2ra-178/22 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalitătii, exercitarea dreptului de gaj, constatrea rezilierii contractului

2ra-178/22 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalitătii, exercitarea dreptului de gaj, constatrea rezilierii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-178/22

2-16152933-01-2ra-11022022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: C. Valah

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru

D E C I Z I E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Valentin Mardari în numele și

interesele Societății cu Răspundere Limitată „Metgaz-Service” și Vladimir Onica,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată Societății cu

Răspundere Limitată „Prointelect-MP” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Metgaz-Service”, Vladimir Onica și Societății cu Răspundere Limitată

„Prointelect-Mplus” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere,

penalității, exercitarea dreptului de gaj, rezilierea contractului și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 martie 2016, SRL „Prointelect-MP” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Metgaz-Service” și Onica Vladimir cu privire la

încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalității, exercitarea dreptului de gaj,

rezilierea contractului și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că potrivit Contractului de împrumut

nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011, modificat prin Acordul adițional nr.1 din 10

octombrie 2011 și Acordul adițional nr.2 din 27 februarie 2013, a acordat pârâtului

SRL „Metgaz-Service” un împrumut de 100 000 lei, cu dobândă 7% lunar, scadent

la 1 noiembrie 2013.

În scopul asigurării executării contractului de împrumut, au fost încheiate

următoarele contracte de asigurare: a) Contract de gaj nr.1MP/2011 din 12

septembrie 2011 (Confirmare de înregistrare a gajului nr. 164352 din 13

septembrie 2011), modificat prin Acordul adițional nr.1 din 10 octombrie 2011

(Confirmare de înregistrare a gajului nr.193070 din 8 februarie 2013) și Acord

adițional nr.2 din 27 februarie 2013 (Confirmare de înregistrare a gajului

nr.210069 din 24 octombrie 2013), încheiat între reclamant și SRL „Metgaz-

1

Service”, în baza căruia s-a grevat cu gaj camionul Mercedes 814D, n/î xxxxx,

valoarea de gaj fiind 100 000 lei; b) Contract de fidejusiune nr.1MP/2011 din 12

septembrie 2011, modificat prin Acord adițional nr.1 din 10 octombrie 2011 și

Acord adițional nr.2 din 27 februarie 2013, încheiat între reclamant cu pârâții

Vladimir Onica și SRL „Metgaz-Service”.

Modalitatea și termenul de achitare sunt prevăzute la Cap. I. al Contractului

de împrumut din 12 septembrie 2011.

Astfel, s-a invocat că urmare neonorării obligațiilor contractuale, a notificat

SRL „Metgaz-Service” despre inițierea procedurii de executare a dreptului de gaj

și a solicitat transmiterea bunului gajat în baza Contractului de gaj, pentru a fi

comercializat conform Legii cu privire la gaj și art. 490-491 din Codul civil sau

achitarea deplină de către debitor și fidejusor a împrumutului și plăților aferente

(dobânzile și penalitățile).

La 10 martie 2015 a fost înregistrat preavizul de executare a dreptului de gaj

în Registrul bunurilor mobile, la biroul notarului Oleg Gladîș.

Toate acțiunile de soluționare amiabilă a litigiului, nu s-a soldat cu rezultat.

Datoriile au rămas neachitate.

Potrivit pct. 3.1 din contractul de împrumut, împrumutătorul are dreptul în

caz de nerestituire la termenul indicat a împrumutului să aplice penalitate de 1 000

lei pentru fiecare zi de întârziere în raport cu soldul împrumutului nerestituit,

respectiv penalitatea contractuală calculată pentru 180 zile constituie 180 000 lei,

iar dobânda de întârziere 38 526,05 lei.

La 12 iunie 2019, SRL „Prointelect-MP” a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, indicând în calitate de pârâți pe SRL „Metgaz-Service”, Onica

Vladimir și SRL „Prointelect-MPlus”, prin care a solicitat:

- încasarea de la pârâți, în mod solidar, în beneficiul SRL „Prointelect-MP”, a

datoriei de 90 000 lei, a penalității de 180 000 lei, a dobânzii de întârziere în sumă

de 88 537,81 de lei și a taxei de stat în sumă de 7 455,78 de lei, inclusiv și din

contul bunului gajat - camion model Mercedes 814D, an. producerii 1998, cu nr.

de înmatriculare xxxxx, motor xxxxx, caroserie xxxxx, valoarea de gaj 100 000

lei, prin transmiterea acestuia în posesia SRL „Prointelect-MP” pentru

comercializare;

- constatarea rezilierii Contractului de cesiune a creanței nr.01 din 5 ianuarie

Reprezentantul SRL „Prointelect-MP” a menționat suplimentar că în temeiul

contractului de cesiune a creanței nr.01 din 5 ianuarie 2016, SRL „Prointelect-

MP” a cesionat SRL „Prointelect-MPlus” dreptul de a cere toate angajamentele

prevăzute de Contractul de împrumut nr. 1MP/2011 din 12 septembrie 2011.

Potrivit notificării SRL „Prointelect-MP” a reziliat Contractul de cesiune a

creanței nr.01 din 5 ianuarie 2016 pentru motivul neexecutării obligațiilor

contractuale asumate de SRL „Prointelect-MPlus”, începând cu data de 20 august

2018, în ordinea prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea privind societățile cu

răspundere limitată nr.135 din 14 iunie 2007 și prevederile art. 155, art. 556 alin.

(1), art. 747-748 din Codul civil.

