2ra-1443/21 — cu privire la constatarea rezoluțiunii contractului și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1443/21 — cu privire la constatarea rezoluțiunii contractului și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1443/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. I. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

DECIZIE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ubicuit

Grup”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Perciun

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ubicuit Grup” cu privire la constatarea

faptului rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale cu restituirea

dreptului transmis și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ubicuit Grup” și

menținută hotărârea din 3 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care

acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 29 august 2019, Vitalie Perciun a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Ubicuit Grup” cu privire la constatarea faptului rezoluțiunii

contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale cu restituirea dreptului transmis

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 4 mai 2011, la Camera Înregistrării de

Stat a fost înregistrată SRL „Central House”, cu capitalul social de 5 400 de lei, în

calitate de asociați fiind dânsul cu cota de 4 860 de lei, ceea ce constituie 90 % și

Hajiverdiyev Ashrafagha cu cota de 540 de lei, ceea ce constituie 10 % din capitalul

social.

A menționat că genurile principale de activitate ale SRL „Central House”

erau: construcția de clădiri și (sau) construcții inginerești, instalații și rețele tehnico-

edilitare, reconstrucțiile, consolidările, restaurările, activitatea de proiectare pentru

1

toate categoriile de construcții, pentru urbanism, instalații și rețele tehnico-edilitare,

reconstrucții, restaurări, închirierea bunurilor imobiliare proprii ș.a.

La 9 martie 2015, dânsul, în calitate de vânzător a încheiat cu SRL „Ubicuit

Grup”, în calitate de cumpărător contractul de vânzare-cumpărare a fracției în

mărime de 70 % din partea socială în mărime de 90 % din capitalul social al

SRL „Central House”, ce reprezintă echivalentul sumei de 3 780 de lei, dar care până

în prezent nu au fost achitați/transferați de către pârâtă.

A evidențiat că, deși cumpărătorul nu și-a executat obligația de achitare a

prețului contractului, în Registrul de Stat al persoanelor juridice a fost efectuată

înregistrarea/înscrierea după SRL „Ubicuit Grup” a dreptului primit în baza

contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale din 9 martie 2015, care este

menținută până în prezent.

A explicat că scopul și necesitatea încheierii contractului de vânzare-

cumpărare a părții sociale a fost de a atrage un alt asociat în vederea efectuării

investițiilor proporțional cotei deținute în vederea construirii/reconstruirii în

mun. Chișinău a obiectelor noi pentru a fi ulterior transmise de către SRL „Central

House” în chirie altor agenți economici.

Iar ulterior, venitul obținut urma a fi restituit fiecărui asociat proporțional cotei

sociale deținute și respectiv, investițiilor pe care era obligat să le efectueze, a tuturor

cheltuielilor suportate, inclusiv venitul obținut suplimentar.

La fel, a indicat reclamantul că, deși în calitate de vânzător a exercitat cu bună-

credință obligațiunile contractuale prin semnarea contractului și confirmarea

transmiterii dreptului său de proprietate asupra 70 % din partea socială pe care o

deținea în mod legal în cadrul SRL „Central House”, SRL „Ubicuit Grup”, în calitate

de cumpărător, cu rea-credință până în prezent nu și-a executat obligațiunea esențială

și principală asumată în baza contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale de

achitare a prețului convenit și nici nu a efectuat careva investiții la SRL „Central

House”.

Astfel, toate investițiile în asigurarea desfășurării activității SRL „Central

House” și obținerii tuturor succeselor/veniturilor financiare s-a bazat în exclusivitate

doar pe aportul financiar a celor doi 2 asociați: dânsul care a investit suma totală de

6 589 213,12 de lei și asociatul Hajiverdiyev Ashrafagha care a investit suma totală

de 2 860 623,20 de lei.

La 12 august 2019, în baza procesului-verbal semnat fără careva obiecții de

ambele părți și notificării înmânate contra semnătură reprezentantului pârâtei,

ultimul a fost înștiințat despre faptul că este în întârzierea executării obligației

contractuale privind achitarea prețului și în baza art. 917 Cod civil, i-a fost acordat

un termen suplimentar de 7 zile pentru achitarea prețului părții sociale în mărime de

3 780 de lei, iar în caz contrar, dânsul prin notificare în mod expres și direct și-a

rezervat dreptul de a rezoluționa contractul de vânzare-cumpărare a părții sociale din

9 martie 2015 cu excluderea SRL „Ubicuit Grup” din calitatea sa de asociat al

SRL „Central House”.

Chiar și după expirarea termenului suplimentar acordat prin notificare, din

partea pârâtei nu au fost întreprinse careva acțiuni, fiind lăsată fără răspuns,

2

acceptând în mod tacit rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a părții

sociale din 9 martie 2015.

