3ra-1023/21 — anularea partiala a procesului-verbal

3ra-1023/21 — anularea partiala a procesului-verbal (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-1023/21

2-20001323-01-3ra-05102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Secrieru-Coșleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de SA „Macon” și a recursului depus

de avocatul Nicolae Leșan, în interesele lui Andrei Moloșnic,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Natalia Mihailiuc împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică, persoane terțe SA

„Macon”, Andrei Moloșnic privind anularea parțială a procesului-verbal,

împotriva deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins cererea de apel înaintată Agenția pentru Supraveghere Tehnică și s-a declarat

inadmisibil apelul depus de avocatul Nicolae Leșan, în interesele apelantului Andrei

Moloșnic cu menținerea hotărârii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 03 ianuarie 2020, Natalia Mihailiuc a depus în instanța de judecată acțiune

împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică, persoane terțe SA „Macon”, Andrei

Moloșnic privind anularea parțială a procesului-verbal.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în ședința de judecată din 30 septembrie

2019, în cauza referitor la încasarea îndemnizației urmare a accidentului de muncă

mortal, juristul SA „Macon”, a prezentat copia procesului-verbal nr.xxx din 06

septembrie 2019, de cercetare a accidentului de muncă mortal, când a și aflat de

existența acestui act.

A comunicat că, nefiind de acord cu pct.8 al procesului-verbal, referitor la

vinovăția decedatului Xxx, reclamanta a depus la 29 octombrie 2019, cerere prealabilă.

La 09 decembrie 2019, a primit un răspuns pe care îl consideră evaziv, fără să conțină

explicații la argumentele din cererea prealabilă.

Reclamanta a mai indicat că litigiu dat se datorează accidentului de muncă mortal,

suferit de tatăl său, Xxx, la 11 septembrie 2013. La acel moment, competenți de a

cerceta accidentele de muncă grave și mortale era Inspectoratul de Stat al Muncii, care,

inițial a cercetat accidentul și a emis procesul-verbal de cercetare a accidentului de

muncă mortal nr.xxx din 08 octombrie 2013, concluzionând că vinovat de producerea

accidentului de muncă se face șeful de schimb, Andrei Moloșnic, care cunoscând că

decedatul are de descărcat câteva vagoane de cărămidă, a părăsit locul de muncă mai

devreme lăsându-l fără supraveghere. Ulterior, Inspectoratul de Stat al Muncii a emis

1

un proces-verbal de cercetare suplimentară, nr.xxx/2 din 03 octombrie 2014, în care nu

mai menționează despre încălcarea gravă admisă de Andrei Moloșnic, ci indică că

unica persoană vinovată este însăși decedatul.

Nefiind de acord cu concluzia dată, reclamanta a contestat procesul-verbal

nr.xxx/2 din 03 octombrie 2014, de cercetare suplimentară a accidentului de muncă,

care a fost anulat prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.

De asemenea, a mai menționat că ulterior, juristul SA „Macon”, motivând că nu

există nici un proces-verbal de cercetare a accidentului de muncă, a solicitat din nou

cercetarea accidentului de muncă de Inspectoratul de Stat al Muncii. Iar, datorită

modificărilor de lege referitoare la competența de a cerceta accidentele de muncă pe

domenii de activitate, cercetarea i-a revenit pârâtului Agenției de Supraveghere

Tehnică, care și a emis cel de al treilea proces-verbal de cercetare a accidentului de

muncă. Deși i-a fost adus la cunoștință inspectorului despre faptul că există o hotărârea

irevocabilă prin care au fost stabilite careva circumstanțe, cu toate acestea, pârâtul nu a

luat în considerare faptul că, în procesul anterior s-a constatat că, unicul document ce

demonstrează instruirea unui salariat în domeniul securității muncii conține semnături

false și decedatul nu a fost niciodată instruit conform prevederilor legislației, iar la

solicitarea judecătorului de a fi prezentat originalului fișei personale de instruire a

decedatului pentru a putea dispune o expertiză grafoscopică, reprezentantul SA

„Macon” nu a prezentat-o, motivând că a fost pierdută.