Din acest motiv, consideră că, urmare a rezilierii contractului de cesiune a

creanței, începând cu data de 20 august 2018, SRL „Metgaz-Service” urmează să

achite datoriile SRL „Prointelect-MP”.

2

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de SRL „Prointelect-MP”

împotriva SRL „Metgaz-Service”, Onica Vladimir și SRL „Prointelect-MPlus” cu

privire la încasarea datoriei, dobânzii și penalității de întârziere, exercitarea

dreptului de gaj, rezilierea contractului și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a încasat de la SRL „Prointelect-MP” în beneficiul SRL „Metgaz-Service”,

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 20 863,60 de lei.

S-au anulat măsurile de asigurare a acțiunii dispuse prin încheierea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău nr.2-2436/16 din 1 aprilie 2016.

La 18 august 2020, avocatul Leșan Nicolae, acționând în interesele SRL

„Prointelect-MP”, a declarat apel împotriva hotărârii din 21 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul SRL „Prointelect-MP”, s-a casat integral hotărârea din 21 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Prointelect-MP” împotriva SRL „Metgaz-Service”, Vladimir Onica și SRL

„Prointelect-MPlus” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere,

penalității, exercitarea dreptului de gaj, rezilierea contractului și compensarea

cheltuielilor de judecată.

S-a constat rezilierea contractului de cesiune a creanței nr.01 din 5 ianuarie

2016 încheiat între SRL „Prointelect-MP” și SRL „Prointelect-MPlus”.

S-a încasat în mod solidar din contul SRL „Metgaz-Service” și Vladimir

Onica în beneficiul SRL „Prointelect-MP” datoria în sumă de 90 000 lei și

penalitatea în sumă de 180 000 lei, inclusiv și din contul bunului gajat, prin

deposedarea SRL „Metgaz-Service” și/sau altei persoane, care deține mijlocul de

transport, cu transmiterea acestuia SRL „Prointelect-MP” în posesie pentru

comercializarea ulterioară a bunului gajat camion de model Mercedes 814 D, anul

producerii 1998, cu n/î xxxxx, motor xxxxx, caroserie xxxxx.

În rest cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Prointelect-MP”

împotriva SRL „Metgaz-Service”, Onica Vladimir și SRL „Prointelect-MPlus”, s-

a respins ca neîntemeiată.

S-a încasat în mod solidar din contul SRL „Metgaz-Service și Vladimir

Onica în beneficiul SRL „Prointelect-MP” taxa de stat în sumă de 7 455,78 de lei.

S-a respins cererea SRL „Metgaz-Service” privind încasarea din contul SRL

„Prointelect-MP” a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 20 863, 60 lei,

ca neîntemeiată.

La 24 ianuarie 2022, avocatul Valentin Mardari, acționând în numele și

interesele SRL „Metgaz-Service” și Vladimir Onica, a declarat recurs împotriva

deciziei din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând să fie admis

recursul, casată integral decizia și menținută hotărârea din 21 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Totodată, a solicitat încasarea de la SRL „Prointelect-MP” în beneficiul SRL

„Metgaz-Service” a taxei de stat achitate la depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel la examinarea cauzei și

emiterea deciziei recurate, a încălcat grav normele de drept material, a apreciat

arbitrar probele și nu a examinat toate argumentele recurenților.

3

Consideră că, contrar prevederilor art. 239 și art. 241 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, decizia instanței de apel este nemotivată, iar concluziile instanței

de apel sunt expuse într-o formă evazivă și incertă, neavând putere de convingere.

Pe când, hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, or, prima instanță

a dat apreciere obiectivă și justă probelor, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural.

Referitor la pretenția privind încasarea solidară a datoriei de 90 000 lei,

reprezentantul recurenților a susținut că la 12 septembrie 2011 părțile au încheiat

Contractul de împrumut nr.1MP/2011, pentru suma de 100 000 lei, cu scadență la

13 octombrie 2011.

Ulterior, prin acordurile adiționale nr.1 din 10 octombrie 2011 și nr.2 din 27

februarie 2013, termenul de scadență a fost modificat, pentru 1 noiembrie 2013.

Totodată, executarea Contractului de împrumut din partea SRL „Metgaz-

Service” a fost garantată prin Contractul de fidejusiune nr.1MP/2011 din 12

septembrie 2011 și Contractul de gaj nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011.

Ulterior, la 5 ianuarie 2016, SRL „Prointelect-MP” (cedent) a cesionat

creanța sa față de SRL „Metgaz-Service”, împreună cu toate garanțiile, către SRL

„Prointelect-MPlus” (cesionar), contractul fiind semnat de toate trei părți ale

raportului obligațional.

Astfel, a menționat că în conformitate cu pct.1.1. din contract, SRL

„Prointelect-MP”, în scopul stingerii datoriei sale față de SRL „Prointelect-

MPlus”, a cedat celui din urmă dreptul de solicitare a creanței din contractul

nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011. Iar, potrivit pct.1.3 din contractul de

cesiune, debitorul urmează să restituie cesionarului suma de 90 000 lei.

Reprezentantul recurenților a reținut că obligația de plată a sumei de 90 000

lei față de cesionar de către debitor a fost executată integral, în conformitate cu

prevederile contractului de cesiune nr.01 din 5 ianuarie 2016 (pct.1.3.), prin

următoarele transferuri de mijloace bănești: la data de 5 ianuarie 2016 suma de

60 000 lei - ordinul de plată nr.469 și la 9 februarie 2016 suma de 30 000 lei -

ordinul de plată nr. 495.

