2ra-1380/22 — repararea prejudiciului material

2ra-1380/22 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1380/22

2-17038224-01-2ra-29092022

Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul central) jud. S. Ghercavii

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

ÎNCHEIERE

2 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Valentin Moruz în

numele și interesele lui Vladimir Ivaschiv,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Vladimir Ivaschiv împotriva Societății pe Acțiuni „Moldasig” cu privire la

repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 20 octombrie 2017, Vladimir Ivaschiv a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Moldasig”, solicitând încasarea sumei restante a

prejudiciului cauzat prin accident rutier în mărime de 25 455,82 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 29 august 2017 a înaintat cerere

prealabilă către SA „Moldasig” prin care a solicitat achitarea prejudiciului material

în sumă de 28 902 lei, ceea ce constituie paguba materială reală cauzată în urma

accidentului rutier din 4 ianuarie 2011, pe care dânsul a achitat-o succesorului

părții vătămate.

Reclamantul a susținut că la 4 octombrie 2017 a recepționat răspunsul SA

„Moldasig” prin care cererea prealabilă s-a respins.

În motivarea refuzului la satisfacerea cerințelor invocate în cerere, emitentul a

invocat următoarele circumstanțe:

La 16 octombrie 2010 între Societatea pe Acțiuni „Moldasig” și Ivaschiv

Vladimir a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie nr.AG 180448 prin care

a fost asigurat mijlocul de transport VAZ 21063 cu numărul de înmatriculare

FLAM 319. Ulterior, la 4 ianuarie 2011 în mun. Bălți s-a produs accidentul rutier

în urma căruia a decedat victima Ceban Anatolie.

Prin sentința din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Bălți, Ivaschiv Vladimir a fost

recunoscut vinovat și s-a dispus încasarea din contul vinovatului în contul

succesorului părții vătămate suma de 28 902 lei.

1

La 22 octombrie 2016 în urma recepționării cererii privind declararea cazului

asigurat, SA „Moldasig” a deschis un dosar de daune nr.D/RCA/16-2053.

Potrivit actului de constatare întocmit de SA „Moldasig” la 17 mai 2017,

emitentul a stabilit suma despăgubirii de asigurare în mărime de 3 446,18 lei, sumă

compusă din 1 100 de lei - sicriu, 1 336,18 lei – medicamente și 1 010 lei -

expertiza judiciară.

Cu referire la solicitarea în vederea achitării prejudiciului material în sumă de

28 902 lei, emitentul subliniază că această sumă nu este probată prin documente

justificatoare, iar în asemenea condiții nu există temei legal de satisfacere a

pretențiilor înaintate.

Reclamantul consideră răspunsul ca fiind ilegal și pasibil de a fi revocat, cu

obligarea emitentului în satisfacerea cerințelor înaintate.

A menționat că la 28 iunie 2013 a fost pronunțată hotărârea Judecătoriei Bălți

prin care Ivaschiv Vladimir a fost recunoscut vinovat, fiind obligat la achitarea

prejudiciului material în sumă de 28 902 lei în contul succesorului părții vătămate,

hotărâre menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015.

Astfel, într-un proces de judecată s-a constatat suma prejudiciului în baza

probelor pertinente și concludente care au fost anexate la dosarul penal, în acest

sens s-a pronunțat hotărâre de judecată, care în conformitate cu art. 16 din Codul

de procedură civilă, este obligatorie pentru oricare subiect de drept de pe teritoriul

Republicii Moldova.

Refuzul în satisfacerea cerinței de achitare a sumei pe motiv că suma pretinsă

nu a fost probată cu documente justificative este absolut neîntemeiată și ilegală.

A indicat că dânsul deja a achitat prejudiciul material în sumă de 28 902 lei

către succesorul părții vătămate, fapt confirmat prin certificatul din 9 martie 2017

eliberat de executorul judecătoresc Ludmila Lupol.

Prejudiciul material provocat de accidentul rutier constituie suma de 28 902

lei, care potrivit art.15 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414 din 22 decembrie 2006, sunt

pagube ce urmează a fi reparate de către asigurat.

În acordul din 2 iunie 2017, la care face referire pârâtul în răspunsul din 29

septembrie 2017, asiguratul a indicat că nu este de acord cu suma stabilită, însă

asigurătorul a lăsat fără atenție dezacordul asiguratului.

Prezentul acord a fost încheiat cu asiguratul Ivaschiv Vladimir, pe când

potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006, acordul urma a fi

încheiat cu persoana păgubită.

Acordul a fost încheiat cu o persoană necuvenită și suma prejudiciului cauzat

a fost indicată mult mai mică, decât prejudiciul real stabilit de către instanța de

judecată.

