2ra-1040/22 — nulitatea clauzelor contractuale abuzive

2ra-1040/22 — nulitatea clauzelor contractuale abuzive (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1040/22

2-20160450-01-2ra-02082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Silivestru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ștefan Mardari, reprezentat de

avocatul Alexandru Savva,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ștefan Mardari

împotriva Organizației de Creditare Nebancară „Credit Times” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la nulitatea clauzelor contractuale abuzive,

împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 decembrie 2020, prin intermediul poștei (f.d.15), Ștefan Mardari a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Organizației de Creditare Nebancară

„Credit Times” Societate cu Răspundere Limitată, (în continuare OCN „Credit

Times” SRL), solicitând constatarea nulității absolute a pct. 1.2 și pct. 2.2 din

contractul de împrumut nr. 165 G/01-05 din 16 mai 2018, încheiat între Ștefan

Mardari și OCN „Credit Times” SRL, în partea în care dobânda contractuală 3%

lunar sau 54 euro lunar, ce reprezintă 36% anual, depășește rata rezonabilă a BNM

și rata CHIBOR, constatarea nulității absolute a pct. 1.3 și pct. 2.2 din contractul de

împrumut nr. 165 G/01-05 din 16 mai 2018, încheiat între Ștefan Mardari și OCN

„Credit Times” SRL, privind încasarea comisionului de administrare a împrumutului

în mărime de 18 euro lunar sau 216 euro anual, constatarea nulității absolute a pct.

4.2 și pct. 4.3 din contractul de împrumut nr. 165 G/01-05 din 16 mai 2018, încheiat

între Ștefan Mardari și OCN „Credit Times” SRL, privind încasarea penalităților în

mărime de 1%, constatarea nulității absolute a pct. 4.4 din contractul de împrumut

nr. 165 G/01-05 din 16 mai 2018, încheiat între Ștefan Mardari și OCN „Credit

Times” SRL, privind încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 0,5% pe zi și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 16 mai 2018 a

încheiat contractul de împrumut cu OCN „Credit Times” SRL, prin care i-a fost

acordat un împrumut în mărime de 1800 de euro, care la data de 16 mai 2018

constituia suma de 35506 lei. Împrumutul a fost acordat până la data de 16 mai 2019.

1

Totodată, a menționat că, deține calitatea de consumator, iar OCN „Credit

Times” SRL are calitatea de profesionist, rezultând din genul de activitate de

acordare a împrumuturilor.

Reclamantul a susținut că, contractul de împrumut nr. 165 G/01-05 din 16 mai

2018, este de adeziune, iar clauzele acestuia nu au fost și nu pot fi negociate,

deoarece activitatea de bază a OCN „Credit Times” SRL este acordarea

împrumuturilor consumatorilor, fiind și un contract tipizat. Contractul de împrumut

conține un șir de clauze abuzive și ilegale, ce sunt pasibile de a fi anulate, iar faptul

că a semnat acest contract, nu înlătură caracterul ilegal al clauzelor contractuale

contestate. Contractul generează o îmbogățire nejustificată a creditorului.

Contractele de împrumut încheiate de OCN „Credit Times” SRL sunt preformulate,

sunt contracte de adeziune, întrucât nu se negociază, acceptarea fiind o condiție de

a încheia orice contracte cu pârâtul. Voința clientului se rezumă la a semna sau nu

contractul.

În sensul pct. 1.2 și pct. 2.2 din contractul de împrumut, dobânda aferentă

constituie 3% pe lună sau 54 euro lunar, ceea ce reprezintă 36% anual. Iar, în opinia

reclamantului, dobânda aferentă în mărime de 3% pe lună este evident ilegală și

abuzivă în defavoarea consumatorului. Clauza indicată nu a fost negociată individual

reieșind din caracterul specific al genului de activitate a pârâtului, deoarece este

profesionist, iar caracterul semnificativ al dezechilibrului rezultă dintr-un simplu

calcul matematic. Dobânda contractuală de 3% lunar sau 36% anual nu este într-o

relație rezonabilă cu rata de bază a BNM și rata de referință interbancară (CHIBOR)

și urmează a fi declarată parțial nulă cu reducerea la rata rezonabilă.