Astfel, consideră că odată cu executarea obligațiunii de plată de către SRL

„Metgaz-Service”, contractul de cesiune nr.01 din 5 ianuarie 2016 a încetat prin

executare, potrivit art. 642 in Codul civil.

În acest sens, a conchis că odată cu semnarea contractului de cesiune a

creanței nr.01 din 5 ianuarie 2016, persoana împuternicită să înainteze acțiune în

judecată împotriva SRL „Metgaz-Service” cu privire la încălcarea condițiilor

contractuale, este SRL „Prointelect-MPlus”, or, în conformitate cu art. 556 din

Codul civil, din momentul realizării cesiunii, cesionarul substituie creditorul

originar în cadrul raportului obligațional, devenind noul creditor.

Reclamantul / intimatul SRL „Prointelect-MP” nu a demonstrat în ședințele

de judecată că ar deține împuternicire de la SRL „Prointelect-MPlus” pentru

înaintarea acțiunii față de recurenți.

În context, consideră că acțiunea în judecată este înaintată de o persoană

neîmputernicită să înainteze o astfel de cerere.

Referitor la pretenția privind încasarea solidară a penalității și dobânzii de

întârziere, a menționat că din data devenirii sumei scadente, 1 noiembrie 2013,

4

până la data înaintării acțiunii în judecată, 28 martie 2016, compania reclamantă

SRL „Prointelect-MP” nu expediat nici o somație în adresa SRL „Metgaz-

Service” cu privire la sumele scadente, penalități, dobânzi, prin urmare nu a fost

respectată procedura prealabilă prevăzută la pct.6.4 al contractului de împrumut

nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011. Ci dimpotrivă, la data de 5 ianuarie 2016

SRL „Prointelect-MP”, în scopul stingerii datoriei pe care o avea față de SRL

„Prointelect-MPlus”, a cedat dreptul de solicitare a sumei restante conform

contractului nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011, încheiat între cedent și SRL

„Metgaz-Service” (debitor).

Totodată, a menționat că, calculul pretinsei penalități și dobânzi este unul

eronat, calculat din pretinsa suma datorată, în situația în care de către SRL

„Metgaz-Service” obligațiunea de plată a fost stinsă integral, în conformitate cu

prevederile contractului de cesiune nr.01 din 5 ianuarie 2016.

Din partea cesionarului SRL „Prointelect-MPlus”, din data semnării

contractului de cesiune, 5 ianuarie 2016, până în data depunerii cererii de chemare

în judecată de către SRL „Prointelect-MP”, 28 martie 2016, în adresa debitorului

SRL „Metgaz-Service”, nu a parvenit nici o somație prin care să fie solicitată

achitarea sumei fie parțial fie total. Ceea ce denotă încă odată că suma de 90 000

lei a fost achitată integral de către debitor.

La fel și art. 626 alin. (3) din Codul civil prevede că în cazul în care a primit

executarea, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres

acest drept la primirea executării.

În asemenea caz, clauza penală poartă un caracter sancționare și nu unul

compensatoriu.

Prin urmare, a invocat că, cerințele de încasare a penalității și dobânzii de

întârziere sunt nefondate și vin în contradicție cu prevederile legale enunțate și

materialele cauzei.

Privitor la capătul de acțiune privind deposedarea SRL „Metgaz-Service”

și/sau altei persoane care deține mijlocul de transport, cu dispunerea transmiterii

lui în posesia reclamantului pentru comercializare ulterioară, a remarcat că în

cazul cesiunii creanței garantate prin gaj, noul creditor dobândește dreptul de gaj și

subzistă doar cu creanța de bază, ceea ce rezultă din art. 558, corelat cu art. 484

din Codul civil.

Astfel, consideră că, deoarece compania intimată nu este îndreptățită să

pretindă datoria solicitată, aceasta nu este în drept nici să valorifice gajul ce

garantează executarea acestei datorii.

Referitor la cerința privind constatarea rezilierii contractului a indicat că, nu

este clar ce neexecutare a condițiilor contractului de către SRL „Prointelect-

MPlus” au fost admise față de SRL „Prointelect-MP”, în situația în care contractul

de cesiune prevede expres - SRL „Prointelect-MP” în scopul stingerii datoriei sale

față de SRL „Prointelect-MPlus”, a cedat celui din urmă dreptul de solicitare a

creanței din contractul nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011, încheiat între cedent

și SRL „Metgaz-Service”. Astfel, odată cu executarea obligațiunii de plată de către

SRL „Metgaz-Service”, contractul de cesiune nr.01 din 5 ianuarie 2016 a încetat

prin executare.

5

În conformitate cu prevederile art. 733 din Codul civil, contractul nu poate fi

altfel rezolvit, reziliat sau revocat decât în temeiuri prevăzute de lege sau prin

acordul părților.

La materialele cauzei nu a fost anexat nici un acord al părților care să denote

rezoluțiunea contractului de cesiune nr.01 din 5 ianuarie 2016, astfel simpla

notificare nu denotă rezoluțiunea contractului.

Cu referire la notificarea de reziliere, reprezentantul recurenților a reținut că

în cererea de chemare în judecată concretizată, SRL „Prointelect-MP”

menționează că contractul de cesiune este reziliat începând cu 20 august 2018, fără

a indica care punct al contractului de cesiune a fost încălcat și neexecutat de către

SRL „Prointelect-MPlus”, la fel cum și este prezentă mențiunea că notificarea dată

a fost primită de administratorul Cojuhari Svetlana la data de 6 septembrie 2018.

