3ra-45/22 — anularea actului administrativ

3ra-45/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-45/22

2-20054956-01-3ra-12012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând recursul depus de Societatea cu răspundere limitată „Meat House

Production”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Cardiax-Plus” (redenumită în SRL „Meat House Production”) împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

casat hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost

respinsă acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 22 mai 2020, SRL „Cardiax-Plus” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului nr.3-576498 din 24

decembrie 2019, deciziei nr.30 din 05 februarie 2020 și nr.72 din 05 martie 2020.

În motivarea acțiunii a indicat că Directorul adjunct al Serviciul Fiscal de Stat, cu

participarea șefului Direcției generale administrarea contribuabililor mari, șefului

Direcției control fiscal nr. 2 a DGACM și inspectorul principal al aceleiași direcții cu

participarea lui Oleg Bodașco, conducător al SRL „Cardiax-Plus”, au examinat actul

de control nr. 3-576498 din 24 decembrie 2019, efectuat prin metoda verificării faptice

și au constatat că, la 09 octombrie 2019, în baza ordinului Serviciului Fiscal de Stat nr.

854/1 din 09 octombrie 2019, la SRL „Cardiax-Plus” a fost instituit post fiscal

staționar pe adresa mun. Chișinău str. Valea Bâcului nr.5/1 și 5/3. Durata de

funcționare a postului fiscal a fost de la 09 octombrie 2019 până la 31 noiembrie 2019.

Potrivit actului de control, în rezultatul controlului s-a constatat că SRL „Cardiax-

Plus” distribuie marfa produsă, de la depozitul producției gata de pe adresa mun.

Chișinău str. Valea Bâcului nr.5/1 și 5/3, prin transportarea mărfii cu transport propriu

1

direct la cumpărători și nu dispune de unități de comerț cu amănuntul proprii.

Respectiv în perioada activității postului fiscal, dar și în cadrul controlului, la SRL

„Cardiax-Plus” nu a fost constatat existența: „Locului special amenajat pentru

vânzarea cu amănuntul”.

Totodată, s-a stabilit că SRL „Cardiax-Plus” dispune de notificarea nr. 64700 din

10 octombrie 2019 pentru magazin on-line, pentru genul de activitate - desfășurarea

comerțului cu amănuntul, pe termen nelimitat, însă pe perioada activității postului

fiscal la SRL „Cardiax-Plus” magazinul on-line pe pagina electronică oficială a SRL

„Cardiax-Plus” a fost nefuncțional. Respectiv și efectuarea comerțului electronic de

către SRL „Cardiax-Plus” în perioada activității postului fiscal nu a fost constatată.

SRL „Cardiax-Plus”, la efectuarea livrărilor impozabile a fost obligată să prezinte

cumpărătorului factura fiscală în toate cazurile, însă în cadrul controlului s-a constatat

efectuarea livrărilor în zilele de 20.12.2019, 21.12.2019, 23.12.2019 fără eliberarea

facturilor fiscale în adresa beneficiarului (cumpărătorilor) în număr de 761 de cazuri.

În rezultatul controlului s-a decis aplicarea amenzii pentru încălcările legislației

fiscale în mărime de 72 000 lei, conform prevederilor art. 260 alin. (4) din Codul

fiscal.

Reclamanta a menționat că nu este de acord cu decizia nr. 30 din 05.02.2019.

Explicându-și poziția, a comunicat că din momentul instituirii postului fiscal

staționar în cadrul companiei SRL „Cardiax-Plus” toate verificările de către inspectori

s-au efectuat prin existența convingerii de vinovăția SRL „Cardiax-Plus”.

Astfel, în perioada postului fiscal, inspectorii prin acțiunile lor, zilnic, fără nici о

argumentare adecvată, repetat, împiedecau buna desfășurare a activității SRL

„Cardiax-Plus”. Societatea a suferit pierderi neobiective din urma controlului

neprofesional, iar pierderile pot provoca insolvabilitate și în viitor incapacitate de

plată.

A susținut că există diferite metode și tehnici de verificare prin care poate fi

efectuat controlul fiscal ce urmează a fi aplicate în funcție de scopul controlului și

complexitatea acestuia. Astfel, printre cele mai răspândite metode și operațiuni de

verificare fiscală sunt cunoscute următoarele: verificare documentară, verificare totală,

verificare tematică, verificare prin contrapunere și verificare operativă. Aceste metode

pot fi aplicate in cadrul controlului fiscal la sediul contribuabilului (controlul la fața

locului) sau în cadrul controlului efectuat la oficiul fiscal.

SRL „Cardiax-Plus” pretinde că a prezentat toate actele necesare pentru a efectua

controlul și anume, informații veridice despre veniturile rezultate din activitatea de

antreprenor, precum și despre alte obiecte ale impunerii. A prezentat la prima cerere a

autorităților documente de evidență, dări de seamă fiscale, alte documente și informații

privind activitatea de întreprinzător, impozitele și taxele calculate și achitate, etc.. A

asigurat autorităților accesul liber în spațiile companiei (ex. spații de producție,

depozite, spații comerciale, etc), a asigurat posibilitate de a însoți solicitările clienților,

a asistat la efectuarea controlului fiscal, a semnat actul privind rezultatul controlului și

a dat explicații în scris cât și verbal.

2

În contextul încălcărilor imputate, a explicat că SRL „Cardiax-Plus” preia toate

comenzile cât de la persoana fizică cât și de la persoane juridice. Aceste comenzi se

pot face fie electronic, printr-un e-mail trimis automat de către client sau pot fi

efectuate telefonic, prin fax sau e-mail.

Astfel, au fost documentate livrările în adresa persoanelor fizice care au comandat

marfa și care nu au dorit să-și prezinte numele și datele personale (IDNP), dar care au

comunicat adresa unde este necesar a fi livrată marfa. Toată marfa livrată în baza

facturilor fiscale descrise mai sus a fost achitată de către cumpărători prin mijloace

bănești în numerar, respectiv la fiecare din cumpărător a fost eliberată bonuri de plată

cu utilizarea mașinilor de casă și de control.

De asemenea a fost propus inspectorului Igor Nicolaev de a controla deplasarea

automobilului care transportă marfa (comanda) către client (persoana fizică) pentru a

constata momentul achitării de către cumpărători prin mijloace bănești în numerar, însă

toate solicitările a fost ignorate.

Conform prevederilor art. 117 alin. (1) și (3) din Codul fiscal, reclamanta a

menționat că dispune de notificare nr.64700 din 10 octombrie 2019 pentru „magazin

on-line” pentru genul de activitate „desfășurarea comerțului cu amănuntul” pe termen

nelimitat, prin urmare, dispunea de documentele justificative (facturi/facturi fiscale,

declarații, notificări, alte documente interne) pentru această activitate. Astfel,

documentele existente au forma adecvată și includ elemente legale obligatorii.