La 21 august 2019, prin intermediul oficiului poștal a expediat în adresa

pârâtei declarația de rezoluțiune, aceasta fiind expediată și prin intermediul

executorului judecătoresc întru asigurarea comunicării suplimentare, însă fără niciun

rezultat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 15, 16, 775, 901, 902, 906,

917, 921, 927, 1108 Cod civil, art. 2, 5, 22, 33/1, 85 alin. (1) lit. a), 166, 167, 174,

175, 182/5 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea rezolvirii/rezoluțiunii contractului

de vânzare-cumpărare a părții sociale în mărime de 70 % din partea socială a

SRL „Central House” din 9 martie 2015, obligarea SRL „Ubicuit Grup” să-i restituie

dreptul de proprietate asupra fracțiunii în mărime de 70 % din partea socială în

mărime de 90 % din capitalul social al SRL „Central House”, cu excluderea

SRL „Ubicuit Grup” din calitatea sa de asociat din cadrul SRL „Central House”,

obligarea Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” de a efectua

înscrierea/înregistrarea după dânsul a dreptului său de proprietate asupra fracțiunii

în mărime de 70 % din capitalul social al SRL „Central House”, ca rezultat al

rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare din 9 martie 2015.

Prin hotărârea din 3 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost constatată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a părții

sociale în mărime de 70 % din partea socială a SRL „Central House”, autentificat

notarial sub nr. 921 din data de 9 martie 2015 la notarul public Evghenii Berghii

încheiat între Vitalie Perciun și SRL „Ubicuit Grup”.

A fost obligată SRL „Ubicuit Grup” să restituie lui Vitalie Perciun dreptul de

proprietate asupra fracțiunii în mărime de 70 % din partea socială în mărime de 90 %

din capitalul social al SRL „Central House” cu excluderea SRL „Ubicuit Grup” din

calitatea sa de asociat din cadrul SRL „Central House”.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Au fost încasate din contul SRL „Ubicuit Grup” în beneficiul lui Vitalie

Perciun cheltuielile de judecată proporțional părții admise din acțiune alcătuite din

taxă de stat în mărime de 300 de lei.

Prin decizia din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de SRL „Ubicuit Grup” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 18 august 2021, SRL „Ubicuit Grup” a declarat recurs împotriva deciziei

din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat că instanța de apel și prima instanță au emis

decizii neîntemeiate, incompatibile cu standardele legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, în rezultatul aplicării eronate a normelor de drept material și

procedural, precum și din cauza neelucidării circumstanțelor pricinii.

Contrar prevederilor art. 239 și 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel

conține o motivare arbitrară.

3

Instanțele de judecată ierarhic inferioare la adoptarea hotărârilor sale au

aplicat și au interpretat eronat normele de drept material și au dat o apreciere greșită

materialului probator anexat la dosar, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Cu referire la prevederile art. 733 și 735 alin. (1) Cod civil, în vigoare la data

semnării contractului, a menționat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au

interpretat și aplicat altfel dispozițiile legale incidente, or din sensul acestor norme,

prin rezoluțiunea contractului se înțelege desființarea retroactivă a contractelor cu

executare uno ictu (instantanee) în cazul în care una din părți nu execută obligațiile

contractuale.

A menționat că obligația asumată de către cumpărător a fost realizată, conform

declarației vânzătorului Vitalie Perciun, expusă în actul notarial (pct. 1 din contractul

de vânzare-cumpărare a părții sociale din 9 martie 2015), până la semnarea

contractului, astfel fiind combătute orice alegații ale intimatului privind

neexecutarea condițiilor de plată de către SRL „Ubicuit Grup”.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare într-un mod neînțeles au aplicat

prevederile art. 575 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment, deși în speță au

relevanță directă, respectiv, urmează de reținut dispozițiile art. 737 alin. (2) Cod

civil, în vigoare la acel moment, care indică expres că dacă prestația este oferită cu

întârziere sau nu corespunde în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde

dreptul de rezoluțiune dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la

data la care a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare.

Așadar, Vitalie Perciun, care solicită constatarea/confirmarea rezoluțiunii

contractului de vânzare-cumpărare din 9 martie 2015, în partea înstrăinării a 70 %

din cota-parte socială în mărime de 90 % din capitalul social al SRL „Central

House”, nu a respectat nici aceste prevederi legale de exercitare a dreptului de

rezoluțiune într-un termen rezonabil, înaintând declarația de rezoluțiune numai la

data de 21 august 2019, adică peste un termen care nicidecum nu poate fi considerat

rezonabil.

Ca consecință, instanța de recurs urmează a constata că intimatul a pierdut

dreptul de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare nr. 921 din 9 martie

2015, având în vedere termenul excesiv de mare - 4 ani de depunere a prezentei

acțiuni.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept

procedural, or contractul litigios a fost autentificat de notarul public Evghenii

Berghii, însă acesta nu a fost atras în proces.