La cererea inițială de chemare în judecată, de către SRL „Prointelect-MP”, în

susținerea dreptului său de încasare a datoriei în mărime de 30 000 lei/majorată

ulterior la 90 000 lei a fost anexat contractul de cesiune a creanței nr.01 din 5

ianuarie 2016 și actul de verificare a decontărilor între SRL „Prointelect-MPlus” și

SRL „Metgaz-Service” cu starea la 11 ianuarie 2016 care denotă achitarea de către

SRL „Metgaz-Service” a sumei de 60 000 lei, astfel de către SRL „Prointelect-

MP” fiind recunoscută și acceptată executarea de către SRL „Metgaz-Service” a

prevederilor contractului de cesiune a creanței.

Potrivit art. 737 alin. (2) din Codul civil, dacă prestația este oferită cu

întârziere sau nu corespunde în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde

dreptul de rezoluțiune dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la

data la care a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea

necorespunzătoare.

Norma prevede că partea a căror drepturi au fost încălcate trebuie să-și

exercite dreptul de rezoluțiune într-un termen rezonabil de la data la care a aflat

despre faptul că cealaltă parte oferă prestația după data la care prestația era

datorată sau de la data la care a aflat despre faptul că executarea nu corespunde în

alt mod prevederilor contractului.

Referitor la termenul de declarare a recursului, avocatul Valentuin Mardari a

menționat că decizia contestată a fost recepționată prin intermediul poștei

electronice la 6 decembrie 2021, astfel consideră că recursul este declarat în

termen.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată reprezentantului recurenților, avocatului Valentin Mardari, prin

intermediul poștei electronice, la 6 decembrie 2021 (vol. III, f.d.83), iar recursul a

fost depus 24 ianuarie 2022, în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

6

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 11 februarie 2022, în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de

recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

Însă, până la data examinării admisibilității recursului, intimații nu au depus

referință, prin care să-și expună poziția cu privire la recursul declarat.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de avocatul Valentin Mardari în numele și interesele SRL „Metgaz-

Service” și lui Vladimir Onica a fost considerat admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității deciziei atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurenții și intimații au avut posibilitatea să prezinte poziția în

scris și să răspundă la argumentele părții adverse.

Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei (a se

vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda, 19 aprilie

2007, parag.72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag.66, 72, Pönkä v.

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag.33 – 34).

Astfel, verificând decizia contestată, în lipsa părților, în raport cu criticile

formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, consideră că recursul declarat de avocatul Valentin Mardari în numele și

interesele SRL „Metgaz-Service” și lui Vladimir Onica este întemeiat și urmează a

fi admis, cu casarea integrală a deciziei din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din considerentele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a, b și c) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

7

eronat legea. Alineatul 4 prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva temeiurilor reținute, la caz recurenții au pretins că instanța de

apel a interpretat și aplicat eronat normele de drept material, a încălcat normele de

drept procedural și a apreciat arbitrar probele.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze, că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recursului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs.

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.26; Moreira Ferreira vs.

Portugalia (nr.2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag.84, 98).

Astfel, circumstanțele cauzei prezentate de părți și determinate de instanțele

de judecată în fazele procesuale anterioare denotă, în special, următoarele.

Reclamantul SRL „Prointelect-MP” (împrumutător) și pârâtul SRL „Metgaz-

Service” (împrumutat), au încheiat Contractul de împrumut nr.1MP/2011 din 12

septembrie 2011, pentru suma de 100 000 lei, cu scadență la 13 octombrie 2011.

(vol. I, f.d.34-35).

Prin acordurile adiționale nr.1 din 10 octombrie 2011 și nr.2 din 27 februarie

2013, termenul de scadență a fost modificat, inițial până la 28 februarie 2013, iar

mai târziu până la 1 noiembrie 2013. (vol. I, f.d.38)

Executarea Contractului de împrumut din partea SRL „Metgaz-Service” a

fost garantată prin Contractul de fidejusiune nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011

și Contractul de gaj nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011. (vol. I, f.d.39, 43)

La 5 ianuarie 2016 a fost încheiat Contractul nr.01 de cesiune a creanței, prin

care, cedentul SRL „Prointelect-MP” a cesionat creanța sa față de debitorul SRL

„Metgaz-Service”, cu toate garanțiile, cesionarului SRL „Prointelect-MPlus”. (vol.

I, f.d.57-57 verso)

În conformitate cu pct.1.1. din contractul menționat, care a fost semnat de

toate trei părți ale raportului obligațional, SRL „Prointelect-MP”, în scopul

stingerii datoriei sale față de SRL „Prointelect-MPlus”, a cedat celei din urmă

dreptul de solicitare a creanței din contractul nr.1MP/2011 din 12 septembrie

2011, încheiat între cedent și SRL Metgaz-Service (debitor).

Potrivit pct.1.3 din Contractul de cesiune nr.01, debitorul urmează să restituie

cesionarului suma de 90 000 lei.

Invocând neexecutarea obligațiunilor contractuale asumate de compania co-

pârâtă SRL „Prointelect-MPlus” în baza contractului de cesiune a creanței nr.01

din 5 ianuarie 2016, compania reclamantă SRL „Prointelect-MP” a depus prezenta

cerere de chemare în judecată concretizată (vol. II, f.d.112-114) împotriva SRL

„Metgaz-Service”, Onica Vladimir și SRL „Prointelect-MPlus”, prin care a

solicitat: încasarea de la pârâți, în mod solidar, în beneficiul SRL „Prointelect-

MP”, a datoriei de 90 000 lei, a penalității de 180 000 lei, a dobânzii de întârziere

în sumă de 88 537,81 de lei și a taxei de stat în sumă de 7 455,78 de lei, inclusiv și

din contul bunului gajat - camion model Mercedes 814D, an. producerii 1998, n/î

xxxxx, nr. motor xxxxx, nr. caroserie xxxxx, valoarea de gaj 100 000 lei, prin

8

transmiterea acestuia în posesia SRL „Prointelect-MP” pentru comercializare;

constatarea rezilierii Contractului de cesiune a creanței nr.01 din 5 ianuarie 2016.