Reclamanta a susținut că a demonstrat legalitatea veniturilor și cheltuielilor

aferente perioadei fiscale, în special din perspectiva estimării provizioanelor și a

cheltuielilor anticipate.

În conformitate cu art. 238, 260 alin. (4) Codul Fiscal, a solicitat anularea actului

nr. 3-576498 din 24 decembrie 2019 și a deciziei nr. 30 din 05 februarie 2020.

Prin cererea de concretizare din 13 iulie 2020 a solicitat anularea actului 3-

576498 din 24 decembrie 2019; anularea deciziei nr. 30 din 05 februarie 2020 și

anularea deciziei nr. 72 din 05 martie 2020, în partea ce vizează decizia nr. 30 din 05

februarie 2020.

Prin hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă acțiunea înaintată de SRL „Cardiax-Plus” și anulată decizia Serviciului

Fiscal de Stat „asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Cardiax-Plus”

nr.30 din 05 februarie 2020, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.72 din 05 martie 2020

în partea contestației împotriva deciziei nr.30 din 05 februarie 2020 și actul Serviciului

Fiscal de Stat nr.3-576498 din 24 decembrie 2019.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 16 decembrie 2020, Serviciul

Fiscal de Stat a declarat apel asupra hotărârii din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Pe parcursul examinării cauzei în apel, SRL „Cardiax Plus” a prezentat decizia

din 03 martie 2021, a Registratorului de stat prin care s-a decis înregistrarea

modificărilor în Registrul persoanelor juridice, inclusiv schimbarea denumirii SRL

„Cardiax Plus” în SRL „Meat House Production” (f.d. 79).

3

Prin decizia din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost

emisă o nouă decizie, prin care acțiunea depusă de SRL „Cardiax-Plus” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului nr.3-576498 din 24 decembrie

2019, deciziei nr.30 din 05 februarie 2020 și deciziei nr.72 din 05 martie 2020, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 19 octombrie 2021, SRL „Meat House Production” a depus recurs împotriva

deciziei din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău. La 30 decembrie 2021, a

fost prezentată motivarea recursului (f.d.121,127-138).

În susținerea cererii de recurs, SRL „Meat House Production” a reiterat

argumentele expuse la examinarea cauzei în fond și în apel.

În susținerea cererii de recurs, a specificat că SRL „Meat House Production”

efectuează comerț electronic. Comerțul electronic nu presupune doar preluarea

comenzii prin intermediul platformei web, acesta reprezentând un ansamblu de acțiuni

și mecanisme care nu pot fi examinate separat și care, include plasarea de publicitate a

produselor comercializate, acceptarea comenzii de cumpărare, reflectarea și explicarea

posibilității de a alege modalitatea de achitare, precum și metoda de primire a mărfii.

Sesizând perspectiva comerțului electronic, fapt care s-a adeverit ulterior în

perioada situației pandemice provocate de COVID-19, SRL „Meat House Production”

a întreprins măsurile necesare pentru dezvoltarea acestui segment, a fost creată

platforma www.meathouse.md, instruit personalul responsabil, perfectată notificarea

nr. 64700 din 10 octombrie 2019 pentru magazin on-line, pentru genul de activitate -

desfășurarea comerțului cu amănuntul, pe termen nelimitat, iar la momentul efectuării

controlului, organul fiscal a verificat această notificare pe pagina electronică a

Primăriei mun. Chișinău și s-a constatat că este în vigoare.

Cu referire la procedura de preluare a comenzilor, a explicat că acestea sunt

preluate prin intermediul platformei electronice, unde sunt expuse categoriile de

produse vândute, prețurile mărfii, posibilitatea de a alege modalitățile de achitare,

datele de contact și condițiile de livrare.

SRL „Meat House Production” a precizat că nu este furnizor al serviciilor

informaționale, ea doar se folosește de acestea servicii având calitatea de destinatar al

serviciilor. Furnizorii serviciilor informaționale sunt incluși în Registrul public al

furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice, unde SRL „Meat House

Production” nu se regăsește. În așa mod, prevederile legale ce țin activitatea

societăților informaționale nu sunt aplicabile în speță, totodată ele nu subminează

poziția părții reclamante.

Totodată, a invocat obiecții referitor la trimiterile instanței de apel la art.2 alin.(2)

al Legii privind comerțul electronic potrivit căruia, livrarea bunurilor ca atare sau

furnizarea de servicii prestate fără utilizarea rețelei de internet (servicii off-line),

precum și folosirea poștei electronice sau a altor mijloace de comunicare individuale

echivalente de către persoane fizice care acționează în scopuri ce nu intră în cadrul

4

activităților lor comerciale sau profesionale, inclusiv folosirea acestor mijloace pentru

încheierea de contracte între astfel de persoane, nu intră sub incidența prezentei legi.

Aplicarea de către instanța de apel a normelor pre citate vine în a confirma poziția

organului fiscal precum că comenzile au fost preluate exclusiv prin telefon, însă

alegațiile părții pârâte privind recepționarea comenzilor exclusiv prin telefon nu au fost

confirmate prin nici o probă.

Totodată, recurenta a explicat că, în situațiile în care platforma nu este funcțională

și apar probleme tehnice, datele și solicitările cumpărătorului sunt preluate prin

intermediul telefonului indicat pe aceiași pagină web și prelucrate prin intermediul

platformei. Mai mult, în cadrul ședinței de examinare a cauzei în apel, reprezentantul

Serviciului Fiscal de Stat a recunoscut expres că în perioada supusă controlului fiscal

pagina web a fost funcțională.

A accentuat și acel fapt că nici legea fiscală, nici legea privind comerțul

electronic sau alt act normativ nu descrie procedura de evidență a comenzilor

electronice, nu instituie obligația de a deține/întocmi careva registre, crea comenzi într-

o formă prestabilită, termeni de păstrare, metodele de confirmare post-factum a

comerțului electronic pentru perioadele precedente etc.

Consideră ca fiind inadmisibilă sancționarea agentului economic, în urma

controlului fiscal, doar pentru niște fapte presupuse și interpretabile, în special când

însăși în actul de control fiscal nr.3-576498 din 24 decembrie 2019, Serviciul Fiscal de

Stat nu a constatat încălcări la capitolul dat. În cadrul comerțului electronic, eliberarea

facturii fiscale nu este obligatorie, fiind necesar doar respectarea cerințelor stabilite la

art. 117 alin.(3) lit.a) și b) din Codul fiscal.

