3ra-978/22 — contestarea actului administrativ

3ra-978/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-978/22

2-21085146-01-3ra-20092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G.Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh.Mîra, A.Bostan, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Cîssa Dmitri împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

terț Casa Teritorială de Asigurări Sociale Vulcănești privind obligarea includerii în

stagiul de cotizare perioada 01 ianuarie 1991-31 decembrie 1994 pentru stabilirea

pensiei și recalcularea valorizării pentru perioada anilor 1999-2017,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile depuse de Cîssa Dmitri și Casa Națională de Asigurări

Sociale,

c o n s t a t ă :

La data de 20 mai 2021, reclamantul Cîssa Dmitri s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Casa

teritorială de Asigurări Sociale Vulcănești cu privire la obligarea includerii în

stagiul de cotizare perioada 01.01.1991-31.12.1994 pentru stabilirea pensiei și

recalcularea valorizării pentru perioada anilor 1999-2017.

În motivarea acțiunii a invocat că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Vulcănești, a luat decizia de a-i atribui pensia de vârsta (63 de ani), în conformitate

cu legislația privind pensionarea în Republica Moldova potrivit documentelor

prezentate de reclamant la data de 17.11.2020.

A susținut că, la data de 15.11.2020, a fost informat prin intermediul

telefonului, că toate calculele privind stabilirea pensiei au fost efectuate și poate să

ia cunoștință cu ele la sediul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Vulcănești. Prin

urmare, a depistat o serie de încălcări și erori, atât în ceea ce privește calcularea

stagiului de cotizare exprimată în ani, calculată după carnetul de muncă, încălcând

art. 6 alin. (4) din Legea nr. 156-XIV, calculând inițial în stagiul de cotizare doar

37 ani și 9 luni, în timp ce, conform carnetului de muncă, stagiul de cotizare este

mai mare de 43 ani.

1

A notat reclamantul că, conform art.art. 51 alin. (1), 52 alin. (3) și (4) Legea

nr. 156-XIV, se reglementează procedura de confirmare a stagiului de cotizare. De

asemenea, în dosarul de pensionare, au fost admise o serie de încălcări ale legii, la

efectuarea calculelor privind valorizarea în perioada de la 01.01.1999 până la

01.12.2017, la partea de calcul a perioadei de plată a plăților fixe lunare, în calitate

de fondator, din care 29% din valoarea taxei lunare nu au fost incluse în venitul

total asigurat, prin urmare sunt ne valorizate.

Din considerentele expuse, nu este de acord cu excluderea nerezonabilă din

stagiul de cotizare a perioadei semnificative de aproximativ 5 ani (din 03.03.1990

până la 31.12.1994), perioadă continuă de muncă atât la sfârșitul perioadei

sovietice, cât și după declararea independenței Republicii Moldova, de asemenea,

neincluse în veniturile asigurate sumele plăților fixe și valorizarea acestora.

A comunicat reclamantul că a fost fondator unic al întreprinderii ÎI ,,Temp”

pentru furnizarea serviciilor (repararea echipamentelor radio și aparate de uz

casnic), fondată de Cîssa Dmitri, chiar la începutul anilor 1990, acționând în

conformitate cu legislației Sovietică, până la reorganizarea acestuia după legislația

Republicii Moldova.

A menționat reclamantul că ÎI ,,Temp” a fost reorganizată de Cîssa Dmitri în

ÎI ,,Temp-Cîssa” și înregistrată la data de 04.02.1993, în conformitate cu legislația

în vigoare a Republicii Moldova, cu includerea în denumirea întreprinderii a

numelui fondatorului, în același timp activând, fără a întrerupe activitatea

întreprinderii, furnizând serviciile susmenționate.

A reținut că la data de 04.02.1993, reclamantul ca fondator al ÎI ,,Temp-

Cîssa”, întotdeauna depunea ”declarația„ privind veniturile întreprinderii și achita

toate taxele și impozitele necesare, iar începând din 01.07.1995, în conformitate cu

Hotărârile Guvernului, anual se impuneau sume fixe de plată pentru întreprinzătorii

individuali, ca fondatori ai întreprinderilor individuale, ceea ce obligă prezentarea

rapoartelor și declarațiilor în biroul teritorial al Casei Naționale de Asigurării

Sociale, deoarece, până la 01.07.1995, rapoartele și declarațiile, reclamantul, în

calitate de fondator a ÎI ,,Temp-Cîssa”, le-a prezentat Serviciului Fiscal de Stat

Vulcănești din UTA Găgăuzia și a achitat toate deducerile și impozitele către

bugetul de stat, în conformitate cu formele stabilite și „declarațiile“, în vigoare la

acel moment, în Republica Moldova.