Judecând cauza, prima instanță, prin hotărârea din 21 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea

înaintată de SRL „Prointelect-MP” împotriva SRL „Metgaz-Service”, Onica

Vladimir și SRL „Prointelect-Mplus” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere, penalității, exercitarea dreptului de gaj, rezilierea contractului și

compensarea cheltuielilor de judecată. A încasat de la SRL „Prointelect-MP” în

beneficiul SRL „Metgaz-Service”, cheltuielile de asistență juridică în mărime de

20 863,60 de lei.

Totodată, au fost anulate măsurile de asigurare a acțiunii dispuse prin

încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău nr.2-2436/16 din 1 aprilie 2016.

(vol. II, f.d.207-212)

Referitor la pretenția de bază privind încasarea solidară a datoriei de 90 000

lei, prima instanță și-a întemeiat soluția în baza prevederilor art. 867 alin.(1), art.

871 alin. (3, 4), art. 556 alin. (1, 2), art. 558 alin. (1, 2), art. 642 alin. (1, 2) art. 643

alin. (3, 4) și art. 484 alin. (1, 2) din Codul civil în redacția în vigoare până la

modificările din 1 martie 2019, concluzionând că aceasta este neîntemeiată.

În context, a constatat că, conform ordinelor de plată (vol. II, f.d.57-58), la

data de 5 ianuarie 2016 SRL „Metgaz-Service a achitat în beneficiul cesionarului

SRL „Prointelect-MPlus” suma de 60 000 lei și la data de 9 februarie 2016 suma

de 30 000 lei, iar în total suma datoriei cesionate de 90 000 lei.

Astfel, instanța a reținut că împrumutul a fost restituit cesionarului SRL

„Prointelect-MPlus”, iar raporturile juridice de împrumut au încetat prin stingerea

obligațiilor, potrivit art. 642 din Codul civil.

Prin cedarea creanței ce revenea inițial companiei reclamante (în calitatea sa

de împrumutător și cedent), instanța a constatat că la momentul executării

obligației această calitate o deținea deja SRL „Prointelect-MPlus” (cesionar) în

raport cu pârâtul SRL „Metgaz-Service” (împrumutatul).

Instanța a menționat că SRL „Metgaz-Service” a restituit împrumutul către o

persoana împuternicită, fapt ce denotă stingerea obligației ce rezultă din

Contractul de împrumut nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011, în mărime de 90

000 lei.

La fel, prima instanță a susținut că potrivit Cap.VII din Contractul de

împrumut din 12 septembrie 2011, părțile urmau să expedieze în adresa lor orice

notificare în ceea ce ține de executarea acestui contract. Însă, din materialele

cauzei nu rezultă că până la momentul înaintării acțiunii în judecată, compania

reclamantă SRL „Prointelect-MP” (cedentul creanței) ar fi înaintat obiecții

referitor la cuantumul datoriei ce rezultă din contractul de împrumut.

De asemenea, instanța a constatat că în cadrul examinării cauzei astfel de

obiecții nu au fost invocate nici din partea SRL „Prointelect-MPlus” (cesionarul

creanței ce rezultă din contractul de împrumut). Or, conform art.643 din Codul

civil, dacă acceptă executarea obligației, sarcina de a demonstra neexecutarea

revine creditorului.

Deci, instanța a conchis că este neîntemeiată pretenția privind încasarea

solidară din contul pârâților în beneficiul SRL „ProintelectMP” a datoriei în sumă

de 90 000 lei.

9

Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 643 alin. (4) din Codul civil, în

cazul stingerii obligației principale, fidejusiunea, gajul și alte drepturi accesorii

încetează, respectiv prin restituirea împrumutului, a încetat și fidejusiunea

instituită prin Contractul de fidejusiune nr.1MP/2011 din 12 septembrie 2011.

Referitor la notificarea de reziliere din 6 septembrie 2018, invocată de

compania reclamantă, a menționat că aceasta nu poate fi opozabilă debitorului,

deoarece la momentul efectuării achitărilor SRL „Prointelect-MPlus” era persoana

îndreptățită de a încasa plata pentru stingerea împrumutului ce rezultă din

Contractul de împrumut din 12 septembrie 2011.

Pretențiile privind încasarea solidară a penalității și dobânzii de întârziere au

fost respinse ca fiind neîntemeiate din motivul că sunt pretenții subsecvente în

raport cu pretenția principală, în privința căreia instanța a ajuns la concluzia că nu

este întemeiată.

Aici a mai reținut că potrivit art. 575 alin .(1) din Codul civil, dacă datoria de

a executa imediat nu rezultă din lege, contract sau din natura obligației, debitorul

trebuie să execute obligația în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului,

iar conform art.617 din Codul civil, debitorul este pus în întârziere de către

creditor dacă nu execută obligația în urma somației primite după scadență din

partea creditorului, debitorul se consider în întârziere ca urmare a somației.

Totodată, conform art. 618 și art. 619 din Codul civil, dobânda de întârziere

se aplică obligațiilor pecuniare pe perioada de întârziere.