Astfel, în situația în care Vitalie Perciun susține că nu a fost executată de către

SRL „Ubicuit Grup” obligația de plată, iar în textul contractului înregistrat cu

nr. 921, la pct. 1, fiind stipulat expres că „... ce reprezintă echivalentul sumei de

3 780 de lei, care a fost achitată până la semnarea contractului”, atragerea notarului

în proces a fost obligatorie.

La fel, nu a fost atrasă în proces nici SRL „Central House”, or obiectul

litigiului reprezintă componența asociaților acesteia, care în mod direct, obiectul

litigiului, atinge drepturile, interesele și obligațiile acestei persoane juridice.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au elucidat circumstanțele cauzei,

or constatând incontestabil faptul că temei de rezoluțiune servește notificarea din

4

12 august 2019, înmânată de Vitalie Perciun contra semnătură administratorului

SRL „Ubicuit Grup”, Ana Grosu, această constatare nu a fost elucidată în cumul de

probe prezentate la materialele pricinii.

Prin urmare, aceste constatări ale instanțelor de judecată sunt pripite, lipsite

de aprecieri incontestabile, or conform presupusei declarații a persoanei indicate

drept semnatar al recepționării notificării din 12 august 2019, Ana Grosu, cert se

constată că semnătura aplicată nu-i aparține, aceasta fiind contrafăcută (falsificată).

La fel, instanțele ierarhic inferioare au desconsiderat argumentul că pe faptul

falsului a fost înregistrată la organul de urmărire penală, plângerea penală a

petiționarului Ana Grosu.

Notificarea din 12 august 2019 privind acordarea termenului de 7 zile

calendaristice pentru achitarea integrală a prețului, în caz contrar fiind rezervat

dreptul de rezoluțiune unilaterală a contractului de vânzare-cumpărare a părții

sociale din 9 martie 2015, cu excluderea SRL „Ubicuit Grup” din calitate de asociat

al companiei SRL „Central House”, nu a fost recepționată de către SRL „Ubicuit

Grup” și nu poate produce efecte, mai mult ca atât, constatările actului notarial în

drept și fapt, confirmă executarea plății de către SRL „Ubicuit Grup” pretinse de

intimat.

Toate aceste aspecte instanțele de judecată nu le-au luat în considerație,

aplicând eronat, la emiterea actelor judecătorești supuse casării, normele de drept

material și procesual.

La 25 octombrie 2021, Vitalie Perciun a depus referință la recursul declarat

de SRL „Ubicuit Grup”, solicitând considerarea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 9 iulie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 36 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 18 august 2021 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, Vitalie Perciun înaintând acțiunea în judecată

împotriva SRL „Ubicuit Grup”, a solicitat constatarea rezolvirii/rezoluțiunii

contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale în mărime de 70 % din partea

socială a SRL „Central House” din 9 martie 2015, obligarea SRL „Ubicuit Grup”

5

să-i restituie dreptul de proprietate asupra fracțiunii în mărime de 70 % din partea

socială în mărime de 90 % din capitalul social al SRL „Central House”, cu

excluderea SRL „Ubicuit Grup” din calitatea sa de asociat din cadrul SRL „Central

House”, obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a efectua înscrierea/înregistrarea

după dânsul a dreptului său de proprietate asupra fracțiunii în mărime de 70 % din

capitalul social al SRL „Central House”, ca rezultat al rezoluțiunii contractului de

vânzare-cumpărare din 9 martie 2015 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a constatat rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale în mărime de 70 % din partea

socială a SRL „Central House”, autentificat notarial cu nr. 921, din data de

9 martie 2015 la notarul public Evghenii Berghii încheiat între Vitalie Perciun și

SRL „Ubicuit Grup”, a obligat SRL „Ubicuit Grup” să restituie lui Vitalie Perciun

dreptul de proprietate asupra fracțiunii în mărime de 70 % din partea socială în

mărime de 90 % din capitalul social al SRL „Central House” cu excluderea

SRL „Ubicuit Grup” din calitatea sa de asociat din cadrul SRL „Central House”. În

rest a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată. A încasat din contul SRL „Ubicuit

Grup” în beneficiul lui Vitalie Perciun cheltuielile de judecată proporțional părții

admise din acțiune alcătuite din taxă de stat în mărime de 300 de lei.

Judecând apelul declarat de SRL „Ubicuit Grup”, instanța de apel a respins

apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

instanța de recurs constată că, instanțele de judecată ierarhic inferioare, reieșind din

temeiurile și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei și având la bază

cumulul de probe administrate la caz, corect au ajuns la concluzia temeiniciei

parțiale a acțiunii lui Vitalie Perciun.