A indicat că contabilitatea electronică a contribuțiilor de asigurări sociale

individuale în Republica Moldova, a fost realizată și continuă numai după

01.01.1999 și continuă până în prezent. Un motiv necunoscut pentru reclamant este

faptul că, numai din 01.01.1999 și până în aprilie 2017, pentru determinarea

venitului asigurat lunar pensionarului pentru limita de vârstă, în același timp

perioada anterioară, până la 01.01.1999 nu s-a luat în considerare în recalculări de

valorizare, dar se include numai în stagiul de cotizare.

A relatat că Casa Teritorială de Asigurării Sociale Vulcănești, din alte motive,

motivează prin lipsa în țară, de norme electronice de cont, în timp ce, toate

rapoartele sunt întotdeauna păstrate pe hârtie care sunt disponibile în arhivă Casei

Teritoriale de Asigurării Sociale Vulcănești. Mai mult decât atât, perioadă, de

01.01.1991 până pe 31.12.1994, munca reclamantului neîntreruptă, a fost ilegal,

exclusă din stagiul de cotizare, perioadă care este indicată în cartea de muncă,

precum și cuantumul valorizării, care este în mare măsură influențat pentru a

determina decizia finală privind dosarul reclamantului de pensionare, rezultă, că

2

determină stagiul de cotizare și suma pensiei (29% nu sunt valorizate și nu sunt

incluse în media asigurării de venit).

A invocat reclamantul că, la data de 21.01.2021 a depus cerere de recalculare

a stagiului de cotizare si recalculare a sumei de valorizare pentru cele expuse mai

sus, emiterea unei noi decizii, în baza documentelor depuse la data de 23.01.2021.

După mai mult de 2 ani Casa Teritorială de Asigurării Sociale Vulcănești a emis un

răspuns formal cu privire la refuzul de a include în stagiul de cotizare, perioada de

muncă din 01.01.1991 până în 31.12.1991 (perioada sovietică) și din 01.01.1992

până în 31.12.1994, (perioada de muncă în Republica Moldova), din care rezultă că

i s-a aprobat o pensie în valoare de 2340,09 lei, cu includerea în stagiul de cotizare,

deja de 39 ani și 3 luni, și lipsa recalculării valorizării, cu care reclamantul nu sunt

de acord.

La data de 06 aprilie 2021, reclamantul s-a adresat cu cerere către Casa

Națională de Asigurării Sociale prin care a solicitat anularea deciziei Casa

Teritorială de Asigurării Sociale Vulcănești cu emiterea unei noi decizii prin care

să fie inclus în stagiul de cotizare generală de muncă (din 01.01.1991 până în

31.12.1994), care consideră că au fost excluse ilegal din stagiul de cotizare de către

Casa Teritorială de Asigurării Sociale Vulcănești, cât și recalcularea sumelor de

29% din plățile fixe.

Prin urmare, a indicat că Casa Națională de Asigurării Sociale a emis

răspunsul cu nr. K-739/21 din 22.04.2021 prin care a respins solicitările

reclamantului, motiv din care a fost nevoit să se adreseze cu cerere de chemare în

judecată.

A solicitat Cîssa Dmitri obligarea Casei Teritorială de Asigurării Sociale

Vulcănești de a include complet stagiul de cotizare din 01.01.1991 până la

31.12.1991, (perioada sovietică), precum și de la 01.01.1992 până la 31.12.1994,

excluse ilegal din stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei, și recalcularea

valorizării pentru perioada anilor 1999-2017.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 11 octombrie 2021

acțiunea a fost admisă parțial. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a

include în stagiul de cotizare al reclamantului Cîssa Dmitri perioada contributivă

01.01.1993-31.12.1994.

Ne fiind de acord cu hotărârea instanței de fond, în termenul prevăzut de lege,

la data de 02 noiembrie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale și la 03

noiembrie 2021, Cîssa Dmitri au depus cerere de apel împotriva hotărîrii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 11 octombrie 2021.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2022 s-au respins apelurile

depuse de Cîssa Dmitri și Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 11 octombrie 2021.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că conform art. 5 alin. (1) al

Legii privind sistemul public de pensii, nr. 156 din 14 octombrie 1998, în sistemul

public, stagiul de cotizare însumează toate perioadele contributive.

La rândul său, art. 7 alin. (1) al Legii privind sistemul public de pensii, nr. 156

din 14 octombrie 1998, stabilește că, dovada stagiului de cotizare se face pe baza

datelor din contul personal, gestionat în conformitate cu Legea privind sistemul

public al asigurărilor sociale.

Confrom pct. 69 al Regulamentului privind modalitatea de calculare a

pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea

3

pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017, stagiul de

cotizare realizat pînă la introducerea evidenței individuale de asigurări sociale

(pînă la 1 ianuarie 1999), se confirmă prin carnetul de muncă sau prin alte

documente eliberate în modul stabilit. În urma introducerii evidenței individuale de

asigurări sociale (după 1 ianuarie 1999), stagiul de cotizare se confirmă în baza

datelor din contul personal de asigurări sociale al persoanei asigurate, gestionat în

conformitate cu Legea privind sistemul public de asigurări sociale.