La cazul din speță, instanța a menționat că nu se atestă situația când după

executarea obligației de către SRL „Metgaz-Service” și până la înaintarea acțiunii

în judecată, ar fi intervenit o eventuală somație de plată ce ar pune debitorul în

întârziere și nici nu se identifică o eventuală executare necorespunzătoare de

stingere a obligației ce constituie obiectul prezentului litigiu dedus judecății.

Privitor la capătul de acțiune prin care s-a solicitat deposedarea SRL

„Metgaz-Service” și/sau altei persoane care deține mijlocul de transport, cu

dispunerea transmiterii lui în posesia reclamantului pentru comercializare

ulterioară, instanța a motivat că în cazul cesiunii creanței garantate prin gaj, noul

creditor dobândește dreptul de gaj și subzistă doar cu creanța de bază, ceea ce

rezultă din art.558, corelat cu art.484 din Codul civil.

Iar, reieșind din concluziile expuse supra, reclamantul nu este îndreptățit să

pretindă datoria solicitată, respectiv nu este în drept nici să valorifice gajul ce

garantează executarea acestei datorii revendicate de reclamant neîntemeiat în

judecată.

Referitor la pretenția privind constatarea rezilierii Contractului de cesiune a

creanței nr.01 din 5 ianuarie 2016, având în susținere prevederile art. 735 alin. (1),

737 alin. (1), (2) și 738 alin. (1) din Codul civil, instanța a conchis că și aceasta

este neîntemeiată din motivul că la caz este în legătură indisolubilă cu pretenția

principală privind încasarea datoriei de 90 000 lei, în privința căreia instanța a

ajuns la concluzia că a fost stinsă.

Totodată, în corespundere cu art. 735 din Codul civil, a reținut că în lipsa

unor temeiuri clare nu a putut fi verificată existența unei neexecutări esențiale ce

s-ar încadra la cadrul legal aplicabil. Or, potrivit notificării se invocă neexecutarea

de cesionar a obligațiilor contractuale, însă fără a se indica concret care sunt aceste

obligații.

10

Pretenția de compensare a cheltuielilor judiciare solicitate de compania

reclamantă, a fost respinsă de prima instanță în temeiul art. 94 alin. (1) art. 96 alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

Fiind investită cu judecarea apelului, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia

din 21 octombrie 2021, a admis apelul declarat de SRL „Prointelect-MP”, a casat

integral hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a

adoptat o hotărâre nouă, prin care: S-a admis parțial cererea de chemare în

judecată înaintată de SRL „Prointelect-MP” împotriva SRL „Metgaz-Service”,

Vladimir Onica și SRL „Prointelect-MPlus” cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere, penalității, exercitarea dreptului de gaj, rezilierea

contractului și compensarea cheltuielilor de judecată. S-a constat rezilierea

contractului de cesiune a creanței nr.01 din 5 ianuarie 2016 încheiat între SRL

„Prointelect-MP” și SRL „Prointelect-MPlus”. S-a încasat în mod solidar din

contul SRL „Metgaz-Service” și Vladimir Onica în beneficiul SRL „Prointelect-

MP” datoria în sumă de 90 000 lei și penalitatea în sumă de 180 000 lei, inclusiv și

din contul bunului gajat, prin deposedarea SRL „Metgaz-Service” și/sau altei

persoane, care deține mijlocul de transport, cu transmiterea acestuia SRL

„Prointelect-MP” în posesie pentru comercializarea ulterioară a bunului gajat

camion de model Mercedes 814 D, anul producerii 1998, cu n/î xxxxx, motor

xxxxx, caroserie xxxxx. În rest cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Prointelect-MP” împotriva SRL „Metgaz-Service”, Onica Vladimir și SRL

„Prointelect-MPlus”, s-a respins ca neîntemeiată. S-a încasat în mod solidar din

contul SRL „Metgaz-Service și Vladimir Onica în beneficiul SRL „Prointelect-

MP” taxa de stat în sumă de 7 455,78 de lei. S-a respins cererea SRL „Metgaz-

Service” privind încasarea din contul SRL „Prointelect-MP” a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 20 863, 60 lei, ca neîntemeiată.

În motivarea deciziei, referitor la capătul de cerere privind încasarea datoriei

de 90 000 lei, instanța de apel a conchis că compania reclamantă și-a onorat

obligațiunile contractuale, pârâții nu și-au onorat integral cu bună credință

obligațiunile contractuale, din care considerent a dispus încasarea în mod solidar

de la SRL „Metgaz-Service” și Onica Vladimir în beneficiul SRL „Prointelect-

MP”, a datoriei, conform contractului de împrumut din 12 septembrie 2011 nr.

1MP/2011, acordurilor adiționale la contractul de împrumut și contractul de

fidejusiune din 12 septembrie 2011.

Referitor la pretenția de încasare a penalității, Colegiul instanței de apel a

reținut că părțile au prevăzut în pct. 3.1 lit. i) al contractului de împrumut și faptul,

că în caz de nerambursare la termenul indicat a împrumutului, împrumutătorul este

în drept să aplice o penalitate în mărime de 1 000 lei, pentru fiecare zi de întârziere

în raport cu soldul împrumutului nerestituit.

Astfel, pentru perioada de 180 zile, conform calculului prezentat, penalitatea

constituie suma de 180 000 lei.