Astfel, după cum se constată la caz, SRL „Central House” a fost înregistrată

la data de 4 mai 2011 în Registrul de stat al persoanelor juridice, ai căror asociați au

fost Vitalie Perciun cu cota-parte de 4860 de lei, ce constituie 90 % din capitalul

social și Ashrafagha Hajiverdiyev cu cota-parte de 540 de lei, ce constituie 10 % din

capitalul social, fapt confirmat prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor

juridice nr. 301292 din 2 decembrie 2014 (f. d. 7 vol. I).

Este cert și faptul că la data de 9 martie 2015, între Vitalie Perciun în calitate

de vânzător și SRL „Ubicuit Grup”, în persoana administratorului Ana Grosu în

calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare a părții sociale,

autentificat notarial de notarul public Evghenii Berghii cu nr. 921, prin care Vitalie

Perciun a vândut, iar cumpărătorul SRL „Ubicuit Grup” a cumpărat o fracțiune în

mărime de 70 % din cota parte socială în mărime de 90 % din capitalul social al

SRL „Central House”, înregistrată la Camera Înregistrării de Stat cu

nr. 1011600016969 la 4 mai 2011, ce reprezintă echivalentul sumei de 3780 de lei

(f. d. 6 vol. I).

Conform prevederilor art. 753 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la

1 martie 2019, prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să

predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să

preia bunul și să plătească prețul convenit.

6

Raportând la caz aceste prevederi legale, instanța de recurs constată că, deși

pe de o parte Vitalie Perciun și-a executat obligația asumată prin contractul de

vânzare a părții sociale din 9 martie 2015 de transmitere către SRL „Ubicuit Grup”

a fracțiunii în mărime de 70 % din partea socială în mărime de 90 % din capitalul

social al SRL „Central House”, pe de altă parte SRL „Ubicuit Grup” nu și-a onorat

obligația de achitare a plății, în sumă de 3780 de lei.

Astfel, conform art. 901 alin. (1) lit. d) Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019,

atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația, creditorul poate, în

condițiile legii și, după caz, ale contractului, la alegerea sa să recurgă la rezoluțiunea

contractului.

Iar potrivit alin. (5) din același articol, neexecutarea obligației înseamnă orice

abatere, cu sau fără justificare, de la executarea corespunzătoare a obligației și

include neexecutarea totală sau parțială a obligației, executarea necorespunzătoare

sau cu întârziere a obligației.

Conform dispozițiilor art. 902 alin. (1) și (3) Cod civil, în vigoare din

1 martie 2019, în orice caz de neexecutare a unei obligații, creditorul poate, prin

declarație către debitor, să acorde un termen suplimentar pentru executare

corespunzătoare. Dacă creditorul primește declarație de la debitor că acesta nu va

executa în interiorul termenului acordat sau dacă la expirarea acelui termen nu s-a

efectuat o executare corespunzătoare, creditorul poate recurge la oricare mijloc

disponibil.

Totodată, art. 915 Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019, stipulează că

rezoluțiunea pentru neexecutare are loc când se întemeiază pe dispozițiile art. 916,

917, 918 sau 919, precum și atunci când se întemeiază pe un alt caz de neexecutare

a obligației contractuale pentru care legea sau contractul acordă creditorului dreptul

la rezoluțiune,

În același timp, dispozițiile art. 916 alin. (1) și (2) lit. a) Codul civil, în vigoare

din 1 martie 2019, reglementează că creditorul are dreptul la rezoluțiune dacă

neexecutarea de către debitor a obligației contractuale este esențială. Neexecutarea

obligației contractuale este esențială inclusiv când ea privează în mod substanțial

creditorul de ceea ce se putea aștepta în baza contractului, în raport cu întregul raport

contractual sau tranșa supusă rezoluțiunii, cu excepția cazului în care la momentul

încheierii contractului debitorul nu a prevăzut și nici nu putea să prevadă în mod

rezonabil acel rezultat.

Iar în conformitate cu art. 917 alin. (1) Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019,

creditorul are dreptul la rezoluțiune în caz de neexecutare a obligației contractuale

dacă i-a acordat debitorului, prin notificare, un termen suplimentar rezonabil pentru

executare, iar debitorul nu a executat în acest termen.

Coroborând prevederile enunțate la materialul probator administrat în speță,

instanța de recurs reține că la data de 12 august 2019, Vitalie Perciun a prezentat

administratorului SRL „Ubicuit Grup”, Ana Grosu notificarea, prin care în temeiul

art. 917 Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019, a acordat SRL „Ubicuit Grup” un

termen rezonabil de 7 zile calendaristice care urmează a fi calculat din data

recepționării prezentei notificări, pentru executarea cu bună credință a obligației

contractuale de achitare integrală a prețului de 3 780 de lei, iar în caz contrar și-a

7

rezervat dreptul de a rezoluționa printr-o declarație unilaterală contractul de vânzare

a părții sociale din 9 martie 2015 cu excluderea SRL „Ubicuit Grup” din calitatea de

asociat al companiei SRL „Central House” (f. d. 12 vol. I).

