2ra-824/22 — incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-824/22 — incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-824/22

2-20014836-01-2ra-13062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Țurcan, Iu. Cotruță, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Țaran, reprezentat de

avocatul Aurel Lefter,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Osipov

împotriva lui Igor Țaran cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, corectată

prin încheierea din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 03 februarie 2020, Vladislav Osipov a depus cerere de chemare în judecată,

contrasemnată de avocatul Artur Macovei, împotriva lui Igor Țaran, prin care a

solicitat încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 7600 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 07 septembrie 2017,

Dumitru Țaran a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea de la

Vladislav Osipov a sumei de 282513, 00 lei cu titlu de datorie, în baza contractului

de împrumut și a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat de 8475, 39 de

lei. Cauza nominalizată, s-a aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Totodată, a precizat că, în procesul de judecată menționat, la data de 30 ianuarie

2019, Dumitru Țaran a solicitat înlocuirea sa cu succesorul în drepturi Igor Țaran,

în legătură cu încheierea unui contract de cesiune a dreptului litigios. Prin încheierea

din 19 februarie 2019, instanța de judecată a admis demersul și l-a înlocuit pe

Dumitru Țaran cu succesorul în drepturi, Igor Țaran. Prin hotărârea din 26 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost respinsă integral acțiunea lui

Igor Țaran împotriva lui Vladislav Osipov cu privire la încasarea sumei, care a fost

menținută prin decizia din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău. Iar prin

încheierea din 22 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul lui Igor Țaran

a fost declarat ca fiind inadmisibil. Astfel, hotărârea instanței de fond a devenit

irevocabilă la data de 22 ianuarie 2020.

Reclamantul a afirmat că, asistența juridică acordată a inclus pregătirea

acțiunii reconvenționale, precum și a cererii de apel incident. În legătură cu faptul

respingerii acțiunii reconvenționale și a apelului incident, a pretins încasarea

cheltuielilor de asistență juridică, care le-a suportat în cadrul procesului, cu

1

excluderea sumei de 600 de lei, care reflectă plata pentru acțiunile efectuate. În cauza

inițială, a avut cheltuieli de asistență juridică, în cuantum de 8200,00 de lei, iar întru

confirmarea acestora a anexat: contractul de asistență juridică din 20 noiembrie

2018, care demonstrează contractarea serviciilor avocatului; ordinele de plată nr.

904941 din 03 martie 2019, nr.270753 din 11 iulie 2019 și nr.270728 din 10

decembrie 2019 care atestă plata serviciilor; actele de predare-primire din 03 martie

2019, 11 iulie 2019, 10 decembrie 2019, conținând listele detaliate ale

actelor/acțiunilor efectuate de avocat.

În cadrul ședinței de judecată din 05 octombrie 2020, Igor Țaran, reprezentat

de avocatul Aurel Lefter, a depus o cerere de încasare de la Vladislav Osipov a sumei

de 4000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică acordată, motivând că în

baza contractului de asistență juridică încheiat cu avocatul pentru reprezentarea

intereselor în fața instanțelor de judecată, a achitat onorariul avocatului în sumă de

4000 de lei, conform bonului de plată din 02 octombrie 2020.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Osipov și s-a încasat de

la Igor Țaran în beneficiul lui Vladislav Osipov cheltuielile de judecare a cauzei în

sumă de 7600 de lei; s-a încasat din contul lui Igor Țaran în beneficiul statului, cu

titlu de taxă de stat, suma de 150 de lei.

Prin încheierea din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a ridicat de la

examinare procedura inițiată la cererea de apel depusă de Igor Țaran, reprezentat de

avocatul Aurel Lefter, împotriva hotărârii din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a remis cauza civilă instanței de fond, Judecătoria

Chișinău, sediul Centru, în vederea soluționării chestiunii privind emiterea unei

hotărâri suplimentare în privința cerinței lui Igor Țaran cu privire la compensarea

cheltuielilor de judecată suportate în procesul civil.

Prin hotărârea suplimentară din 08 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a respins cererea lui Igor Țaran cu privire la compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de Igor Țaran și s-a casat hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea încasării din contul lui Igor Țaran în beneficiul statului a

sumei de 150 lei cu titlu de taxă de stat; în rest, hotărârea primei instanțe a fost

menținută fără modificări.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, bonurile de plată

prezentate sunt autentificate în modul stabilit de lege, în care este indicată expres

denumirea serviciului prestat și valoarea acestuia, și anume reprezentarea intereselor

lui Osipov Vladislav în litigiul intentat la acțiunea lui Țaran Dumitru (succesor

Țaran Igor) cu privire la încasarea datoriei.