A reiterat că, la efectuarea comerțului electronic prin facturile cu mențiunea „Non

livrare”, au fost documentate livrările în adresa persoanelor fizice care au comandat

marfa și care nu au dorit să-și prezinte numele și datele personale (IDNP), dar care au

comunicat adresa unde este necesar a fi livrată marfa. Toată marfa livrată în baza

facturilor fiscale descrise mai sus a fost achitată de către cumpărători prin mijloace

bănești în numerar, respectiv la fiecare din cumpărător a fost eliberată bonuri de plată

cu utilizarea mașinilor de casă și de control. Nu există cadru legal care ar obliga

vânzătorul să insiste la prezentarea de către cumpărător a datelor sale personale sau să

refuze vânzarea mărfii dacă nu se prezintă astfel de date sau să verifice calitatea

acestuia (marfa se procură pentru consumul propriu sau nu).

Referitor la amenda aplicată a indicat că, coroborând prevederile art.238 alin.(l),

alin.(2) și art.260 alin.(4) din Codul fiscal, în cazul în care o persoană a săvârșit două

sau mai multe încălcări fiscale prin neprezentarea facturii fiscale, mărimea maximă a

sancțiunii sub formă de amendă constituie 72000 lei pentru toate facturile fiscale.

Totodată, la data examinării pretinsei încălcări fiscale constatate prin actul de

control nr.3-576498 din 24 decembrie 2019 și emiterii deciziei nr.30 din 05 februarie

2020, de către organul fiscal au fost examinate pretinsele încălcări conform actelor:

nr.3-576494 din 16.12.2019, nr.3-576496 din 17.12.2019, nr.3-576497 din 19.12.2019,

nr.3-578344 din 15.01.2020, care au fost soluționate tot la 05 februarie 2020, prin

5

emiterea de decizii separate (nr.27, 28, 29, 31) cu aplicarea de fiecare dată a amenzii în

mărime de 72 000 lei.

În așa mod, consideră că pentru toate facturile fiscale neprezentate, contrar

prevederilor legale citate supra, au fost aplicate amenzi care depășesc plafonul maxim

de 72 000 lei.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei din 21

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii prin care se va

menține hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 04 aprilie 2022, SRL „Meat House Production” a depus recurs suplimentar

prin care a indicat că în vederea constatării pretinselor încălcări a obligației de

prezentare a facturilor fiscale, colaboratorii serviciului fiscal au întocmit în total 11

acte de control. Ulterior, în baza fiecărui act de control, au fost luate decizii de aplicare

a amenzii. Toate deciziile de aplicare a amenzilor și actele de control au fost contestate

în instanța de judecată competentă. Printre deciziile supuse controlului judecătoresc a

fost decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.17 din 22.01.2020 emisă în baza actului de

control fiscal nr.3-576500 din 27.12.2019 întocmit în urma efectuării controlului fiscal

la fața locului prin metoda verificării faptice pentru perioada 24-26.12.2019. Prin

hotărârea din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr.17 din 22.01.2020 a fost anulată. Prin decizia din 16

noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de către

Serviciului Fiscal de Stat asupra hotărârii din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani. Prin încheierea din 02 martie 2022 a Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a fost declarat

inadmisibil recursul Serviciului Fiscal de Stat asupra deciziei din 16 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău.

A menționat că prezenta cauză este similară cu cea descrisă supra, având același

obiect generic, cu aceleași temeiuri de fapt și de drept invocate de către părți și care au

stat la baza deciziilor adoptate de către instanțele de judecată de diferite nivele (f.d.

157-158).

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 septembrie 2021.

Actele cauzei nu atestă faptul când dispozitivul deciziei instanței de apel a fost

notificată participanților al proces.

6

La 19 octombrie 2021, SRL „Meat House Production” a depus recurs nemotivat

(f.d.121).

La 16 decembrie 2021, SRL „Meat House Production” a recepționat copia decizii

motivate a Curții de Apel Chișinău (f.d.125)

La 30 decembrie 2021, a fost depusă la Curtea Supremă de Justiție motivarea

recursului. Astfel, recursul este apreciat ca fiind depus în termen.

La 13 ianuarie 2022, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. La 06 aprilie 2022 a fost expediat

intimatului și recursul suplimentar (f.d. 158-159).

La 14 februarie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de către SRL „Meat House Production” și

menținerea în vigoare a deciziei Curții de Apel Chișinău.

Serviciul Fiscal de Stat consideră decizia din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău legală și întemeiată, adoptată în corespundere cu cadrul normativ (art.239,

art.390 din Codul de procedură civilă), și bazându-se pe probele administrate, iar

recursul declarat neîntemeiat și fără suport juridic.

Intimatul a susținut că a prezentat probe pertinente și plauzibile, care

demonstrează netemeinicia cerințelor recurentei, precum și faptul că, controlul fiscal la

entitatea vizată a fost efectuat cu respectarea cerințelor prevăzute de legislația în

vigoare.

În motivarea poziției au fost relatate în mod repetat argumentele discutate în fața

instanței de fond și a instanței de apel.

Prin încheierea din 11 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul depus de

Societatea cu răspundere limitată „Meat House Production”, a fost numit în complet de

cinci judecători.

Conform art.247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează

și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea

Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentei, au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, în raport cu argumentele din referință completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei din 21 septembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, din considerentele ce succed.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia

instanței de apel și emite o nouă decizie.

7

Potrivit art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele

de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231 alin.

(2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se aplică

corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile

cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile,

nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor

înaintate de participanți.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe și

confirmată de părți.

Astfel, probatoriul acumulat în materialele dosarului demonstrează că, la 09

octombrie 2019, în baza ordinului Serviciului Fiscal de Stat nr. 854/1 din 09 octombrie

2019, la SRL „Cardiax-Plus”, pe adresa mun. Chișinău str. Valea Bâcului nr.5/1 si 5/3,

fost instituit post fiscal staționar, cu durata de funcționare a postului fiscal de la 09

octombrie 2019 până la 31 decembrie 2019.

În cadrul controlului fiscal, Direcția generală administrare contribuabili mari a

Serviciului Fiscal de Stat a ajuns la concluzia că SRL „Cardiax-Plus” distribuia marfa

produsă de la depozitul producției gata pe adresa mun. Chișinău str. Valea Bâcului

nr.5/1 si 5/3, prin transportarea mărfii cu transport propriu direct la cumpărători, fără a

dispune de unități de comerț cu amănuntul, proprii.

Rezultatele controlului au fost reflectate în actul nr.3-576498 din 24 decembrie

2019 (f.d. 10-11).

