”, nr/î XXXX, a fost anulat de către

instanța de judecată, s-a constatat faptul că CIA „Asito” SA, pe cazul dat, nu are

temei obligațional față de asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite, anume fată

de CA „Garanție” SA.

Reclamantul a solicitat încasarea de la CA ,,Garanție” SA în folosul SA

„Asito Direct” a despăgubirii de asigurare în sumă de 81 810 de lei, a cheltuielilor

de judecată constituite din plata taxei de stat în sumă de 2 454,30 de lei și alte

cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 18 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

2

fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de SA ,,Asito Direct”

împotriva CA ,,Garanție” SA și lui Botnaru Gheorghe privind încasarea

despăgubirii de asigurare și a taxei de stat.

S-a încasat din contul CA ,,Garanție” SA în folosul SA ,,Asito Direct”

despăgubirea de asigurare în sumă de 81 810 de lei și taxa de stat achitată de către

reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 2 454,30 de lei,

în total suma de 84 264,30 de lei.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a concluzionat că, deoarece

procesul-verbal de contravenție întocmit în privința lui Botnaru Gheorghe a fost

declarat nul prin hotărârea judecătorească, astfel, în lipsa vinovăției asiguratului,

obligația de plată a despăgubirii de asigurare nu poate fi impusă asigurătorului SA

,,Asito Direct”, cu care a fost încheiat contractul de asigurare.

La 22 februarie 2021 CA ,,Garanție” SA, reprezentată de avocatul Jarovlea

Veaceslav, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 18 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței

de fond cu pronunțarea unei decizii noi prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de

apel depusă de CA ,,Garanție” SA, reprezentată de avocatul Jarovlea Veaceslav, s-

a casat hotărârea din 18 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a

emis o hotărâre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de SA „Asito Direct” împotriva CA „Garanție” SA și Botnaru

Gheorghe.

S-a încasat de la SA „Asito Direct” în beneficiul CA „Garanție” SA

cheltuielile legate de plata taxei de stat în apel în sumă de 1840,72 de lei și

cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 5000 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, instanța ierarhic

inferioară, la emiterea hotărârii nu a ținut cont de faptul că prin hotărârea din 07

martie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, s-a declarat nul procesul-verbal

cu privire la contravenție din 25 iunie 2015 și s-a încetat procesul contravențional

pe motivul că s-a stabilit temeiul prevăzut la art. 445 din Codul contravențional,

neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la contravenție a datelor și faptelor

indicate în art. 443, alin. (10) din Codul contravențional. Totodată, deși procesul

contravențional a fost încetat, nu a fost constatat faptul că în acțiunile lui Botnaru

Gheorghe lipsește latura obiectivă a componenței contravenției, deoarece nu există

decizia de nevinovăție în privința lui Botnaru Gheorghe.

Astfel, având în vedere că procesul-verbal cu privire la contravenție a fost

declarat nul, cu încetarea procesului contravențional în temeiul art. 445, 443 din

Codul contravențional, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că vinovăția

asiguratului/utilizatorului în comiterea accidentului rutier și răspunderea

asiguratului/utilizatorului pentru pagube produse de autovehicul nu se exclude,

plata despăgubirilor de asigurare este obligatorie pentru asigurători, în cazul

survenirii riscului asigurat și stabilirii vinovăției persoanei în comiterea

accidentului rutier.

Astfel, instanța de apel a conchis că este neîntemeiată acțiunea înaintată de

SA „Asito Direct” împotriva CA „Garanție” SA și Botnaru Gheorghe privind

încasarea despăgubirii de asigurare.

La 12 septembrie 2022, SA „Asito Direct” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 24 mai 2022 prin care a solicitat casarea deciziei instanței de

3

apel și menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea și a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Recurentul consideră că, vinovăția asiguratului sau a utilizatorului de

autovehicul nu a fost constatată, ori procesul-verbal prin care acesta a fost declarat

vinovat în producerea accidentului rutier a fost declarat nul, iar un alt act de

depoziție al organelor competente prin care să fi stabilită vinovăția acestuia nu

există.

Astfel, faptele stabilite prin hotărârea din 26 martie 2019 a instanței de fond și

decizia din 24 octombrie 2019 a instanței de apel sunt obligatorii pentru instanțele

care examinează cererea de chemare în judecată și nu este posibil de combătut prin

alte probe sau argumente.

Menționează că la momentul achitării sumei de 81 810 de lei, SA „Asito

Direct” era obligată să achite suma deoarece actul care stabilea vinovăția lui

Botnaru Gheorghe era în vigoare și nu era anulat. Ulterior, după executarea

obligației au apărut circumstanțe noi din care rezultă că temeiul obligațional care a

stat la baza achitării – vinovăția, a decăzut, a fost anulată de către instanța de

judecată.

Respectiv, în această situație CA „Garanție” SA s-a îmbogățit fără justă cauză

deoarece după anularea vinovăției lui Botnaru Gheorghe nu sunt întrunite toate

elementele pentru achitarea despăgubirii, anume lipsește vinovăția.

Relatează recurentul că vinovăția nu poate fi stabilită reieșind din probele

anexate la dosar or, o altă instanța a stabilit irevocabil că intimatul este absolvit de

achitarea despăgubirilor, deoarece lipsește vinovăția asiguratului Botnaru

Gheorghe.

La 04 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților copia cererii de recurs depusă de SA „Asito Direct”, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 172, vol. 2).

La 06 noiembrie 2022, CA ,,Garanție” SA, reprezentată de avocatul Jarovlea

Veaceslav, a depus referință la cererea de recurs depusă de SA „Asito Direct”, prin

care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24

mai 2022, decizia motivată a fost expediată participanților la proces la data de 13

iulie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d. 59, vol. 2).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că SA „Asito Direct”, s-a conformat

prevederilor legale, declarând recurs la 12 septembrie 2022, împotriva deciziei

instanței de apel, în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

4

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

5

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către SA „Asito

Direct”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Asito Direct”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

6