Tot aici, instanța a punctat că, bonurile de plată din 03 martie 2019, 11 iulie

2019, 10 decembrie 2019 sunt datate într-o perioadă care coincide cu datele indicate

în raportul de activitate al avocatului și confirmă cu certitudine cheltuielile de

asistență juridică suportate de Osipov Vladislav, astfel nu pot fi acceptate criticile

apelantului precum că aceste probe nu sunt autentice.

În continuare, Colegiul a menționat că, pentru determinarea cuantumului

compensației acordate, instanța pentru a face o apreciere corectă a mai ținut cont de:

2

complexitatea cauzei; noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță;

aportul avocatului la soluționarea cauzei; timpul și munca depusă de avocat;

aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistența; în ce măsură munca

avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare;

rezultatul obținut; restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei;

natura și durata relației dintre avocat și client; experiența, reputația și abilitatea

avocatului; justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma

despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la discreția instanței.

În acest context, instanța de apel a remarcat faptul că, pricina civilă soluționată

anterior, reprezintă o anumită complexitate, ținând cont de obiectul litigiului,

succesiunea în drepturi, înaintarea acțiunii reconvenționale, examinarea cauzei în

toate cele 3 grade de jurisdicție.

Astfel, reieșind din practica judiciară în instanțele naționale și recomandarea

Consiliului Uniunii Avocaților din 30 martie 2012 privind cuantumul onorariilor

avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență

juridică, instanța de apel a conchis că, instanța de fond just a ajuns la concluzia că

este întemeiată pretenția reclamantului privind încasarea din contul lui Țaran Igor în

beneficiul lui Osipov Vladislav a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

7600 de lei suportate în cauza civilă anterioară, acestea fiind reale, necesare și

rezonabile.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apelantului cu privire la faptul

că pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată urma a fi examinată în

litigiul anterior, or, instanța a menționat că, dacă partea nu a solicitat încasarea

cheltuielilor de judecată în cadrul procesului, ea este în drept să se adreseze cu o

cerere separată de chemare în judecată în acest sens.

Prin urmare, nesoluționarea unei asemenea pretenții în litigiul anterior, nu

privează partea de posibilitatea adresării în instanță cu cerere separată referitoare la

compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Cu privire la pretenția pârâtului Țaran Igor de încasare a sumei de 4000 de lei

cu titlu de asistență juridică suportate în prezentul litigiu, s-a reținut următoarele.

Prin cererea avocatului Lefter Aurel, în interesele pârâtului Țaran Igor, s-a

solicitat încasarea de la Osipov Vladislav în beneficiul lui Țaran Igor a sumei de

4000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică pe cauza civilă dată, confirmate

prin bonul de plată nr.18234647 din 02 octombrie 2020 (f.d.68, 69).

Având în vedere că, cererea de chemare în judecată înaintată de reclamantul

Osipov Vladislav împotriva lui Țaran Igor privind încasarea cheltuielilor de judecată

a fost admisă, prin prisma art.94, 96 Cod de procedură civilă, cererea pârâtului Țaran

Igor privind compensarea cheltuielilor de judecată este lipsită de temei, or, pârâtul

Țaran Igor este partea care a pierdut procesul.

Prin urmare, instanța de fond corect a respins cerința pârâtului, or, reieșind din

sensul art. 96 Cod de procedură civilă, acesta nu poate beneficia de compensarea

cheltuielilor de judecată suportate în cauza civilă intentată la acțiunea reclamantului

Osipov Vladislav împotriva lui Țaran Igor privind încasarea cheltuielilor de

judecată.

Cu referire la alegațiile apelantului privind dezacordul cu soluția instanței de

fond în partea încasării cheltuielilor pentru plata taxei de stat în mărime de 150 lei,

instanța de apel le-a apreciat ca fiind întemeiate și în acest sens a reținut următoarele.

3

Instanța de fond, în temeiul art. 83 alin. (2), art.87, art.98 alin. (1) Cod de

procedură civilă, a concluzionat în privința încasării sumei de 150 lei cu titlu de taxă

de stat în beneficiul statului din contul lui Țaran Igor.

În acest context, instanța de apel a punctat că, potrivit art. 85 alin. (1) lit. a) Cod

de procedură civilă, de taxă de stat pentru judecarea cauzelor civile se scutesc

reclamanții în acțiunile privind încasarea cheltuielilor de judecată suportate în

procese civile anterioare, indiferent de calitatea procesuală în respectivele procese.

Prin urmare, instanța de fond în mod eronat a dispus încasarea din contul

pârâtului Țaran Igor în beneficiul statului a sumei de 150 lei cu titlu de taxa de stat,

or, prin prisma normei prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. a), reclamantul Osipov

Vladislav este scutit de la plata taxei de stat în prezentul litigiu.