La fel, conform pct.53 din Regulamentul privind modul de organizare a

activităților de proiecție a lucrătorilor la locul de muncă și prevenire a riscurilor

profesionale aprobat prin HG nr.95 din 2009, se indică că, unica probă prin care poate

fi demonstrat faptul instruirii unui salariat, este anume fișa personală de instruire în

domeniul securității și sănătății în muncă, document cu conținut prestabilit.

A făcut referire reclamanta și la prevederile art.122, alin. (1) CPC, care stabilesc

că circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de

probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

La fel, a mai indicat că, concluzionând că decedatul a fost instruit și i s-a adus la

cunoștință inclusiv, punctul 5.14 din Instrucțiunea nr.22 și pct.20 din Instrucțiunea

tehnologică pentru încărcarea-descărcarea cuptoarelor de ardere tunel, pârâtul a

desconsiderat faptul că SA „Macon” a falsificat semnăturile decedatului și că, există o

hotărâre judecătorească irevocabilă pe cazul dat.

S-a solicitat conform acțiunii anularea pct.8 din procesul-verbal nr.xxx din data

de 06 septembrie 2019, de cercetare a accidentului de muncă mortal, emis de Agenția

pentru Supraveghere Tehnică.

La 25 octombrie 2020, persoana terță Andrei Moloșnic a decedat, fapt confirmat

prin certificatul de deces, anexat la dosar (f.d.81, vol. I).

Prin hotărârea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea la cererea de chemare în judecată înaintată de Natalia Mihailiuc împotriva

Agenției pentru Supraveghere Tehnică, persoane terțe SA „Macon”, Andrei Moloșnic

privind anularea parțială a actului administrativ, a fost admisă și a fost anulat pct.8 din

procesul-verbal nr.xxx din 06 septembrie 2019, privind cercetarea accidentului de

muncă mortal emis de Agenția pentru Supraveghere Tehnică.

La 11 noiembrie 2020, avocatul Nicolae Leșan, în interesele apelantului Andrei

Moloșnic a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 27 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii primei

2

instanțe și emiterea unei decizii noi, privind respingerea integrală a cererii de chemare

în judecată (f.d.110, vol. I).

La 24 noiembrie 2020, Agenția pentru Supraveghere Tehnică a depus cerere de

apel împotriva hotărârii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

solicitând casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei decizii noi, privind

respingerea integrală a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată (f.d.115-116,

vol. I).

La 26 noiembrie 2020, cerere de apel a depus SA „Macon” (f.d.112-113, vol.I).

Prin încheierea din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin

încheierea din 07 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiției, în temeiul art. 236 alin. (2)

lit. e) Cod administrativ a fost declarat inadmisibil apelul depus de SA „Macon”,

împotriva hotărârii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.134-135, 176-181, vol. I).

Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Agenția pentru Supraveghere Tehnică, împotriva hotărârii din 27 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost declarat inadmisibil apelul depus

de avocatul Nicolae Leșan, în interesele apelantului Andrei Moloșnic, din motiv că

apelul a fost depus de o persoană neîmputernicită.

Cu referire la admisibilitatea apelului depus de avocatul Nicolae Leșan, în

interesele apelantului Andrei Moloșnic, instanța de apel a reținut că potrivit art. 236

alin. (2) lit. c) Cod administrativ, apelul se declară inadmisibil în special când: c)

apelul este depus de o persoană neîmputernicită.

În corespundere cu art. 233 alin. (2) Cod administrativ, cererea de apel se

semnează de apelant sau de reprezentantul lui legal ori împuternici. Cu toate acestea

cererea de apel din 24 noiembrie 2020 a fost semnată de avocatul Nicolae Leșan, în

interesul lui Andrei Moloșnic, care a decedat la 25 octombrie 2020. (f.d.81, vol.I).

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că, avocatul Nicolae

Leșan, cunoscând despre faptul decesului clientului său, a depus apel împotriva

hotărârii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, fapt ce a

determinat declararea inadmisibilă a apelului, ca fiind depus de o persoană

neîmputernicită.