În ceea ce vizează pct. 1.3 și pct. 2.2 din contractul de împrumut, reclamantul

a susținut că, i-a fost impus un comision de administrare a împrumutului lunar, în

mărime de 18 euro lunar sau 216 euro anual, ceea ce reprezintă 61,17% din dobânda

contractuală anuală rezonabilă. Contractul semnat este un contract tipizat, clauzele

fiind prestabilite unilateral de pârât, fără că să poată influența schimbarea lor, iar

simpla informare despre condițiile contractului, nu echivalează cu negocierea

acestuia. Deservirea și gestionarea împrumutului face parte din activitatea pârâtului,

care este un profesionist ce acordă împrumuturi, iar costurile ce apar și cheltuielile

suportate urmează a fi acoperite prin perceperea dobânzilor contractuale, având în

vedere caracterul oneros al contractului de împrumut. Pârâtul nu a justificat obiectiv

comisionul de administrare, care nu este altceva decât o dobândă contractuală

mascată. Comisionul de administrare este o clauză abuzivă rezultând din

circumstanțele contractuale, or, aceasta reprezintă 61,17% din dobânda contractuală

rezonabilă. Caracterul semnificativ al dezechilibrului rezultă dintr-un simplu calcul

matematic, or, comisionul încasat reprezintă 61,17% din dobânda contractuală

rezonabilă, de unde și rezultă caracterul mascat de dobândă.

Cu referire la pct. 4.2 și pct. 4.3 din contractul de împrumut, reclamantul a

afirmat că, pârâtul a impus o penalitate dublă abuzivă care duce la o îmbogățire

nejustificată și care este în detrimentul său. Clauza indicată nu a fost negociată

individual, reieșind din caracterul specific al genului de activitate a pârâtului,

deoarece este profesionist, iar caracterul semnificativ al dezechilibrului rezultă dintr-

un simplu calcul matematic, or, penalitatea dublă constituie 1%.

2

Prin pct. 4.4 al contractului de împrumut i-a fost impusă o dobândă de întârziere

în mărime de 0,5% pe zi din suma împrumutului. O astfel de clauză este, în

ansamblu, abuzivă în coraport cu drepturile consumatorului, or, 0,5% din suma

restantă pentru fiecare zi de întârziere constituie 182,5%, anual calculată din corpul

împrumutului. Clauza indicată nu a fost negociată individual reieșind din caracterul

specific al genului de activitate a pârâtului, deoarece este profesionist. Dezechilibru

semnificativ rezultă dintr-un simplu calcul matematic, or, 0,5% din suma restantă

pentru fiecare zi de întârziere constituie 182,5% anual sau 3285 de euro, care evident

este în detrimentul său.

Reclamantul a precizat că, faptul semnării unor acte ce ar atesta că până la

semnare s-a negociat conținutul, nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin

semnătura sa.

Prin hotărârea din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Ștefan Mardari împotriva

OCN „Credit Times” SRL cu privire la nulitatea clauzelor contractuale abuzive,

încheiate cu consumator; s-a încasat de la Ștefan Mardari în beneficiul OCN „Credit

Times” SRL cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1500 de lei.

Prin decizia din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ștefan Mardari și s-a menținut hotărârea din 24 decembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, prin hotărârea din 27 iunie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca urmare a examinării cererii formulate

de OCN „Credit Times” SRL, s-a concluzionat în favoarea admiterii parțiale a cererii

de chemare în judecată, fiind dispusă spre încasare, în temeiul contractului de

împrumut cu dobândă nr. 165 G/01-05 din 16 mai 2018 împrumutul datorat în

mărime de 1800 de euro, dobânda contractuală de 540 de euro, comisionul de

administrare în sumă de 180 de euro, penalitatea de întârziere în sumă de 1620 de

euro, în total suma de 4140 de euro. Nefiind de acord cu hotărârea instanței de

judecată, Ștefan Mardari, la data de 12 noiembrie 2020, a atacat-o cu apel la Curtea

de Apel Chișinău. Prin încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

cererea de apel formulată de către Ștefan Mardari împotriva hotărârii nr. 2-

5952/2021 din 27 iunie 2020, adoptată de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a fost

restituită ca fiind depusă în afara termenului legal (f.d.80-83).

Redând conținutul prevederilor art. 254 alin. (2) lit. a), (3), art.123 alin.(2) Cod

de procedură civilă, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe precum că, din prevederile enunțate, este contrar legii de a examina o

acțiune care deja a fost examinată de o altă instanță de judecată printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

În acest sens fiind relevante constatările Curții Constituționale din decizia de

inadmisibilitate nr. 16 din 09 februarie 2018 în care se menționează la pct. 26 din

decizie că hotărârea judecătorească reprezintă actul final de dispoziție al unei

instanțe judecătorești. Hotărârea judecătorească irevocabilă dispune de autoritatea

lucrului judecat și produce unele efecte juridice precum: exclusivitatea,

prejudicialitatea, obligativitatea, executorialitatea. În pct. 27, Curtea a menționat că

potrivit efectului prejudicialității, faptele și raporturile juridice stabilite anterior

3

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă sunt obligatorii pentru instanța care

judecă o altă pricină la care participă aceleași persoane.