Potrivit Actului menționat, s-a stabilit încălcarea prevederilor art. 117 alin.(1) și

alin.(3) din Codul fiscal de către SRL „Cardiax-Plus”, prin neeliberarea facturilor

fiscale în adresa cumpărătorilor (beneficiarilor) la efectuarea livrărilor impozabile în

761 de cazuri.

Drept urmare, prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.30 din 05 februarie 2020

„asupra cazului de încălcare a legislației aplicate față de SRL „Cardiax-Plus”, de către

Serviciul Fiscal de Stat i s-a aplicat SRL „Cardiax-Plus” amendă în sumă de 72 000

lei, în corespundere cu prevederile art. 260 alin. (4) din Codul fiscal (f.d. 12-12 verso).

La 17 februarie 2020, SRL „Cardiax-Plus” a contestat la Serviciul Fiscal de Stat

Decizia nr.30 din 05 februarie 2020. (f.d. 14-15)

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.72 din 05 martie 2020, contestațiile

depuse împotriva deciziilor nr. 02, 03, și nr. 04 din 02.01.2020, nr. 17 din 22.01.2020,

8

nr. 27, 28, 29, 30 și 31 din 05 februarie 2020, au fost respinse, deciziile contestate fiind

menținute (f.d. 17-18).

Decizia nr. 72 din 05 martie 2020 a fost comunicată SRL „Cardiax-Plus” la data

de 12 martie 2020 (f.d. 16).

Nefiind de acord cu Decizia menționată supra, la data de 22 mai 2020, SRL

„Cardiax-Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de

Stat, prin care a solicitat anularea actului nr.3-576498 din 24.12.2019, deciziei nr.30

din 05 februarie 2020 și deciziei nr.72 din 05 martie 2020.

Prin hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă acțiunea înaintată de SRL „Cardiax-Plus” și anulată decizia Serviciului

Fiscal de Stat „asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Cardiax-Plus”

nr.30 din 05 februarie 2020, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.72 din 05 martie 2020

în partea contestației împotriva deciziei nr.30 din 05 februarie 2020 și actul Serviciului

Fiscal de Stat nr.3-576498 din 24 decembrie 2019.

Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a reținut că, în vederea desfășurării

comerțului cu amănuntul, magazin on-line (comerț electronic), SRL „Cardiax Plus”

deține notificarea nr. 64700 eliberată la 10 octombrie 2019, pentru o perioadă

nelimitată, fapt constatat și de organul fiscal în cadrul controlului efectuat. Astfel,

reclamanta SRL „Cardiax Plus” desfășoară activitate de comerț cu amănuntul prin

intermediul magazinului on-line, cu utilizarea comunicărilor electronice, prin pagina

web www.meathouse.md, unde sunt plasate publicitatea produselor comercializate, se

acceptă comenzile de cumpărare și unde sunt reflectate și explicate utilizatorului

posibilitatea de a alege modalitatea de achitare, precum și metoda de primire a mărfii,

corespunzător desfășoară comerț electronic. Altă modalitate de prezentare a produselor

comercializate, a modalităților de plată și de livrare a mărfurilor nu a fost constatată.

În acest sens, instanța a respins argumentele autorității pârâte indicate atât în actul

nr.3-576498 din 24 decembrie 2019 cât și în decizia nr. 30 din 05 februarie 2020

precum „că pe perioada activității postului fiscal la SRL „Cardiax-Plus” magazinul on-

line pe pagina electronică oficială a SRL „Cardiax-Plus” a fost nefuncțional, respectiv

în această perioadă, efectuarea comerțului electronic de către SRL „Cardiax-Plus” nu a

fost constatată”, or autoritatea fiscală nu a ținut cont de faptul că SRL „Cardiax-Plus”

dispune de notificarea pentru magazin on-line, pentru genul de activitate - desfășurarea

comerțului cu amănuntul, pe termen nelimitat și de modalitățile de preluare a

comenzilor ce ține de această activitate.

Referitor la constatările Direcției generală administrare contribuabili mari a

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la efectuarea livrărilor, fără eliberarea facturilor

fiscale în adresa beneficiarului (cumpărătorilor) în număr de 761 de cazuri, fapt ce a

condus la aplicarea amenzii în mărime de 72 000 lei, instanța de fond a specificat că

autoritatea pârâtă urma să argumenteze din care raționamente aceasta a constatat „că

pe perioada activității postului fiscal la SRL „Cardiax-Plus” magazinul on-line pe

pagina electronică oficială a SRL „Cardiax-Plus” a fost nefuncțional și respectiv, în

această perioadă, efectuarea comerțului electronic de către SRL „Cardiax-Plus” nu a

9

fost constatată” și din care considerente nu au fost examinate explicațiile reclamantei

care a comunicat că „în așa mod au fost documentate livrările în adresa persoanelor

fizice care au comandat marfa și care nu au dorit să-și prezinte numele și datele

personale (IDNO), dar care au comunicat adresa unde este necesar a fi livrată marfa.

Toată marfa livrată în baza facturilor fiscale descrise mai sus a fost achitată de către

cumpărători prin mijloace bănești în numerar”.

A reținut instanța și acel fapt că prin excepția de la art. 117 alin. (3) din Codul

fiscal, SRL „Cardiax-Plus” era obligată să elibereze factură fiscală doar la solicitarea

cumpărătorului, prin urmare, în speță, pârâtul nu a demonstrat existența unor astfel de

solicitări.

În contextul celor menționate, instanța de judecată a conchis că subiectul

impozabil, la caz SRL „Cardiax-Plus”, ține evidența sumei primite și achitate în

numerar și/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar la fiecare punct

comercial și de prestări servicii cu utilizarea echipamentelor de casă și de control. La

sfârșitul fiecărei zile de lucru, în documentația de evidență este înscrisă suma totală a

T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidență a valorilor materiale

procurate se introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar și/sau

prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar. Acest fapt rezidă din facturile

fiscale în care sunt reflectate mai multe comenzi precum - 44 facturi în sumă totală de

158594,55 lei, inclusiv TVA în ziua de 20.12.2019, 46 facturi în sumă totală de

186275,72 lei, inclusiv TVA în ziua de 21.12.2019, 32 facturi în sumă totală de

130244,71 lei, inclusiv TVA în ziua de 23.12.2019 (f. 1-193 dosar administrativ).

Astfel, instanța a ajuns la concluzia că actul nr.3-576498 din 24 decembrie 2019

și decizia nr.30 din 05 februarie 2020 emise de autoritatea pârâtă sunt nemotivate și

lipsite de temei legal.