Este cert și faptul că prin semnarea procesului-verbal de notificare din

12 august 2019, între Vitalie Perciun și administratorul SRL „Ubicuit Grup”, Ana

Grosu, părțile contractante au recunoscut că suma de 3 780 de lei, ce reprezintă

echivalentul a 70 % din partea socială în mărime de 90 % din capitalul social al

SRL „Central House”, nu a fost achitată lui Vitalie Perciun (f. d. 11 vol. I).

La acest capitol, instanța de recurs menționează prevederile art. 177 alin. (1)

Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019, potrivit cărora persoana juridică își exercită,

de la data constituirii, drepturile și își execută obligațiile prin administrator. Persoana

juridică poate avea unul sau mai mulți administratori.

Conform art. 71 alin. (1) lit. b) din Legea privind societățile cu răspundere

limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, administratorul este în drept să reprezinte

fără procură societatea în raporturile cu organele statului, cu terții și în instanțele de

judecată.

Iar dispozițiile art. 362 alin. (1) și (2) Codul civil, în vigoare din 1 martie 2019,

reglementează că un act juridic poate fi încheiat personal sau prin reprezentant.

Împuternicirile reprezentantului rezultă din lege, din act juridic sau din împrejurările

în care acționează. Actul juridic încheiat de o persoană (reprezentant) în numele unei

alte persoane (reprezentat) în limitele împuternicirilor dă naștere, modifică sau

stinge drepturile și obligațiile civile ale reprezentatului.

În corespundere cu dispozițiile legale enunțate, instanța de recurs atestă că la

data semnării procesului-verbal de notificare și recepționării notificării din

12 august 2019, funcția de administrator al SRL „Ubicuit Grup” era deținută de către

Ana Grosu, ceea ce rezultă expres din extrasul din Registrul de stat al persoanelor

juridice nr. 13502 din 23 august 2019 (f. d. 10 vol. I).

Ca urmare, în speță, este incontestabil că actele semnate de către SRL „Ubicuit

Grup”, în persoana administratorului Ana Grosu la data de 12 august 2019 sunt

valabile și opozabile persoanei juridice reprezentate.

Așadar, constatările date resping argumentul SRL „Ubicuit Grup” precum că

procesul-verbal de notificare din 12 august 2019, semnat de administratorul

SRL „Ubicuit Grup”, Ana Grosu și notificarea din 12 august 2019, recepționată de

aceeași persoană contra semnătură, ar fi lipsite de efecte juridice.

În acest context se va nota că SRL „Ubicuit Grup” în persoana

adminstratorului Ana Grosu a recunoscut neachitarea prețului contractului de

vânzare-cumpărare a părții sociale în sumă de 3 780 de lei, către Vitalie Perciun,

astfel că instanțele de judecată ierarhic inferioare corect au respins argumentele

SRL „Ubicuit Grup”, precum că ultima ar fi executat integral obligațiile contractuale

de achitare a prețului în sumă de 3 780 de lei direct vânzătorului Vitalie Perciun,

până la semnarea contractului, fapt menționat direct în contractul de vânzare a părții

sociale din 9 martie 2015.

Or, la acest segment, incidente speței au prevederile art. 2 din Legea

contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, potrivit cărora prevederile prezentei

legi se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitate de

8

întreprinzător, organizațiilor necomerciale, inclusiv instituțiilor publice, notarilor,

avocaților, mediatorilor, administratorilor autorizați și birourilor înființate de

aceștia, executorilor judecătorești, precum și reprezentanțelor și filialelor

întreprinderilor (organizațiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova

(denumite în cele ce urmează entități), indiferent de domeniul de activitate, tipul de

proprietate și forma juridică de organizare, iar conform art. 7 alin. (2) din aceeași

lege, entitatea este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile

financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de

planul de conturi contabile și de alte acte normative aprobate în conformitate cu

art.11 alin. (2) lit. a).

Totodată, reieșind din dispozițiile art. 17 alin. (9) din Legea contabilității

nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de

cheltuieli, potrivit naturii sau destinației acestora.

Conform art. 19 alin. (1) și (2) din aceeași lege, faptele economice se

contabilizează în baza documentelor primare și centralizatoare. Documentele

primare se întocmesc în timpul efectuării operațiunii, iar dacă aceasta este imposibil

– nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după producerea evenimentului.