Instanța de apel a citat prevederile art. 217 Cod civil, în redacția legii în vigoare

până la 01 martie 2019, art. 7 alin. (5) Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind

clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în vigoare la momentul

încheierii contractului.

Cu referire la criticile apelantului Ștefan Mardari precum că, prin hotărârea 27

iunie 2020 nu s-a dispus nulitatea absolută a clauzelor contractuale invocate de

Ștefan Mardari, ci diminuarea lor, fiind diminuată penalitatea, iar pretențiile

reclamantului invocate în prezenta cauză nu au fost soluționate prin hotărârea din 27

iunie 2020, instanța de apel a considerat oportun de a le respinge ca fiind

neîntemeiate, având în vedere că, în raporturile cu consumatorii, instanța are

obligația de a se sesiza din oficiu în ceea ce privește constatarea caracterului abuziv

al clauzelor contractuale încheiate cu comercianții în condițiile în care, există indici

asupra caracterului disproporționat și inechitabil al acestora, iar în cauza soluționată

prin hotărârea din 27 iunie 2020, atare circumstanțe nu au fost stabilite.

Or, la pronunțarea hotărârii privind dispunerea încasării sumelor, în temeiul art.

217 Cod civil, instanța verifică din oficiu dacă la încheierea contractului au fost

respectate de către comerciant dispozițiile legale prin prisma Legii nr. 256 din 09

decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii

(în vigoare la momentul încheierii contractului), Legii nr. 202 din 12 iulie 2013

privind contractele de credit pentru consumatori, Legii nr. 105 din 13 martie 2003

privind protecția consumatorilor, precum și prevederile Codului Civil cu privire la

clauzele standard.

În consecință a menționat că, eronate alegațiile apelantului cu referire la faptul

că, clauzele contractuale invocate în prezenta acțiune, ale căror nulitate s-a solicitat,

nu au fost verificate de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii irevocabile din

27 iunie 2020, dat fiind faptul că instanța în conținutul hotărârii, s-a expus asupra

pct. 4.2, 4.3, 4.4 ale contractului litigios, nulitatea absolută a cărora a fost solicitată

de către Ștefan Mardari în cadrul prezentului caz.

Astfel, în conținutul hotărîrii judecătorești din 27 iunie 2020, instanța de

judecată s-a expus și asupra legalității clauzei penale reflectate în pct.4.2 al

contractului, unde a indicat necesitatea reducerii acesteia, cu calcularea penalității

de întârziere, reieșind din 0,5 % pentru fiecare zi de întîrziere, dar nu de 1% așa cum

este prevăzut în contract, iar drept urmare, s-a dispus încasarea de la Ștefan Mardari

a penalității în mărime de 1620 de euro în loc de 3240 de euro cum s-a solicitat.

Iar cât privește legalitatea pct. 1.2 și 2.2. ale contractului, instanța s-a expus în

motivarea și dispozitivul hotărârii, încasând sumele solicitate de către OCN „Credit

Times” SRL de la Ștefan Mardari și nu a constatat temeiuri de nulitate a acestor

clauze, dat fiind că s-a referit în conținutul actului procesual.

Prin urmare, în aceste condiții se aplică autoritatea lucrului judecat, iar printr-

o reluare a judecării într-o nouă acțiune între părți, unde obiectul examinării este

același – determină o instabilitate a raporturilor juridice civile, care odată stabilite

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, intră în sfera raporturilor

de ordine publică, care părțile nu o pot modifica nici în situația în care ar exista

acordul lor.

4

Instanța de apel a reținut și faptul că, contractul de împrumut nr.165/G din 16

mai 2018 dintre părți și-a produs efectele sale, legalitatea clauzelor acestuia a fost

dezbătută în cadrul procesului de judecată, cu emiterea unei hotărîri judecătorești la

moment irevocabilă, iar din circumstanțele cauzei, instanța nu poate determina

interesul actual al reclamantului în privința clauzelor contractului contestat, în

situația când în privința cerinței de încasare a datoriei instanța de fond s-a expus

deopotrivă și cu legalitatea clauzelor contractuale.