În consecință, instanța a admis acțiunea, fapt ce a impus anularea deciziei

Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL

„Cardiax-Plus” nr.30 din 05 februarie 2020, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.72 din

05 martie 2020 în partea contestației împotriva deciziei nr.30 din 05 februarie 2020 și

actul Serviciului Fiscal de Stat nr.3-576498 din 24 decembrie 2019.

În drept a reținut art.(1) alin.(2), art. (2) alin.(2) și art. 4 al Legii nr.284 din 22

iulie 2004 privind comerțul electroni, Nomenclatorul unităților comerciale care

desfășoară comerț cu amănuntul aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 931 din

08.12.2011.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 16 decembrie 2020, Serviciul

Fiscal de Stat a declarat apel asupra hotărârii din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost

emisă o nouă decizie, prin care acțiunea depusă de SRL „Cardiax-Plus” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului nr.3-576498 din 24 decembrie

10

2019, deciziei nr.30 din 05 februarie 2020 și nr.72 din 05 martie 2020, a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că Direcția generală administrare contribuabili mari a

Serviciului Fiscal de Stat a efectuat un control fiscal, prin metoda verificării faptice, la

SRL „Cardiax-Plus”, rezultatele căruia au fost reflectate în actul nr.3-576498 din 24

decembrie 2019 (f.d. 10-11). Astfel, potrivit Actului menționat, s-a stabilit că în zilele

de 20.12.2019, 21.12.2020 și 23.12.2019 au fost constatate livrări de marfă care au fost

însoțite de facturi fiscale în care în calitate de vânzător și totodată în calitate de

cumpărător figurează SRL „Cardiax-Plus”, iar în boxa 7 „redirijari” a facturilor fiscale

a fost indicat „Non livrare”. Astfel de facturi fiscale au fost eliberate în număr de:44

facturi în sumă totală de 158 594,55 lei (inclusiv TVA) în ziua de 20.12.2019; 46

facturi în sumă totală de 186 275, 72 lei (inclusiv TVA) în ziua de 21.12.2019; 32

facturi în sumă totală de 130 244, 71 lei (inclusiv TVA) în ziua de 23.12.2019. Fiecare

factură fiscală eliberată cu mențiunea „Non livrare” prevede livrarea de marfă în

adresa mai multor beneficiari (cumpărători). În zilele menționate (20.12.2019,

21.12.2020 și 23.12.2019), în baza a 122 de facturi fiscale au fost efectuate livrări în

adresa a 761 de beneficiari (cumpărători). Drept urmare, prin decizia Serviciului Fiscal

de Stat nr.30 din 05 februarie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației aplicate

față de SRL „Cardiax-Plus”, de către Serviciul Fiscal de Stat i s-a aplicat SRL

„Cardiax-Plus” amendă în sumă de 72 000 lei, în corespundere cu prevederile art. 260

alin. (4) din Codul fiscal (f.d. 12-12 verso).

Reieșind din aceste circumstanțe, Completul judiciar a apreciat ca fiind întemeiat

actul administrativ contestat – decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.30 din 05 februarie

impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte

cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii

fiscale se efectuează la momentul apariției obligației fiscale, stabilit prin art.108 din

Codul fiscal, cu excepția cazurilor prevăzute de cod. Pentru livrările impozitate

conform art.104 lit.a) din Codul fiscal, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie.

Pentru vânzarea cu amănuntul și prestările de servicii în locurile special amenajate și

în cadrul comerțului electronic, cu plata în numerar și/sau prin intermediul

instrumentelor de plată fără numerar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu

excepția cazurilor când este solicitată de cumpărător), dacă sunt respectate următoarele

condiții: a) subiectul impozabil ține evidența sumei primite și achitate în numerar

și/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar la fiecare punct comercial

și de prestări servicii cu utilizarea echipamentelor de casă și de control, prin

intermediul serviciilor instituțiilor financiare, ale Întreprinderii de Stat „Poșta

Moldovei”, prin intermediul altor prestatori de servicii de plată. Înregistrarea prin

echipamentul de casă și de control se efectuează în momentul primirii sumei în

numerar și/sau achitării sumei cu instrument de plată fără numerar, cu excepția

sumelor achitate cu instrument de plată fără numerar în cadrul comerțului electronic.

La sfârșitul fiecărei zile de lucru, în registrul echipamentului de casă și de control se

11

înscriu datele raportului de închidere zilnică a echipamentului de casă și de control; b)

la sfârșitul fiecărei zile de lucru, în documentația de evidență este înscrisă suma totală

a T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidență a valorilor materiale

procurate se introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar și/sau

prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar.

Instanța de apel a reținut că, SRL „Cardiax-Plus” distribuie (comercializează)

marfa produsă de la depozitul producției gata de pe adresa mun. Chișinău str. Valea

Bîcului nr.5/1 și 5/3 prin transportarea mărfii cu transport propriu direct la cumpărători

și nu dispune de unități de comerț cu amănuntul proprii. Respectiv în perioada

activității postului fiscal, dar și în cadrul controlul, la SRL „Cardiax-Plus” nu a fost

constatat existența „locurilor special amenajate pentru vânzarea cu amănuntul”.

Totodată, deși SRL „Cardiax-Plus” dispune de notificare nr.64700 din 10

octombrie 2019 pentru „magazin on-line”, însă în cadrul controlului nu au fost

prezentate probe privind efectuarea comerțului electronic, inclusiv la 20.12.2019,

21.12.2019 și 23.12.2019. Astfel de probe nu au fost prezentate nici pe parcursul

examinării cauzei în instanța de fond și în instanța de apel. Respectiv și efectuarea

„comerțului electronic” de către SRL „Cardiax-Plus” în perioada activității postului

fiscal nu a fost constatată.

În așa mod, instanța de apel a stabilit că SRL „Cardiax-Plus” la efectuarea

livrărilor impozabile a fost obligată să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura

fiscală în toate cazurile, inclusiv în cazurile efectuării livrărilor în zilele de 20.12.2019,

21.12.2019 și 23.12.2019.

Urmare celor menționate, prin Decizia nr.30 din 05 februarie 2020 asupra cazului

de încălcare a legislației aplicate față de SRL „Cardiax-Plus”, de către Serviciul Fiscal

de Stat, întemeiat i s-a aplicat SRL „Cardiax-Plus” amendă în sumă de 72 000 lei.

Instanța de apel a stabilit că toate serviciile prestate de către SRL „Cardiax Plus”

în perioada supusă verificării, au fost efectuate prin comercializarea directă prin

telefon, iar comercializarea directă prin telefon, nu constituie servicii ale societății

informaționale.