Or, prin analogie sunt aplicabile la caz prevederile art. 377 alin. (1) lit. f) Cod

civil, care prevăd expres că valabilitatea procurii (la caz, a mandatului) încetează în

cazul: f) decesului persoanei fizice care a eliberat procura (la caz, mandatul).

Cu referire la apelul depus de Agenția pentru Supravegherea Tehnică, instanța de

apel a stabilit că, la 11 septembrie 2013, pe teritoriul SA „Macon” s-a produs un

incident în urma căruia a decedat Xxx, tatăl reclamantei. Urmare a incidentului dat,

organul competent la acel moment de cercetarea accidentelor de muncă, Inspectoratul

de stat al muncii a efectuat examinarea locului accidentului și a întocmit procesul-

verbal nr. xxx din 08 octombrie 2013 privind cercetarea accidentului de muncă mortal.

La 03 octombrie 2014, a fost întocmit procesul-verbal privind accidentul de muncă

mortal nr.xxx/2. Nefiind de acord cu concluziile actului nominalizat, reclamanta l-a

contestat în instanța judecătorească, iar ca rezultat a fost emisă hotărârea din 28 aprilie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a fost anulat procesul-verbal de

cercetare a accidentului de muncă mortal nr.xxx/2 din 03 octombrie 2014 (f.d.33-38,

39, vol. I). La 06 septembrie 2019, Agenția pentru Supravegherea Tehnică a întocmit

un alt proces-verbal privind cercetarea accidentului de muncă mortal. Conform pct. 8

al procesului-verbal nr. xxx din 06 septembrie 2019, persoanele care au încălcat

3

prevederile actelor legislative și a altor acte normative din domeniul securității și

sănătății în muncă: Xxx, operator, care a întreprins acțiuni prin care s-a expus

pericolului de accidentare și anume, părăsind platforma de lucru a căruciorului de

transportare a vagonetelor cu cărămidă s-a deplasat și s-a aflat într-un sector cu pericol

avansat de accidentare, condiționat de posibilitatea apropierii vagonetelor, prin ce s-a

încălcat art. 19 alin. (1) din Legea securității în muncă, pct. 5.14 din Instrucțiunea nr.

22 de securitate și sănătate în muncă pentru operatorul instalației de încărcare

descărcare a cuptoarelor de ardere în tunel, pct. 20 din Instrucțiunea tehnologică pentru

încărcare-descărcare a cuptoarelor de ardere în tunel, art. 7 lit. b), c), d), e) din titlu I al

contractului individual de muncă nr. 131 ”a” din 04.03.2008, încheiat între Xxx și SA

„Macon”, art. 9, alin. (2), lit. a), b), d), e), g) Codul muncii, în redacția textului aflat în

vigoare la data producerii accidentului de muncă, adică 11 septembrie 2013 (f.d.22).

Instanța de apel analizând materialele dosarului în raport cu normele juridice ce

guvernează raportul juridic litigios a ajuns la concluzia că soluția primei instanțe

privind admiterea acțiunii este justă și legală, aceasta având la bază cumulul dovezilor

administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică

cuvenită, iar de către apelant nu au fost prezentate careva probe suplimentare în

vederea demonstrării netemeiniciei concluziilor invocate de prima instanță în hotărârea

motivată.

Instanțele ierarhic inferioare au reținut cu titlu de putere a lucrului judecat, faptul

că defunctului nu-i pot fi imputate încălcarea normelor de securitate a muncii, atât timp

cât acestea nu au fost aduse la cunoștința ultimului, aceasta și în situația în care în

ședința de judecată angajatorul defunctului a invocat aceleași circumstanțe de instruire

a defunctului prin aceleași acte, care instanța inferioară nu le-a reținut, stabilind lipsa

originalului actului de instruire și lipsa de probitate a copiei prezentate. Iar, faptul

pierderii, transmiterii fișei de instruire organelor de drept și pornirii urmării penale pe

faptul pierderii actului dat, nu exclude concluzia instanței de judecată anterioară,

conform actului judecătoresc menționat. Iar, în așa condiții, prin prisma normei art.