Astfel fiind, prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs constată

că SRL „Ubicuit Grup” nu a prezentat documentele primare, prevăzute de legislația

în vigoare, obligatorii a fi întocmite în timpul efectuării operațiunilor contabile și

care sunt mijloace de probațiune necesare pentru confirmarea achitării de către

SRL „Ubicuit Grup” lui Vitalie Perciun a sumei de 3 780 de lei.

Corelând aceste particularități la circumstanțele speței, instanța de recurs

constată indubitabil că SRL „Ubicuit Grup” a admis o neexecutare esențială a

obligațiilor contractuale și anume nu a achitat lui Vitalie Perciun prețul fracțiunii în

mărime de 70 % din partea socială în mărime de 90 % din capitalul social al

SRL „Central House”, ce reprezintă echivalentul sumei de 3 780 de lei.

În consecutivitatea celor descrise supra, instanța de recurs nu poate reține nici

alegațiile SRL „Ubicuit Grup” din cererea de recurs, precum că semnătura aplicată

pe notificarea din 12 august 2019, din numele administratorul SRL „Ubicuit Grup”,

Ana Grosu nu i-ar aparține ultimei.

Și asta deoarece, reieșind din obligația probațiunii în judecată, se constată că

acesta este un raționament declarativ, în acest sens nefiind prezentate probe

justificative.

Sub un alt aspect, instanța de recurs relevă prevederile art. 22 alin. (3) și (4)

Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019, potrivit cărora notificarea produce efecte din

momentul când ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un

efect întârziat. Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) când este predată

destinatarului; b) când este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest

scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul

destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poștă

electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, când poate fi accesată de

către destinatar; sau d) când este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-

un loc și într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără

întârziere.

9

În condițiile dispoziției legale citate, este de menționat că Vitalie Perciun și la

data de 21 august 2019, a expediat la sediul SRL „Ubicuit Grup” din str. XXXXX

mun. XXXXX, declarația de rezoluțiune, prin care a informat persoanele

responsabile a SRL „Ubicuit Grup” despre faptul că la 12 august 2019,

administratorul SRL „Ubicuit Grup” , Ana Grosu, a fost notificată contra semnătură,

în temeiul art. 917 Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019, despre necesitatea

executării în termen de 7 zile calendaristice din data înmânării notificării a obligației

de achitare integrală a prețului contractului în mărime de 3780 de lei pentru

cumpărarea 70 % din partea socială a SRL „Central House”, în baza contractului de

vânzare a părții sociale din 9 martie 2015, care însă a fost lăsată fără executare, astfel

că în temeiul art. 915, 916, 921, 927 Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019,

contractul de vânzare-cumpărare din 9 martie 2015, se consideră desființat total prin

rezoluțiune.

Și tot, prin declarația de rezoluțiune din 21 august 2019, SRL „Ubicuit Grup”

a fost obligată de către Vitalie Perciun, în termen de 5 zile calendaristice de la

primirea declarației de rezoluțiune să transmită/restituie pe deplin lui Vitalie

Perciun, toate drepturile obținute în baza contractului de vânzare-cumpărare a părții

sociale din 9 martie 2015 rezolvit, cu efectuarea înscrierilor ce se impun, în caz

contrar invocând că această obligație va fi realizată în condițiile legii (f. d. 133

vol. I).

Aici este de notat că corespondența expediată SRL „Ubicuit Grup” de către

Vitalie Perciun la data de 21 august 2019, a fost returnată de către oficiul poștal, cu

mențiunea „nereclamat” (f. d. 135 vol. I).

Pe cale de consecință, la data de 28 august 2019, Vitalie Perciun a solicitat

executorului judecătoresc George Boțan comunicarea către SRL „Ubicuit Grup” cu

sediul din str. XXXXX mun. XXXXX a declarației de rezoluțiune a contractului de

vânzare-cumpărare a părții sociale din 9 martie 2015.

Astfel, întru executarea cererii lui Vitalie Perciun, executorul judecătoresc

stagiar Malcic Radu, deplasându-se la sediul SRL „Ubicuit Grup” din str. XXXXX

mun. XXXXX, a stabilit că în încăperea aflată pe adresa dată nu se află SRL „Ubicuit

Grup”, iar la interogarea persoanelor aflate în încăpere, acestea nu au comunicat că

nu cunosc despre întreprinderea SRL „Ubicuit Grup” și nici dacă SRL „Ubicuit

Grup” a avut vreodată sediul pe această adresă, fapt ce se confirmă prin procesul-

verbal de comunicare a actelor din 28 august 2019 întocmit de către executorul

judecătoresc Goerge Boțan și executorul judecătoresc stagiar Radu Malcic (f. d. 102

vol. I verso).