Iar, conform pct. 70 al aceluiași Regulament, actul de bază care confirmă

stagiul de cotizare, conform pct.69 alineatul întîi, este carnetul de muncă. În lipsa

carnetului de muncă sau în cazurile în care carnetul de muncă include înscrieri

incorecte și imprecise sau lipsesc înscrisurile respective despre anumite perioade

de activitate, pentru confirmarea stagiului se iau în considerare adeverințele,

extrasele din ordine, contul personal al angajatului în care se reflectă salariul

calculat lunar, schema de încadrare și alte documente ce conțin informații

referitoare la perioada de muncă.

Înscrierile în carnetul de muncă trebuie să fie executate în conformitate cu

cerințele prevăzute de legislația privind completarea, păstrarea și evidența

carnetului de muncă, în vigoare la momentul completării carnetului de muncă.

În cazul în care documentele prezentate pentru confirmarea stagiului de

cotizare conțin devieri de la regulile stabilite, chestiunea privind posibilitatea

utilizării lor în calitate de dovezi ale stagiului de cotizare este soluționată de către

organele teritoriale de asigurări sociale.

Instanța de apel a notat că în cadrul cercetării judecătorești, deși reclamantul a

solicitat includerea în stagiul de cotizare a perioadei de activitate 01.01.1991-

31.12.1992, perioada menționată de activitate nu este probată, nefiind anexate

careva date, probe ce ar impune la admiterea pretenției înainatate.

Însă, potrivit certificatului emis de către Oficiul Fiscal de Vulcăneștii ÎI

”Temp Cîssa” al cărei fondator este reclamantul Cîssa Dmitri în perioada 1993-

1999, a obținut venituri, depunînd declarații la autoritățile fiscale, îndeplinind

condițiile stagiului de cotizare, prin urmare prima instanță just a dispus obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a include în stagiul de cotizare al

reclamantului Cîssa Dmitri perioada contributivă 01.01.1993-31.12.1994.

Instanța de apel a concluzionat că, din înscrisurile anexate la materialele

cauzei și din dosarul administrativ, nu se confirmă careva adeverințe, extrase din

ordine, în care se reflectă salariul calculat lunar, schema de încadrare și alte

documente ce conțin informații referitoare la perioada de muncă și contribuțiile

achitate în perioada 01.01.1991-31.12.1992.

La data de 05 iulie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale prin

intermediul adresei electronice a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 21

iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii (f.d.121-

122).

Ulterior, la data de 11 octombrie 2022 Casa Națională de Asigurări Sociale a

prezentat motivarea recursului (f.d.125-128).

În susținerea recursului a invocat că, instanța de apel a dat o interpretate

eronată cadrului legal pertinent în raport cu materialele dosarului. Or, conform art.

36 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr.489/1999, stagiul de

4

cotizare se exprimă în ani și se calculează prin însumarea lunilor pentru care s-au

plătit contribuții, în mărimile stabilite, la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Conform prevederilor art. 53 al Legii privind sistemul public de pensii

nr.156/1998, începând cu 01.04.2017 pensia se determină din venitul mediu lunar

asigurat valorizat luând în considerare stagiul de cotizare realizat pentru perioada

până la 01.01.1999 și după 01.01.1999.

Potrivit prevederilor art. 8 al Legii nr.156/1998, baza de calcul al pensiei o

constituie venitul mediu lunar asigurat din toată perioada de activitate, valorizat la

momentul stabilirii pensiei. Venitul mediu lunar asigurat se determină din suma

contribuțiilor plătite în perioadele contributive, cotele de contribuții stabilite prin

lege pentru aceste perioade și numărul total de luni de cotizare.

A relatat recurenta că potrivit acelor documente anexate de către intimat la

acțiune se denotă că ÎI „Temp Cîssa” a cărui asociat unic este intimatul Cîssa

Dmitri, a depus declarații către Serviciul Fiscal de Stat privind calculul impozitului

pe valoare adăugată pentru anul 1993, însă careva probe privind achitarea anume în

fondul social a contribuțiilor sociale, la materialele dosarului, nu există.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 iunie 2022, Casa

Națională de Asigurări Sociale prin intermediul adresei electronice a depus recurs

nemotivat la 05 iulie 2022. Decizia motivată din 21 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată de către Casa Națională de Asigurări Sociale la data de

18 septembrie 2022, prin intermediul adresei electronice (f.d.124).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul nemotivat la 05 iulie 2022, iar recursul motivat la 11 octombrie

2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 28 octombrie 2022 Cîssa Dmitri a depus referință și a solicitat respingerea

cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

5

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

6

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

7