Or, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care

are un interes născut și actual. La moment, atare interes al reclamantului născut și

actual nu se atestă, dat fiind că prin contractul din 16 mai 2018, instanța deja s-a

expus asupra clauzelor acestuia, cât la cerere, atât și din oficiu, iar dacă reclamantul

pretinde în continuare nulitatea clauzelor contractuale de la pct.1.2, 2.2, 1.3, 4.4, 4.3,

acest drept urma a fi realizat fie prin depunerea unei acțiuni reconvenționale în

cadrul examinării cauzei, fie prin contestarea hotărârii judecătorești din 27 iunie

2020.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că, înaintarea unei

asemenea acțiuni, în asemenea împrejurări, este una neîntemeiată și care duce

neglijarea principiului securității raporturilor juridice care presupune respectul față

de principiul lucrului judecat și care constituie încălcare a art.6 §1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, instanța de apel a relevat că, unul din aspectele fundamentale

ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere,

inter alia, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei

chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor

juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului

irevocabil al hotărîrilor judecătorești.

Corespunzător, în aceste condiții, este inadmisibilă expunerea asupra legalității

clauzelor contractuale ale contractului de împrumut nr. 165 G/01-05 din 16 mai

2018, încheiat între reclamant și pârât, or, o eventuală expunere în acest sens ar

însemna aprecierea repetată a unor clauze în baza cărora a fost adoptată hotărârea

nr. 2-5952/2019 din 27 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, or, în

condițiile în care asupra unui contract se expune o instanță judecătorească, clauzele

acestuia devin obligatorii pentru părți, iar revenirea asupra circumstanțelor analizate

printr-o hotărîre rămasă definitivă este inadmisibil.

La 09 iunie 2022, prin intermediul poștei (f.d.185), Ștefan Mardari, reprezentat

de avocatul Alexandru Savva, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 08

iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și

a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, prima instanță eronat a concluzionat cu

referire la constatările din hotărârea judecătorească din 27 iunie 2020, or, în partea

dispozitivă a acesteia nu este nicio dispoziție a instanței cu privire la nulitatea

clauzelor contractuale în modul pretins în cererea de chemare în judecată formulată.

Faptul admiterii doar în parte a pretențiilor OCN „Credit Times” SRL nu echivalează

cu constatarea în partea dispozitivă a hotărârii și a nulității clauzelor contractuale în

modul pretins prin acțiunea înaintată. Prin hotărârea judecătorească din 27 iunie

5

2020 nu s-a dispus nulitatea absolută a clauzei penale, însă a fost diminuată, iar

micșorarea și nulitatea absolută nu sunt echivalente ca noțiuni.

Totodată, a susținut că, clauzele contestate cu privire la dobânda contractuală

și comisionul de administrare nu au suferit nicio modificare, nu au constituit obiect

de examinare, nu s-a dispus nulitatea lor, din contra, încasarea acestora, ceea ce

prejudiciază și mai mult drepturile, libertățile și interesele legitime.

Condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitate de

acțiuni, părți, obiect și cauză juridică, ce oprește repetarea judecății, iar puterea,

prezumția de lucru judecată, impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a

constatat și s-a statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis prin altă hotărâre.

La caz, între constatările de fapt și de drept ale hotărârii judecătorești din 27 iunie

2020 și cererea de chemare în judecată înaintată nu există o identitate de acțiuni, în

special ca obiect și cauză juridică. Or, prin cererea formulată nu se urmărește

anularea hotărârii judecătorești din 27 iunie 2020, însă anularea unor clauze abuzive

din contractul de împrumut.

Recurentul a opinat că, instanța de fond și de apel nu au stabilit toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au fost încălcate

normele de drept material și procedural.

La 15 octombrie 2022, prin intermediul poștei (f.d.201), Ștefan Mardari,

reprezentat de avocatul Alexandru Savva, a depus considerații, reiterând cerințele

din recurs.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 02 august 2022 (f.d.189) a

fost expediată în adresa intimatului și a fost recepționată la data de 05 august 2022,

conform avizului de recepție (f.d.191).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 08 iunie 2022, iar cererea de recurs

a fost depusă la 09 iunie 2022, prin intermediul poștei (f.d.185), ceea ce denotă că,

recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ștefan Mardari, reprezentat de

avocatul Alexandru Savva, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

6

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ștefan Mardari, reprezentat de

avocatul Alexandru Savva, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ștefan Mardari, reprezentat de avocatul

Alexandru Savva.

7

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ștefan Mardari, reprezentat de

avocatul Alexandru Savva, împotriva deciziei din 08 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

8