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs constată că instanțele de

judecată ierarhic inferioare corect au concluzionat că declarația de rezoluțiune din

21 august 2019 a contractului de vânzare a părții sociale din 9 martie 2015, înaintată

de Vitalie Perciun către SRL „Ubicuit Grup” își produce efectele, deoarece se

consideră că a ajuns la destinatar, fiind pusă la dispoziția acesteia la sediul persoanei

juridice SRL „Ubicuit Grup” înregistrat la Agenția Servicii Publice, care potrivit

extraselor din Registrul de stat al persoanelor juridice nr.13502 din 23 august 2019

și nr. 421101 din 28 august 2019, se află în mun. XXXXX str. XXXXX.

10

Fiind cert că la data expedierii declarației de rezoluțiune din 21 august 2021,

o altă adresă a sediului SRL „Ubicuit Grup”, decât str. XXXXX mun. XXXXX, nu

figura în Registrul de stat al persoanelor juridice.

Pe când, reieșind din prevederile art. 10 alin. (2) și (3) din Legea privind

înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali nr. 220

din 19 octombrie 2007, în cazul schimbării sediului, persoana juridică este obligată,

în termen de 30 de zile, să solicite organului înregistrării de stat efectuarea înscrierii

respective în Registrul de stat și înregistrarea modificărilor operate în actele de

constituire.

Sediul se consideră schimbat și este opozabil terțelor persoane din momentul

înregistrării acestui fapt în Registrul de stat.

Față de toate aceste considerente, instanța de recurs găsește lipsite de suport

invocările SRL „Ubicuit Grup” din cererea de recurs, precum că notificarea lui

Vitalie Perciun cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a părții

sociale din 9 martie 2015 nu a fost recepționată de către SRL „Ubicuit Grup”.

La acest segment, instanța de recurs consideră lipsite de suport și alegațiile

SRL „Ubicuit Grup” din cererea de recurs, precum că Vitalie Perciun a înaintat

declarația de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale din

9 martie 2015, numai la data de 21 august 2019, peste un termen care nu poate fi

considerat rezonabil.

Or, dreptul lui Vitalie Perciun de a solicita rezoluțiunea a apărut la expirarea

celor 7 zile acordate suplimentar, prin notificarea din 12 august 2019, SRL „Ubicuit

Grup” pentru achitarea prețului contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale

din 9 martie 2015, și anume la 19 august 2019.

Iar odată cu semnarea procesului-verbal de notificare și recepționării

notificării din 12 august 2019 de către reprezentantul SRL „Ubicuit Grup” nu a fost

invocat termenul rezonabil de notificare, aceste acte fiind semnate fără careva

mențiuni.

Ca urmare, având în vedere că temeiul de rezoluțiune a apărut la data de

19 august 2019, iar declarația de rezoluțiune din 21 august 2019 a contractului de

vânzare-cumpărare a părții sociale din 9 martie 2015 se consideră notificată și

produce efecte din data când a fost pusă la dispoziția SRL „Ubicuit Grup” la adresa

poștală a sediului destinatarului, este cert că creditorul Vitalie Perciun a notificat

declarația de rezoluțiune într-o perioadă rezonabilă de la apariția dreptului de

rezoluțiune, nefiind decăzut din acest drept.

Pe de altă parte, instanța de recurs consideră important de menționat la caz că

SRL „Ubicuit Grup” nu a prezentat probe justificative care ar confirma că în

perioada 2015 – 2019 și-ar fi desfășurat activitatea cu partea socială din

SRL „Central House” vândută de către Vitalie Perciun prin contractul de vânzare-

cumpărare a părții sociale din 9 martie 2015.

Dimpotrivă, intimatul Vitalie Perciun susține că toate investițiile în asigurarea

desfășurării activității SRL „Central House” și obținerii tuturor

succeselor/veniturilor financiare s-a bazat în exclusivitate doar pe aportul financiar

a celor doi 2 asociați: dânsul care a investit suma totală de 6 589 213,12 de lei și

11

asociatul Hajiverdiyev Ashrafagha care a investit suma totală de 2 860 623,20 de lei,

aceste afirmații nefiind contetstate și combătute de către SRL „Ubicuit Grup”.

Distinct de cele menționate, se reliefează corectitudinea concluziei instanțelor

de judecată ierarhic inferioare cu privire la admiterea cerinței lui Vitalie Perciun cu

privire la constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare a părții sociale în mărime

de 70 % din capitalul social al SRL „Central House”, încheiat între Vitalie Perciun

și SRL „Ubicuit Grup” la data de 9 martie 2015 și autentificat notarial cu nr. 921, de

către notarul public Evghenii Berghii.

Într-o altă conjunctură, instanța de recurs remarcă prevederile art. 926 alin.(1)

și (3) Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019, potrivit cărora prin efectul rezoluțiunii

o parte contractantă (beneficiarul) care a primit vreo prestație prin executarea

obligațiilor de către cealaltă parte contractantă în temeiul contractului supus

rezoluțiunii sau al tranșei contractului supusă rezoluțiunii este obligată să i-o

restituie. În cazul în care ambelor părți contractante le revin obligații de restituire,

obligațiile sînt corelative. În măsura în care prestația (nefiind pecuniară) este

transferabilă, ea trebuie restituită prin transfer.