În ceea ce privește capătul de cerere privind încasarea dobânzii de întârziere

în sumă 88 537,81 lei, instanța de apel a remarcat că este neîntemeiată, or,

penalitatea instituită prin acordul părților constituie o clauză penală inclusivă,

astfel încât dobânda de întârziere se încadrează în cuantumul penalității, fiind pe

deplin compensată de clauza penală, iar creditorul este în drept să pretindă doar

acea parte din prejudiciul real suportat ce depășește penalitatea.

11

La fel, cu referire la prevederile art. 487, art. 488 alin. (1), art. 490 alin. (1),

(4) din Codul civil, art. 67 alin. (1) din Legea cu privire la gaj nr.449 din 30 iulie

2001, a reținut că debitorul gajist nu și-a îndeplinit obligațiunile în sensul

executării obligațiunilor asumate prin contractul de gaj, or debitorul în baza

contractului de împrumut din 12 septembrie 2011 nu a achitat integral datoria față

de creditor conform condițiilor contractuale, iar debitorul gajist SRL „Metgaz-

Service” nu a transmis benevol în posesia creditorului bunul gajat pentru a fi

vândut, creditorul gajist fiind în drept, în caz de neachitare a împrumutului,

dobânzilor și altor plăți în termenele stabilite de contractul de împrumut, să-și

exercite dreptul de gaj asupra bunului mobil gajat.

Prin preavizul de exercitare a gajului, SRL „Metgaz-Service” fost avizat

despre necesitatea achitării datoriei sau transmiterii benevole în posesie bunul

gajat, pentru vânzarea lui în scopul stingerii datoriei, fiindu-le acordat în acest

sens un termen de 10 zile, începând cu data recepționării avizului de executare a

gajului.

Judecând cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să își dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 121 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat

or pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de

circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

Potrivit art. 130 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de

probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura

lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii

probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum

și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În cazul din speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția adoptată de către instanța

de apel este greșită, fiind fundamentată pe o apreciere arbitrară probelor.

Totodată, Colegiul consideră întemeiate concluziile primei instanțe privind

necesitatea respingerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, inițial Colegiul menționează că la cazul din speță sunt aplicabile

prevederile Codul civil în redacția legii în vigoare până la modificările din 1

martie 2019, în contextul în care acțiunea, ulterior concretizată, a fost înaintată la

28 martie 2016.

Or, prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Codul civil după republicare,

stipulează că, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu

suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici

12

condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea

nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare.

Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data

intrării sale în vigoare.

În conformitate cu art. 867 alin. (1), (2) din Codul civil (în redacția de până la

1 martie 2019), prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să

dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar

aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen,

calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Contractul de

împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Conform art. 871 alin. (3), (4) din Codul civil menționat, în cazul în care a

împrumutat o sumă de bani, împrumutatul are obligația de a restitui suma

nominală primită fără a ține cont de variațiile valorii numerarului. Dacă în

contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici termenul de

preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 de zile de la data la care

împrumutatul a primit cererea de restituire.

Conform art. 556 alin. (1), (2) din Codul civil, o creanță transmisibilă și

sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui

contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit

de cesionar în drepturile ce decurg din creanță. Cesiunea creanței nu poate aduce

atingere drepturilor debitorului și nici nu poate face obligația acestuia mai

oneroasă.

În conformitate cu art. 558 alin. (1), (2) din Codul civil, Drepturile de creanță

se transmit cesionarului așa cum există în momentul transmiterii. O dată cu

cesiunea creanței, asupra cesionarului trec garanțiile și alte drepturi accesorii.

Conform art. 642 alin. (1), (2) din Codul civil, prin stingerea obligațiilor,

încetează raporturile juridice dintre părți în partea ce se referă la obligația stinsă.

Dacă obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobânda și

penalitățile ori să repare prejudiciul.

Potrivit art. 643 alin. (3), (4) din Codul civil, dacă acceptă executarea

obligației, sarcina de a demonstra neexecutarea revine creditorului. În cazul

stingerii obligației principale, fidejusiunea, gajul și alte drepturi accesorii

încetează în măsura în care nu subzistă interese justificate ale terților.

Potrivit art. 484 alin. (1), (2) din Codul civil, gajul și creanța care stă la baza

acestuia pot fi transmise doar împreună și simultan. În cazul cesiunii creanței

garantate prin gaj, noul creditor dobândește dreptul de gaj. Debitorul gajist rămâne

obligat față de creditorul cesionar.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție evidențiază că în cauza dată este cert stabilit

faptul că obligația de plată a sumei de 90 000 lei a fost executată integral de către

debitorul SRL „Metgaz-Service”, în conformitate cu prevederile contractului de

cesiune nr.01 din 5 ianuarie 2016 (pct.1.3.), prin transferurile de mijloace bănești

către cesionarul SRL „Prointelect-MPlus”, la data de 5 ianuarie 2016 în sumă de

60 000 lei, potrivit ordinului de plată nr.469 și la 9 februarie 2016 în sumă de

30 000 lei, potrivit ordinului de plată nr. 495. (vol. II, f.d.57-58)

13

Or, urmare a cedării creanței, SRL „Prointelect-MP” (creditor/cedent), la

momentul executării obligației, în raport cu pârâtul SRL „Metgaz-Service”

(împrumutatul), calitatea de creditor o deținea deja SRL „Prointelect-MPlus”

(cesionar)

Astfel, odată cu executarea obligațiunii de plată de către SRL „Metgaz-

Service”, Contractul de cesiune nr.01 din 5 ianuarie 2016 și, respectiv, Contractul

de împrumut din 12 septembrie 2011, au încetat prin executare, potrivit art. 642 in

Codul civil, la 9 februarie 2016.