În lumina celor expuse, Completul judiciar a statuat că acțiunea în contencios

administrativ depusă de SRL „Cardiax-Plus” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la anularea actului nr.3-576498 din 24 decembrie 2019, deciziei nr.30 din 05

februarie 2020 și nr.72 din 05 martie 2020, urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și al hotărârii din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

instanța de recurs constată că instanța de apel a judecat formal cauza și a interpretat în

mod eronat legea, iar în consecință neîntemeiat a concluzionat că hotărârea primei

instanțe este greșită.

Reieșind din specificul litigiilor examinate în procedura contenciosului

administrativ, instanța va ține cont de prevederile art. 208 alin.(1) din Codul

administrativ, potrivit cărora, în cazurile prevăzute de lege, până la înaintarea acțiunii

în contencios administrativ, se va respecta procedura prealabilă.

12

Conform art.162 alin.(1) și alin.(3) lit. a) din Codul administrativ, procedura

prealabilă urmărește scopul de a verifica legalitatea actelor administrative individuale.

Cererea prealabilă poate fi îndreptată spre anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual ilegal sau nul.

Astfel, la caz, Actul nr.3-576498 din 24.12.2019 este o operațiune administrativă,

iar decizia Direcției generale administrare contribuabili mari a Serviciului Fiscal de

Stat nr.30 din 05 februarie 2020 – este un act administrativ defavorabil.

Până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ reclamanta a depus cerere

prealabilă, care a fost respinsă prin decizia nr. 72 din 05 martie 2020.

Prin Hotărârea Parlamentului nr.55 și Dispoziția Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr.1 din 18 martie 2020, a fost declarată stare de

urgență pe teritoriul Republicii Moldova pentru perioada 17 martie 2020 - 15 mai

2020, iar pct.1 din Anexa dispoziției enunțate stipulează că, pe durata stării de urgență

termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar,

dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite

conform Hotărârii Parlamentului nr.55, calcularea termenului pentru depunerea

contestației va începe după expirarea stării de urgență.

Din considerentul enunțat, instanța va reține că acțiunea în contencios

administrativ înaintată la data 22 mai 2020, a fost depusă cu respectarea termenului.

Referitor la analiza argumentelor expuse de instanța de apel în consolidarea

soluției, în coraport cu circumstanțele de fapt și de drept ale acțiunii, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că

potrivit art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ individual este

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a

produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor

juridice de drept public.

Potrivit art.17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.

Art. 20 din Codul administrativ, prevede că, dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, orice persoană, care revendică

încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice,

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Concomitent, urmează a fi reținute și prevederile art. 216 alin. (1) din Codul

fiscal, care stabilesc că, controlul fiscal la fața locului are drept scop verificarea

respectării legislației fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului,

care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcționarii fiscali sau de

13

persoane cu funcție de răspundere ale altor organe cu atribuții de administrare fiscală.

În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de

sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri când nu există

condiții adecvate de lucru, controlul fiscal menționat se efectuează la oficiul organului

care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art.145 alin. (2)-(6),

inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a

documentelor necesare.

După cum s-a constatat supra, recurenta SRL „Cardiax-Plus” a fost supus unui

control fiscal, prin metoda verificării faptice de către Serviciul Fiscal de Stat, ca

rezultat fiind întocmit actul nr.3-576498 din 24.12.2019 (f.d. 10-11).

Din conținutul actului rezultă că încălcările imputate contribuabilului vizează

modalitatea de eliberare a facturilor fiscale.

Drept urmare, prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.30 din 05 februarie 2020

asupra cazului de încălcare a legislației aplicate față de SRL „Cardiax-Plus”, de către

Serviciul Fiscal de Stat i s-a aplicat amendă în sumă de 72 000 lei, în corespundere cu

prevederile art. 260 alin. (4) din Codul fiscal (f.d. 12-12 verso).

Totodată și instanța de fond și instanța de apel au stabilit că recurenta deține

Notificarea nr. 64700 eliberată la 10 octombrie 2019 pentru o perioadă nelimitată, în

vederea desfășurării comerțului cu amănuntul, magazin on-line (comerț electronic),

fapt constatat și de organul fiscal în cadrul controlului efectuat.

Conform art.117 alin.(1) și alin. (3) din Codul fiscal (în redacția legii la momentul

emiterii actului contestat), subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe

teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe

livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariției

obligației fiscale, stabilit prin art.108, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul cod.

Pentru livrările impozitate conform art.104 lit. a), eliberarea facturii fiscale nu este

obligatorie. Pentru vânzarea cu amănuntul și prestările de servicii în locurile special

amenajate și în cadrul comerțului electronic, cu plata în numerar și/sau prin

intermediul instrumentelor de plată fără numerar, eliberarea facturii fiscale nu este

obligatorie (cu excepția cazurilor când este solicitată de cumpărător), dacă sânt

respectate următoarele condiții: a) subiectul impozabil ține evidența sumei primite și

achitate în numerar și/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar la

fiecare punct comercial și de prestări servicii cu utilizarea mașinilor de casă și de

control, prin intermediul serviciilor instituțiilor financiare, ale Întreprinderii de Stat

„Poșta Moldovei", prin intermediul altor prestatori de servicii de plată. Înregistrarea

prin mașina de casă și de control se efectuează în momentul primirii sumei în numerar

și/sau achitării sumei cu instrument de plată fără numerar, cu excepția sumelor achitate

cu instrument de plată fără numerar în cadrul comerțului electronic. La sfârșitul

fiecărei zile de lucru, în registrul mașinii de casă și de control se înscriu datele

raportului de închidere zilnică a mașinii de casă și de control; b) la sfîrșitul fiecărei zile

de lucru, în documentația de evidență este înscrisă suma totală a T.V.A. pe livrările

efectuate, iar în documentul de evidență a valorilor materiale procurate se introduc

14

datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar și/sau prin intermediul

instrumentelor de plată fără numerar. Conform art. (2) alin.(2) din Legea nr.284 din 22

iulie 2004 privind comerțul electronic, livrarea bunurilor ca atare sau furnizarea de

servicii prestate fără utilizarea rețelei de internet (servicii off-line), precum și folosirea

poștei electronice sau a altor mijloace de comunicare individuale echivalente de către

persoane fizice care acționează în scopuri ce nu intră în cadrul activităților lor

comerciale sau profesionale, inclusiv folosirea acestor mijloace pentru încheierea de

contracte între astfel de persoane, nu intră sub incidența prezentei legi.