123 CPC, Colegiul a considerat că instanța de fond justificat a reținut circumstanțele

stabilite prin actul judecătoresc anterior că defunctul nu a fost instruit, și, în așa mod

nu-i pot fi impuse/imputate încălcări a normelor de securitate a muncii, despre care nu

a fost familiarizat. Conform art. 10 din Legea securității și sănătății în muncă, nr.

186/2008, anume angajatorul a fost obligat să prezinte probele necesare în vederea

demonstrării respectării obligației de asigurare a lucrătorilor cu instrucțiunile

corespunzătoare privind securitatea și sănătatea în muncă.

În susținerea acestor argumente au fost invocate prevederile art. 17 alin. (1) din

Legea nr. 186/2008 (în redacția la data producerii accidentului de muncă), care

stabilesc că angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să

primească o instruire suficientă, adecvată, teoretică și practică în domeniul securității

și sănătății în muncă, în special sub formă de informații, instrucțiuni și/sau lecții. Iar,

alin. (2) și (3) din articolul enunțat stabilește expres că, instruirea lucrătorilor în

domeniul securității și sănătății în muncă trebuie să fie: a) adaptată în funcție de

evoluția riscurilor profesionale sau de apariția unor riscuri noi; b) periodică și pe

măsura necesității. Instruirea periodică a muncitorilor se va efectua la intervale ce nu

vor depăși 6 luni, în timp ce contractul individual de muncă, la care se face trimitere în

pct. 8 al procesului-verbal nr. xxx din 06 septembrie 2019, a fost încheiat la data de

04.03.2008, adică cu mai mult de 5 ani înainte de producerea accidentului, iar Legea

4

obligă angajatorul ca perioada instruirii să nu depășească 6 luni. Aceste circumstanțe

denotă încălcarea evidentă a securității muncii de către angajator.

Prin urmare, instanța de apel a reținut ca fiind corectă concluzia instanței de fond

că, pct. 8 din procesul-verbal nr. xxx din 06 septembrie 2019, contravine prevederilor

legale, fapt ce duce la anularea acestuia.

La 28 iulie 2021, SA „Macon” a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 29

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.14-15, vol.II). La 21 septembrie 2021, a fost

depusă motivarea recursului (f.d.30-35, vol. II).

În susținerea cererii de recurs, a reiterat argumentele expuse la examinarea cauzei

în fond și în cererea de apel.

Referitor la decizia atacată, a menționat că instanța de apel a ignorat faptul că

însăși instanța de fond prin prisma art. 206 Cod Administrativ, examinând legalitatea

procesului-verbal nr. xxx din 06 septembrie 2019, a constatat ca din punct de vedere

formal, nu exista careva indici de ilegalitate a actului administrativ contestat, fiind

respectată competența la întocmirea lui, au fost respectate termene, părțile au fost

înștiințate, au participat la procedura administrativa, actul administrativ este emis

conform rigorilor legale stabilite pentru acesta cu componentele corespunzătoare.

Unicul însă argument de motivare al instanței de apel, preluat automat, mecanic,

din hotărârea instanței de fond, este ca SA „Macon”, contrar prevederilor art. 17 și 19

din Legea securității și sănătății în munca nr. 186 din 10.07.2008, nu ar fi asigurat

condițiile necesare pentru ca salariatul Xxx să primească o instruire suficienta,

adecvata, teoretică și practica în domeniul securității și sănătății în munca și astfel

acesta, contrar rezultatelor cercetării accidentului de munca consemnate clar prin

punctul 8 al procesului-verbal nr. xxx din 06 septembrie 2019, nu ar putea fi

recunoscut responsabil de producerea accidentului de munca, deoarece la momentul

examinării cauzei civile, nu poate fi prezentat originalul Fisei personala de instruire în

domeniul securității și sănătății în munca a lui Xxx.