În opinia reclamantului, acordul din 2 iunie 2017 nu are putere juridică,

deoarece contravine legii, la fel prin acel acord asiguratul și-a exprimat dezacordul

cu privire la valoarea prejudiciului stabilit de către asigurător în sumă de 3 446,18

lei, motiv pentru care, în conformitate cu art. 15 din Legea contenciosului

administrativ, Ivaschiv Vladimir a înaintat cerere prealabilă prin care a solicitat

achitarea restanței prejudiciului material în sumă de 28 902 lei, ceea ce constituie

paguba materială reală cauzată prin accidentul rutier din 4 ianuarie 2011, stabilit de

către instanța de judecată, iar suma despăgubirii stabilită și achitată de asigurător,

2

constituie doar suma de 3 446,18 lei, astfel suma restantă a despăgubirii constituie

25455,82 de lei.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, acțiunea

s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de Ivaschiv Vladimir, s-a casat integral hotărârea din 29 martie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul central și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care acțiunea

s-a respins.

Prin decizia din 19 august 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a casat decizia

din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți și hotărârea din 29 martie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul central, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria

Bălți, sediul central, în alt complet de judecată.

La 3 decembrie 2020 Ivaschiv Vladimir a depus cerere de concretizare,

solicitând încasarea de la SA „Moldasig” a sumei prejudiciului cauzat prin

accidentul rutier în mărime de 28 902 lei, încasarea de la pârât a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii de concretizare a reiterat că acordul din 2 iunie 2017 nu

are putere juridică deoarece contravine legii, la fel prin acel acord asiguratul și-a

exprimat dezacordul cu privire la valoarea prejudiciului stabilită de către asigurator

în mărime de 3446,18 lei, motiv pentru care dânsul a înaintat cerere prealabilă prin

care a solicitat achitarea restanței prejudiciului material în sumă de 28 902 lei, ceea

e constituie paguba materială reală cauzată prin accidentul rutier din 4 ianuarie

2011 de către el.

Prin hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a admis

acțiunea.

S-a încasat de la SA „Moldasig” în beneficiul lui Ivaschiv Vladimir

prejudiciul în mărime de 28 902 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 1124 lei.

În motivarea hotărârii, prima instanță a conchis că Ivaschiv Vladimir este în

drept să solicite de la SA ,,Moldasig” prejudiciul în cuantum integral de 28 902 lei,

or, SA ,,Moldasig” la momentul producerii accidentului rutier avea încheiat cu

reclamantul un contract de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți sediul central din 06 august 2021 s-a

corectat eroarea materială din dispozitivul hotărârii din 13 iulie 2021 în latura

încasării cheltuielilor de judecată, prin înlocuirea sintagmei greșite „1 124 lei” cu

sintagma corectă „1 104 lei”.

La 28 iulie 2021 SA „Moldasig” a declarat apel împotriva hotărârii din 13

iulie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul central, solicitând casarea ei parțială, cu

emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie dispusă încasarea sumei recunoscute de

SA „Moldasig”, în rest pretențiile să fie respinse.

Prin decizia din 10 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul declarat

de SA „Moldasig”, s-a casat integral hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei

Bălți, sediul central, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea s-a admis

parțial.

S-a încasat de la SA „Moldasig” în beneficiul lui Ivaschiv Vladimir 11 336 lei

cu titlu de prejudiciu material și 3 837 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, acțiunea s-a respins.

3

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a concluzionat că suma

despăgubirii de asigurare propusă asiguratului de către asigurator este stabilită în

corespundere cu prevederile art.2 5 alin. (3-5) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414-

XVI din 22 decembrie 2006.

La 8 septembrie 2022, prin intermediul poștei, avocatul Valentin Moruz, în

numele și interesele lui Vladimir Ivaschiv, a declarat recurs împotriva deciziei din

10 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a

fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1), (2) lit. a), b) și

c) din Codul de procedură civilă.

La concret, a susținut că, necătând la faptul că instanța de apel în pct. 104-

406, al deciziei recurate face trimitere la art. 22, 25 al Legii nr.414 din 22

decembrie 2006, nu aplică prevederile art. 22 alin. (8) lit. d) al Legii nr.414 din 22

decembrie 2006.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la 21 iulie 2022 și a fost recepționată de către recurent la 25 iulie

2022 (f.d.122). Din acest motiv, Colegiul consideră recursul depus la 8 septembrie

2022 prin intermediul poștei, declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată SA „Moldasig” la 29 septembrie

au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

4

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Valentin Moruz în numele și interesele lui Vladimir Ivaschiv, nu se

5

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Valentin Moruz în numele

și interesele lui Vladimir Ivaschiv.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6