Art.4 din Legea nr.284 din 22 iulie 2004 privind comerțul electronic, distinge

următoarele noțiuni așa ca: comerț electronic- activitatea de întreprinzător a

persoanelor fizice și juridice de vânzare a bunurilor, executare a lucrărilor sau prestare

a serviciilor, efectuată cu utilizarea comunicărilor electronice și/sau a contractelor

electronice; comunicare electronică informație în formă electronică, ce nu constituie

document electronic, expediată, recepționată și stocată cu ajutorul mijloacelor

electronice; contract electronic-totalitatea documentelor electronice ce constituie

contractul de drept civil, urmărind stabilirea, modificarea sau sistarea unor drepturi și

obligații civile, al căror obiect îl pot constitui bunurile, lucrările sau serviciile; postă

electronică-orice mesaj , text, vocal sau conținând sunete ori imagini - trimis prin

intermediul unei rețele publice de comunicații electronice, care poate fi stocat în rețea

sau în echipamentul terminal al destinatarului până la deschiderea sa de către acesta;

serviciu al societății informaționale- orice serviciu prestat în scopul obținerii unei

remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la cererea individuală a

destinatarului serviciului, inclusiv vânzări de bunuri on-line. Serviciile societății

informaționale nu se limitează exclusiv la servicii în urma cărora se încheie contracte

on-line, ci, în măsura în care acestea reprezintă o activitate economică, se extind la

servicii care nu sunt remunerate de cei care le primesc, cum ar fi serviciile care

furnizează informații on-line ori comunicări comerciale sau cele care furnizează

instrumente de căutare, accesare și recuperare a datelor. Servicii ale societății

informaționale sunt de asemenea serviciile care constau în transmiterea informațiilor

printr-o rețea de comunicații electronice, furnizarea accesului la o rețea de comunicații

electronice sau găzduirea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului.

Serviciile transmise punct cu punct, precum video la cerere sau furnizarea de

comunicări comerciale prin poșta electronică, sunt de asemenea servicii ale societății

informaționale.

Conform Anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 931 din 08 decembrie 2011 cu

privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul, magazinul On-line (virtual) reprezintă

pagină-web, prin intermediul căreia se efectuează publicitatea unui produs sau

serviciu, se acceptă comenzile de cumpărare și care oferă utilizatorului posibilitatea de

a alege modalitatea de achitare, precum și metoda de primire a mărfii.

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de recurs denotă că, în

perioada emiterii actului administrativ contestat, reclamanta SRL „Cardiax-Plus” (la

moment, denumirea companiei fiind schimbată în SRL „Meat House Production”)

15

desfășura activitate de comerț cu amănuntul prin intermediul magazinului on-line, cu

utilizarea comunicărilor electronice, prin pagina web - www.meathouse.md, unde era

plasată publicitatea/oferta publică a produselor comercializate, se acceptau comenzile

de cumpărare și unde erau reflectate și explicate utilizatorului posibilitatea de a alege

modalitatea de achitare, precum și metoda de primire a mărfii. Altă modalitate de

prezentare a produselor comercializate, a modalităților de plată și de livrare a

mărfurilor, nu a fost constatată nici de instanțele ierarhic inferioare și nici de

autoritatea pârâtă. Totodată, din lucrările dosarului rezultă că SRL „Cardiax-Plus” nu

dispune de unități proprii de comerț cu amănuntul și comercializează marfa de la

depozitul producției gata prin intermediul magazinului on-line și prin transportarea

mărfii cu transport propriu direct la cumpărători.

Respectiv, instanța de recurs nu poate aprecia ca fiind întemeiată concluzia

instanței de apel că efectuarea „comerțului electronic” de către SRL „Cardiax-Plus” în

perioada activității postului fiscal nu a fost constatată, or comerțul electronic nu

presupune doar preluarea comenzii prin intermediul platformei web, acesta

reprezentând un ansamblu de acțiuni și mecanisme care nu pot fi examinate separat și

care, așa cum a fost indicat supra, include plasarea de publicitate a produselor

comercializate, acceptarea comenzii de cumpărare, reflectarea și explicarea posibilității

de a alege modalitatea de achitare, precum și metoda de primire a mărfii.

Corespunzător, instanța de recurs reține că, în situația în care a fost constatată

desfășurarea comerțului electronic de către SRL „Cardiax-Plus”, în speță sunt

incidente prevederile art. 117 alin. (3) din Codul fiscal, care indică expres că eliberarea

facturii fiscale nu este obligatorie în cadrul comerțului electronic, dacă sunt întrunite

cumulativ următoarele condiții: subiectul impozabil ține evidența sumei primite și

achitate în numerar cu utilizarea echipamentelor de casă și de control, înregistrarea

prin echipamentul de casă și de control se efectuează în momentul primirii sumei în

numerar, datele raportului de închidere zilnică a echipamentului de casă și de control

se înscriu în registrul echipamentului de casă și de control, în documentația de

evidență zilnic este înscrisă suma totală a TVA pe livrările efectuate, în documentul de

evidență a valorilor materiale procurate se introduc datele din facturile fiscale care au

fost achitate în numerar.

SRL „Cardiax-Plus” era obligată să elibereze factură fiscală doar la solicitarea

cumpărătorului, prin urmare, în speță, pârâtul-intimat nu a demonstrat existența unor

astfel de solicitări.

Astfel, instanța de fond corect a stabilit respectarea condițiilor legale de către

SRL „Cardiax-Plus”, or potrivit declarațiilor reclamantei, care nu au fost combătute de

către pârât, societatea preia toate solicitările de la persoane fizice cât și de la persoane

juridice prin intermediul comenzii, aceste comenzi se pot face fie electronic, printr-un

e-mail trimis automat de către client sau pot fi efectuate telefonic, prin fax sau e-mail,

fiind documentate livrările în adresa persoanelor fizice care au comandat marfa și care

nu au dorit să-și prezinte numele și datele personale (IDNO), dar care au comunicat

adresa unde este necesar a fi livrată marfa. Toată marfa livrată în baza facturilor fiscale

16

descrise în actul de constatare a fost achitată de către cumpărători prin mijloace bănești

în numerar, respectiv la fiecare din cumpărători au fost eliberate bonuri de plată cu

utilizarea mașinilor de casă și de control.

Organul fiscal la emiterea Deciziei asupra cazului de încălcare de către

contribuabilul SRL „Cardiax-Plus”, în baza prevederilor art. 260 alin. (4) din Codul

fiscal (pentru neprezentarea facturilor fiscale în termenii prevăzuți de legislație), nu a

ținut cont de faptul că, având în vedere prevederile art. 117 alin. (3) din Codul fiscal,

precum și a Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter

personal, persoana fizică care efectuează cumpărături, a fost apreciată de către

vânzător, ca un cetățean, care cumpără cu amănuntul. Respectiv, în astfel de cazuri,

factura fiscală se eliberează doar la solicitarea cumpărătorului, iar la comercializarea

mărfurilor în cadrul comerțului cu amănuntul către persoanele fizice, legislația în

vigoare a Republicii Moldova nu impune limite privind cantitatea și suma mărfurilor

care urmează a fi livrate. Astfel, circumstanțele respective odată în plus confirmă

inaplicabilitatea la caz a prevederilor art. 260 alin. (4) din Codul fiscal.