Totodată, potrivit art. 643 alin. (4) din Codul civil, prin restituirea

împrumutului de către debitorul SRL „Metgaz-Service” creditorului-cesionar SRL

„Prointelect-MPlus”, a încetat fidejusiunea și gajul, instituite prin Contractul de

fidejusiune nr.1MP/2011 și Contractul de gaj nr.1MP/2011 din 12 septembrie

2011.

Pe când acțiunea în judecată împotriva SRL „Metgaz-Service” și Onica

Vladimir a fost înaintată la 28 martie 2016, iar, acțiunea concretizată împotriva

SRL „Metgaz-Service”, Onica Vladimir și SRL „Prointelect-MPlus”, privind

încasarea datoriei, a penalității, a dobânzii de întârziere, transmiterea bunului gajat

în posesie pentru comercializare și constatarea rezilierii Contractului de cesiune a

creanței nr.01 din 5 ianuarie 2016, a fost înaintată de către compania reclamantă la

12 iunie 2019.

Respectiv, apreciind circumstanțele reținute, Colegiul consideră ca fiind

eronată abordarea instanței de apel că, pârâții (recurenții) nu și-au onorat integral

cu bună credință obligațiunile contractuale.

Totodată, referitor la pretențiile accesorii privind dobânzii și penalității de

întârziere, precum și exercitarea dreptului de gaj, Colegiul menționează că acestea

corect au fost respinse de prima instanță, ca fiind pretenții subsecvente în raport cu

pretenția principală privind încasarea solidară a datoriei.

În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea rezilierii contractului

de cesiune a creanței, Colegiul reține că potrivit art.735 alin. (1) din Codul civil, o

parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esențială din partea

celeilalte părți.

Potrivit 737 alin. (1), (2) din Codul civil, rezoluțiunea contractului operează

prin declarație scrisă față de cealaltă parte. Dacă prestația este oferită cu întârziere

sau nu corespunde în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de

rezoluțiune dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la

care a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare.

Conform art.738 alin. (1) din Codul civil, în cazul exercitării dreptului de

rezoluțiune, contractul încetează și părțile sunt eliberate de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

La cazul din speță, Colegiul menționează că SRL „Prointelect-MP” nu a

prezentat argumente întemeiate privind executarea necorespunzătoare a

contractului de cesiune de către SRL „Prointelect-MPlus”.

Iar, în conexiunea celor expuse, Colegiul consideră că în speță urmează a fi

menținută hotărârea primei instanțe cu privire la respingerea ca neîntemeiată a

acțiunii înaintate de SRL „Prointelect-MP” împotriva SRL „Metgaz-Service”,

Onica Vladimir și SRL „Prointelect-Mplus” cu privire la încasarea datoriei,

14

dobânzii de întârziere, penalității, exercitarea dreptului de gaj, rezilierea

contractului și compensarea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea fondului cauzei, corect a

aplicat legea materială, adoptând o hotărâre legală și întemeiată, Colegiul ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de avocatul Valentin Mardari în numele

și interesele SRL „Metgaz-Service” și Vladimir Onica, a casa integral decizia din

21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a menține hotărârea din 21 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Cu privire la cheltuielile de judecată suportate în instanța de recurs, Colegiul

reține următoarele.

În corespundere cu art. 82-84 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de

judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

Taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către

instanța judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese

se exercită actele procedurale de judecare a cauzei civile sau cărora li se eliberează

copii de pe documente din dosar.

În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și

valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege,

în proporții fixe, conform Legii taxei de stat.

Se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (inițială și

reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea vizând cauzele cu

procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de

declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind

executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum și

cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești.

Conform art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din

pretențiile reclamantului.

Declarând prezentul recurs, avocatul Valentin Mardari, în numele și

interesele recurenților SRL „Metgaz-Service” și Vladimir Onica, a solicitat

încasarea de la SRL „Prointelect-MP” a taxei de stat achitate la depunerea cererii

de recurs.

Conform ordinului de plată nr.262672 din 18 ianuarie 2022, anexat la cererea

de recurs (vol. III, f.d.86), pentru examinarea cauzei în instanța de recurs, SRL

„Metgaz-Service” și Vladimir Onica au achitat în contul Trezoreriei de stat, taxa

de stat în sumă de 4 200 lei.

Având în susținere prevederile legale reținute, conform ordinului de plată nr.

262672 din 18 ianuarie 2022, Colegiul conchide asupra necesității admiterii cererii

și încasării de la SRL „Prointelect-MP” în beneficiul recurenților SRL „Metgaz-

Service” și Vladimir Onica a sumei de 4 200 lei, cu titlu de compensare a

cheltuielilor de judecată suportate pentru plata taxei de stat la depunerea cererii de

recurs.

15

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. f) și alin. (3) Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de avocatul Valentin Mardari în numele și

interesele Societății cu Răspundere Limitată „Metgaz-Service” și Vladimir Onica.

Se casează integral decizia din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și se menține hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată Societății cu Răspundere

Limitată „Prointelect-MP” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Metgaz-

Service”, Vladimir Onica și Societății cu Răspundere Limitată „Prointelect-

Mplus” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalității,

exercitarea dreptului de gaj, rezilierea contractului și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Se încasează de la Societatea cu Răspundere Limitată „Prointelect-MP” în

beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Metgaz-Service” și Vladimir

Onica,, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată, pentru plata taxei de stat

în instanța de recurs, suma de 4 200 (patru mii două sute lei).

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

16