Motivând soluția sa cu absenta originalului Fișei personale de instruire în

domeniul securității și sănătății în munca a lui Xxx, instanța de apel a interpretat eronat

și unilateral dispozițiile art. 122 Cod de procedură civilă, invocând ca circumstanțele

care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi

dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

Referitor la interpretarea sensului textului normei de drept, consideră deosebit de

important ca nici în textul Legii securității și sănătății în munca nr. 186 din

10.07.2008, nici în textul Regulamentului privind modul de organizare a activităților

de protecție a lucrătorilor la locul de muncă și prevenire a riscurilor aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 95 din 05.02.2009, nici în Regulamentul privind modul de

cercetare a accidentelor de munca aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1361 din 22

decembrie 2005, nici în Codul Muncii al Republicii Moldova nu exista o norma legala

care sa prescrie imperativ ca faptul instruirii a unui salariat în domeniul securității și

sănătății în munca, mai cu seama în cazul producerii unui accident de munca mortal,

nu poate fi probat/dovedit prin alte probe (mijloace probante) decât doar cu Fisa

personala de instruire a salariatului în domeniul sănătății și securității în munca.

În context, a menționat că instanța de apel a ignorat în totalmente circumstanțe

importante pentru soluționarea cauzei deoarece a ignorat multiplele probe și dovezi

conținute în Procesul-Verbal nr. xxx din 06 septembrie 2019, care au fost însă

identificate și administrate la dosarul de cercetare a accidentului din 11 septembrie

5

2013 de către inspectorii de munca și corespunzător au fost prezentate în instanța de

fond.

Consideră că instanța de apel a desconsiderat probele pe dosar care indubitabil

dovedesc respectarea de către angajatorul a obligațiunilor sale de instruire suficienta,

adecvata, teoretica și practica în domeniul securității și sănătății în munca, în special

sub forma de informații, instrucțiuni si/sau lecții, deoarece au fost prezentate

documente care atestau faptul instruirii lui Xxx în domeniul securității și sănătății în

munca, pana la producerea accidentului de munca mortal din 11 septembrie 2013.

Actele au fost prezentate în original organelor abilitate cu dreptul de cercetare a

accidentului din 11 septembrie 2013, Inspectoratului de Politie Ciocana,

Inspectoratului de Stat al Muncii și corespunzător au fost prezentate ulterior, în copii

certificate oficial de către Agenția pentru Supraveghere Tehnica în cadrul procesului

de judecata.

O alta circumstanța, pretinsă a fi ignorata de instanța de apel, dar care o apreciază

ca fiind extrem de importanta și relevanta pentru soluționarea justă a cauzei civile în

speță, este faptul existentei în gestiunea Procuraturii mun. Chișinău, Oficiul Ciocana, a

cauzei penale nr. xxx, intentate pe faptul art. 360, alin. (1) Cod Penal, luarea,

sustragerea, tăinuirea sau distrugerea documentelor (inclusiv a Fișei personale de

instruire în domeniul securității și sănătății în munca), existenta căreia răstoarnă

situația și potențiala soluționare a acestui caz.

La 29 iulie 2021, recurs a depus și Nicolae Leșan, în interesele lui Andrei

Moloșnic, prin care a reiterat poziția expusă în instanța de fond și cerere de apel.

Raportând materialele cauzei, concluziilor și implicit soluției actului judecătoresc

contestat, a menționat că, la examinarea și soluționarea litigiului, nu au fost stabilite pe

deplin circumstanțele care într-adevăr au importanță pentru judecarea cauzei, nu au

fost determinate situațiile faptico-juridice existente. Toate concluziile și implicit

constatările administrate litigiului sunt de fapt și de drept incorecte și direct

prejudiciabile drepturilor și intereselor fundamentale ale părții apelante, ca rezultatul

interpretării greșite a prevederilor legal-imperative a normelor de drept material și

procedural, în coroborare cu materialele cauzei.

A solicitat emiterea unei decizii în cauză, prin care să fie casate integral hotărârea

instanței de fond și decizia instanței de apel ca fiind neîntemeiate, inclusiv și pentru

prejudicierea inadmisibilă a dreptului la un proces echitabil garantat cu pronunțarea în

cauză unei noi hotărâri, prin care acțiunea Nataliei Mihailiuc cu privire la anularea

parțială a actului administrativ, să fie respinsă ca neîntemeiată.