În consecință, instanța de apel a concluzionat eronat despre obligația reclamantei

de a elibera factură fiscală la efectuarea livrărilor impozabile în adresa cumpărătorilor

(beneficiarilor) în număr de 761 de cazuri, apreciind ca întemeiată decizia de

sancționare a societății comerciale cu amendă de 72 000 lei, în temeiul prevederilor

art. 260 alin. (4) din Codul fiscal.

Totodată, instanța de recurs constată și faptul că nu au fost combătute afirmațiile

recurentei că la sfârșitul fiecărei zile de lucru, în documentația de evidență este înscrisă

suma totală a TVA pe livrările efectuate, iar în documentul de evidență a valorilor

materiale procurate se introduceau datele din facturile fiscale care au fost achitate în

numerar și/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar. Acest fapt rezidă

și din facturile fiscale în care sunt reflectate mai multe comenzi precum - 44 facturi în

sumă totală de 158594,55 lei, inclusiv TVA în ziua de 20.12.2019, 46 facturi în sumă

totală de 186275,72 lei, inclusiv TVA în ziua de 21.12.2019, 32 facturi în sumă totală

de 130244,71 lei, inclusiv TVA în ziua de 23.12.2019 (f. 1-193 dosar administrativ).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reiterează, că în sensul art. 235 alin. (1), (3) din Codul fiscal, sancțiunea fiscală

este o măsură cu caracter punitiv și se aplică pentru a se preveni săvârșirea, de către

delincvent sau de către alte persoane, a unor noi încălcări, pentru educarea lor în

spiritul respectării legii. Pentru încălcarea fiscală poate fi aplicată sancțiunea fiscală

sub formă de avertizare sau amendă.

Conform art. 260 alin. (4) din Codul fiscal, neprezentarea facturii fiscale în

termenele prevăzute la art.117 și 1171 se sancționează cu o amendă de la 3000 de lei

pentru fiecare factură fiscală neprezentată, dar nu mai mult de 72 000 lei pentru toate

facturile fiscale neprezentate în termenele stabilite.

Potrivit hotărârii Curții Constituționale nr. 20 din 4 iulie 2018 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi de la articolul 260 alin.(4) din Codul fiscal, cu

17

privire la natura juridică a încălcării, Curtea a reținut că amenda aplicată nu are ca

obiect compensarea unui prejudiciu, ci urmărește să împiedice, în esență, repetarea

unor acțiuni similare. Acest element i-a permis Curții să rețină caracterul punitiv al

sancțiunii și să constate că aceasta urmărește, deopotrivă, un scop preventiv și unul

represiv (a se vedea, mutatis mutandis, Grande Stevens si alții v. Italia, 4 martie 2014,

fiscale, sunt subiecți ai sancțiunii toți contribuabilii care au obligația prezentării ei.

În hotărârea Curții Constituționale nr. 20 din 4 iulie 2018, cu referire la practica

CtEDO, Curtea a mai reținut că, referitor la situația amenzilor, acestea trebuie

considerate imixtiuni în dreptul de proprietate, pentru că lipsesc persoana vizată de o

parte din patrimoniul său, de suma de bani pe care trebuie să o plătească (a se vedea,

mutatis mutandis, Mamidakis v. Grecia, 11 ianuarie 2007, § 44).

În circumstanțele descrise, prima instanță just a concluzionat că aplicarea amenzii

pentru neprezentarea facturii fiscale, fără ca societății intimate să-i revină această

obligație conform legii, reprezintă o ingerință în dreptul ei de proprietate, fiind

contrară articolului 6 § 1 și articolului 1 din Protocolul 1 din Convenție.

Colegiul desconsideră argumentele pârâtului care a susținut că hotărârea Curții

Constituționale nr. 20 din 4 iulie 2018, nu este incidentă speței, respectiv nu poate fi

temei de admitere a acțiunii, or, soluția fondului nu a fost întemeiată doar pe

concluziile expuse în această hotărâre, dar, a fost întemeiată și bazată pe cumul

probelor administrate la dosarul cauzei și cadrul legal pertinent speței.

Prin urmare, Colegiul consideră că instanța de fond corect a stabilit că,

reclamanta SRL „Cardiax-Plus” la efectuarea activității de comerț electronic a

respectat rigorile legale impuse de legislația pertinentă cazului, motiv din care just s-a

dispus anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 30 din 05 februarie 2020 asupra

cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Cardix-Plus” și a deciziei nr.72 din

05 martie 2020 în partea ce vizează contestarea deciziei nr. 30 din 05 februarie 2020.

În același timp, Colegiul va reține ca fiind corectă concluzia instanței de fond

referitor la pretențiile reclamantei SRL „Cradiax-Plus” de anulare a actului de control

fiscal nr. 3-576498 din 24 decembrie 2019, întrucât aceasta reprezintă operațiune

administrativă și în conformitate cu prevederile art. 15 din Codul administrativ, separat

nu poate constitui obiectul controlului judecătoresc. Însă, acest fapt nu lipsește instanța

de posibilitatea efectuării controlului judecătoresc în cumul asupra tuturor actelor

emise de autoritatea publică în cadrul procedurii administrative, care au stat la baza

emiterii actului administrativ individual defavorabil final, care se încadrează în

prevederile art. 10 din Codul administrativ, la caz, inclusiv și asupra Actului de control

nr. 3-576498 din 24 decembrie 2019, fără însă ca cerința de anulare a actului respectiv

să poată constitui o pretenție separată.

Dat fiind că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, bazată pe judecarea

formală a cauzei și interpretarea eronată a normelor legii materiale, iar prima instanță a

judecat multiaspectual cauza și a dat o apreciere corectă raporturilor juridico-publice

litigioase, prin prisma unei interpretări corecte a legii aplicabile speței, Colegiul ajunge

18

la concluzia admiterii recursului depus de SRL „Meat House Production”, casării

integrale a deciziei din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea

hotărârii din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Conform articolului 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Societatea cu răspundere limitată „Meat House

Production”.

Se casează integral decizia din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Cardiax-Plus” (redenumită în SRL „Meat House Production”) împotriva Serviciului

Fiscal de Stat cu privire la anularea actului administrativ.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

19