La 12 aprilie 2022, prin intermediul poștei (f.d.177), Igor Țaran, reprezentat de

avocatul Aurel Lefter, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 ianuarie

2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, emiterea unei noi hotărâri de

respingere a cererii de chemare în judecată, compensarea de către Vladislav Osipov

a cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 de lei.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanțele inferioare au interpretat în

mod eronat legea, superficial au examinat argumentele aduse, nu au supus

controlului temeinicia probelor prezentate și corectitudinea soluției date prin prisma

prevederilor legale. Ignorând acestea, instanțele inferioare au examinat superficial

argumentele, iar actele judecătorești contestate sunt pasibile casării, deoarece nu

corespund exigențelor enunțate de normele de drept material, nu sunt clare, nu sunt

înțelese de părțile implicate în litigiu și nu răspund în mod sigur și expres la toate

cererile și obiecțiile formulate. De asemenea, formulările din conținutul deciziei nu

corespund exigențelor de: corectitudine, certitudine, concretețe, deplinătate,

claritate, consecutivitate, logică, elocvență, lipsă de rezerve (necondiționalitate),

sobrietate, oficialitate și pertinență.

La fel, a opinat că, circumstanțele de fapt au fost constatate eronată, ceea ce a

dus la încălcarea normelor de drept material.

Recurentul a susținut că, prin actele serviciilor prestate nu a fost probat de către

intimat volumul și acțiunile avocatului, deoarece intimatul nu a prezentat referința

întocmită și înregistrată la Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani și dovada că avocatul

Artur Macovei a participat la ședințele de judecată indicate, nu a prezentat referința

și cererea de apel incident înregistrate în instanța de apel, indicate în act și referința

înregistrată la Curtea Supremă de Justiție, indicată în act, circumstanțe care au fost

examinate superficial și nu au fost verificate minuțios de instanțele inferioare.

Totodată, a menționat că, intimatul nu a demonstrat instanțelor de judecată

inferioare care sunt cheltuielile de judecată suportate pentru cererea de chemare în

judecată privind încasarea împrumutului, precum și cheltuielile de judecată

suportate pentru acțiunea reconvențională privind anularea contractului de

împrumut, deoarece intimatul face trimitere la actele serviciilor prestate care nu au

nicio legătură cu litigiul examinat.

Conform art. 35 pct.(6) și art. 36 pct.(2) din Statutul profesiei de avocat nr. 302

din 29 ianuarie 2011, Cabinetul avocatului și Biroul asociat de avocați dispune de

cont în bancă și de ștampilă. În contractul de asistență juridică f/n din 20 noiembrie

2018, prezentat de intimat nu este aplicată ștampila biroului asociat de avocați, fapt

4

ce denotă suplimentar ilegalitatea actului juridic prezentat și nu poate fi admis ca

probă în prezenta acțiune și ca temei de admitere a cererii de chemare în judecată.

În principiu, la stabilirea volumului și costului serviciilor de asistență juridică,

nu au fost luate în considerare prevederile Recomandărilor privind cuantumul

onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor

de asistență juridică, aprobat de Consiliului Uniunii Avocaților prin decizia nr.2 din

30 martie 2012.

Suplimentar, a indicat că, suma cheltuielilor de asistență juridică solicitată de

intimat este total exagerată în raport cu complexitatea cauzei, timpului și noutatea

cazului.

Or, practica Curții Europene a Drepturilor Omului referitor la cheltuielile de

asistență juridică, relevă că, cheltuielile pentru asistență juridică trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, la soluționarea cauzelor Boicenco vs. Moldova,

hotărârea din 11 iulie 2006 și SRL „Oferta Plus” vs. Moldova, hotărârea din 12

februarie 2008, a rambursat societăților reclamante cheltuielile pentru asistență

juridică, notând caracterul real, necesar și rezonabil al sumelor solicitate prin

raportare la complexitatea cauzei și aportul considerabil al avocatului. De asemenea,

instanța europeană a menționat necesitatea probării prin documentele de plată

relevante a faptului primirii de către reprezentant a onorariului pasibil de

rambursare.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 13 iunie 2022 (f.d.180) a

fost expediată în adresa intimatului, iar din adresa intimatului s-a restituit instanței

corespondența cu mențiunea „nereclamat” (f.d.182-183).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 25 ianuarie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 12 aprilie 2022, prin intermediul poștei (f.d.177).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces la data de 24 martie 2022, inclusiv prin intermediul

poștei electronice (f.d.159-160). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Igor Țaran, reprezentat de

avocatul Aurel Lefter, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

5

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Igor Țaran, reprezentat de

avocatul Aurel Lefter, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Igor Țaran, reprezentat de avocatul Aurel

Lefter.

6

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Țaran, reprezentat de

avocatul Aurel Lefter, împotriva deciziei din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, corectată prin încheierea din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

7