La 31 ianuarie 2022, avocatul Nicolae Leșan, în interesele lui Andrei Moloșnic, a

depus cerere de suspendare a procesului, indicând că, la moment este intentată o cauză

penală pe faptul tăinuirii/distrugerii fișei personale de instruire în domeniul securității

și sănătății de muncă a lui Xxx. Fiind unul din înscrisurile pe care instanța de apel și-a

motivat decizia, finalitatea cauzei penale ar avea o influență directă asupra soluției date

de instanțele de judecată.

La 10 mai 2022, avocatul Nicolae Leșan, în interesele lui Andrei Moloșnic, a

depus amendament la recursul declarat prin care a indicat că în temeiul prevederilor

Codului Civil, mandatul avocatului continuă și după decesul clientului, respectiv

instanța de apel nu urma a declara apelul său inadmisibil ci urma să suspende cauza

până la identificarea succesorilor.

La 10 mai 2022, reprezentantul SA „Macon”, Vladislav Macovei, a depus cerere

de amânare.

6

În motivarea cererii a indicat că despre examinarea recursului său pe data de 11

mai 2022 a aflat de pe portalul instanței, respectiv solicită amânarea examinării

admisibilității recursului pentru a formula o cerere de recurs suplimentară.

La 05 octombrie 2021, în adresa intimaților Natalia Mihailiuc și Agenției pentru

Supraveghere Tehnică au fost expediate copiile recursurilor, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referințelor.

La 05 noiembrie 2021, avocatul Dumitru Codreanu în interesele Nataliei

Mihailiuc a depus referință prin care a indicat că cererilor de recurs depuse de recurenți

nu urmează a li se da curs din următoarele motive.

Referitor la recursul depus în interesele lui Andrei Moloșnic a invocat că ultimul

a decedat. La dosar este depusă copia certificatului de deces de către avocatul său

Nicolae Leșan. Însă, după scurgerea a 3 luni de la decesul clientului său Andrei

Moloșnic, avocatul nu a prezentat careva noi împuterniciri de la succesorii decedatului.

Cât privește cererea de recurs depusă de terțul SA „Macon” având în vedere că

există o încheiere de restituire a cererii de apel pentru nedepunerea apelului în

termenul legal, nu mai poate beneficia de instituția recursului potrivit art.429 alin.5

Cod de procedură civilă.

Examinând recursul depus de SA „Macon” și recursul depus de avocatul Nicolae

Leșan, în interesele lui Andrei Moloșnic, în raport cu materialele cauzei și

argumentelor din referință, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Referitor la recursul depus de SA „Macon”, instanța de recurs reține că temeiurile

de inadmisibilitate stipulate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, nu poartă un

caracter exhaustiv și respectiv, în alte cazuri prevăzute de lege, pot fi reglementate și

alte temeiuri care necesită a fi verificate.

Din recursul depus la 28 iulie 2021, se denotă că SA „Macon” își manifestă

dezacordul cu decizia instanței de apel, prin care a fost respins apelul depus de către

Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu menținerea hotărârii din 27 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că apelul depus de SA „Macon” nu a fost admis spre

examinare, fiind declarat inadmisibil prin încheierea din 23 februarie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, menținută prin încheierea din 07 aprilie 2021 a Curții Supreme de

Justiției (f.d.134-135, 176-181, vol. I).

În acest sens, instanța de recurs ține să reafirme principiul, potrivit căruia nu pot

fi atacate cu recurs hotărârile, în privința cărora persoanele îndreptățite nu au folosit

7

calea de atac, prevăzută de lege, la caz apelul, or apelul depus de SA „Macon” nu a

fost examinat în fond.

Judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale deciziei

recurate, iar invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în apel, nu este

permisă. Întrucât motivele de recurs invocate nu au fost supuse dezbaterii și unei

analize proprii de instanța de apel, la analiza motivelor invocate în fața instanțelor de

fond nu se poate trece.

Reieșind din principiu non omisso medio, examinarea unui recurs, cu răsturnarea

ierarhiei și ordinii căilor de atac, poate fi aplicată doar în cazurile expres stabilite de

legislație, care nu se identifică în speță.

Respectiv SA „Macon” nu și-a exercitat în modul stabilit de lege dreptul de apel

în privința hotărârii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar,

prin decizia instanței de apel contestată cu recurs, nu i-a fost înrăutățită situația.

În circumstanțele descrise, se conchide că, SA „Macon”, contrar prevederilor art.

231 alin. (1) din Codul administrativ a declarat recurs fără a folosi calea de apel, ceea

ce este inadmisibil din moment ce legea prevede această cale de atac.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că SA „Macon”, fiind familiarizat cu cererea de chemare în

judecată și cunoscând faptul punerii pe rol a prezentei cauze și examinării acesteia,

urma de a se folosi cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Buna-credință prezumă printre altele că partea, este obligată la interval rezonabil

de timp să manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc

cu certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele

prevăzute de lege.

Or, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la

procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își

exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți.

Ținând cont de cele relatate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către

SA „Macon”, inadmisibil.

Cât privește cererea de amânare depusă de reprezentantul SA „Macon”, având în

vedere că recursul a fost declarat inadmisibilă, aceasta nu-și găsește oportunitatea.

Totodată, Curtea Supremă de Justiție examinează și soluționează recursul fără

ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide

citarea participanților la proces.

Referitor la recursul depus de avocatul Nicolae Leșan, în interesele lui Andrei

Moloșnic, instanța reține aceleași raționamente expuse supra, or prin decizia din 29

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarat inadmisibil apelul depus de

avocatul Nicolae Leșan, în interesele apelantului Andrei Moloșnic, din motiv că apelul

a fost depus de o persoană neîmputernicită.

Totodată, în contextul motivelor de inadmisibilitate invocate de intimat în

referința depusă, Completul specializat reține că potrivit art. 195 Cod administrativ,

coroborat cu art. 70 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul ieșirii uneia dintre părți

din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărâre judecătorească (deces,

reorganizare, cesiune de creanță, transfer de datorie și alte cazuri de subrogare),

8

instanța permite înlocuirea părții cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi

este posibilă în orice fază a procesului.

Prin urmare, decesul lui Andrei Moloșnic presupune ieșirea acestuia din raportul

juridic litigios și înlocuirea lui cu succesorul în drepturi, în cazul în care categoria

litigiului permite. Urmare a succesiunii în drepturile procedurale, doar succesorilor le

aparține decizia de a ataca actele judecătorești, în modul stabilit de lege.

Analizând, materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că nu a fost solicitată înlocuirea

părții decedate cu succesorii acesteia și nu este anexat nici un alt mandat avocațial care

ar permite de a concluziona că avocatul Nicolae Leșan a fost împuternicit de a acționa

în numele succesorilor persoanei decedate.

Depunerea cererilor de apel, recurs de către avocatul Nicolae Leșan, în interesele

lui Andrei Moloșnic, contravine principiilor procedurale care prevăd că capacitatea de

a avea drepturi și obligații procedurale civile apare în momentul nașterii și încetează o

dată cu moartea persoanei, iar potrivit principiului nemo plus juris ad allium transfere

potest quam ipse habet, avocatul în calitate de reprezentant nu poate pretinde de

exercitarea unui drept pe care mandantul nu-l mai deține.

Respectiv, recursul declarat de avocatul Nicolae Leșan este depus de către o

persoană care nu este în drept să-l declare și urmează a fi declarat inadmisibil.

Or, după cum s-a menționat supra, conform art. 246 alin. (2) lit. c) Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este depus de o

persoană neîmputernicită.

În acest context, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de SA „Macon” și recursul depus de avocatul Nicolae Leșan, în interesele lui

Andrei Moloșnic.

Referitor la cererea de suspendare depusă de avocatul Nicolae Leșan, în interesele

lui Andrei Moloșnic, instanța de recurs reține că aceasta a fost depusă de o persoană

neîmputernicită, având ca efect soarta recursului.

9

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de SA „Macon” și recursul depus de avocatul Nicolae Leșan, în

interesele lui Andrei Moloșnic, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10