În conformitate cu art. 927 alin. (1) și (2) Cod civil, în vigoare din

1 martie 2019, dreptul real, dreptul de creanță și dreptul asupra obiectului de

proprietate intelectuală transmise în temeiul contractului nu se restituie de plin drept

prin efectul rezoluțiunii acestuia. Restituirea are loc prin transmiterea dreptului de

către partea contractantă obligată în folosul celeilalte părți contractante în condițiile

art.510. Cu toate acestea, dacă, conform condițiilor contractului, dreptul de

proprietate asupra bunului mobil a trecut la partea contractantă dobînditoare înainte

de a primi bunul în posesie, iar bunul mobil încă se află în posesia părții contractante

transmițătoare care are dreptul de a suspenda predarea bunului conform art.914,

atunci rezoluțiunea contractului, pe durata exercitării dreptului de suspendare a

executării, desființează în mod retroactiv dreptul părții contractante dobânditoare.

În cazul în care partea contractantă căreia i s-a transmis un drept prin

înregistrare într-un registru de publicitate nu execută obligația de a restitui dreptul,

cealaltă parte contractantă poate cere instanței de judecată, pe calea acțiunii în

efectuarea înregistrării, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ al

părții contractante care refuză restituirea.

În concordanță cu dispozițiile legale citate, având în vedere că dreptul de

proprietate al SRL „Ubicuit Grup”, asupra fracțiunii în mărime de 70 % din capitalul

social al SRL „Central House” a fost înregistrat în Registrul de stat al persoanelor

juridice, instanța de recurs consideră temeinică și soluția instanțelor de judecată

ierarhic inferioare cu privire la admiterea cerinței lui Vitalie Perciun cu privire la

obligarea SRL „Ubicuit Grup” să restituie lui Vitalie Perciun, dreptul de proprietate

asupra fracțiunii în mărime de 70 % din partea socială în mărime de 90 % din

capitalul social al SRL „Central House”, cu excluderea SRL „Ubicuit Grup” din

calitatea sa de asociat din cadrul SRL „Central House” (f. d. 8 vol. I).

Sub un alt aspect, instanța de recurs remarcă prevederile art. 30 alin. (1), (2)

din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societățile cu răspundere limitată, care

reglementează că partea socială se consideră de drept a dobânditorului, în condițiile

prezentei legi, de la data operării în Registrul de stat al persoanelor juridice a

12

modificării privind înstrăinarea/dobândirea părții sociale, fără a fi necesară

modificarea în acest sens a actului de constituire al societății.

În cazurile prevăzute la alin. (1), modificarea privind înstrăinarea/dobândirea

părții sociale va fi operată în Registrul de stat al persoanelor juridice la prezentarea

actului juridic de înstrăinare/dobândire autentificat notarial, a hotărârii judecătorești

sau certificatului de moștenitor.

Astfel, prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs găsește

justificată și soluția instanțelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la

respingerea cerinței lui Vitalie Perciun privind obligarea IP „Agenția Servicii

Publice” de a efectua înscrierea/înregistrarea dreptului său de proprietate asupra

fracțiunii în mărime de 70 % din capitalul social al SRL „Central House”, ca rezultat

al rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare din 9 martie 2015.

Și asta deoarece, în baza dospozițiilor legale citate, însuși hotărârea instanței

de judecată constituite temei pentru operarea modificărilor în Registrul de stat al

persoanelor juridice.

Pe de altă parte, instanța de recurs va respinge ca abuzive și invocate cu rea-

credință și argumentele SRL „Ubicuit Grup” din cererea de recurs cu privire la faptul

că în proces nu au fost atrași notarul public Evghenii Berghii și SRL „Central

House”.

Or, pe lângă faptul că recurenta nu a invocat calitatea procesuală a acestora

pentru atragerea lor în proces, cât și motivele ce ar duce la încălcarea drepturilor

notarului public Evghenii Berghii și a SRL „Central House” neatrași în proces,

SRL „Ubicuit Grup” nu a fost lipsită de dreptul de a depune o astfel de solicitare la

etapa examinării cauzei în fond.

Distinct de cele menționate mai sus, având în susținere jurisprudența CtEDO și

anume cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al

Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în cererea de

recurs în sensul celor descrise.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia

i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Cu referire la dispozițiile enunțate, instanța de recurs atestă că instanțele de

judecată ierarhic inferioare corect au încasat din contul SRL „Ubicuit Grup” în

beneficiul lui Vitalie Perciun, cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat

achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, proproțional părții admise din

acțiune, în sumă de 300 de lei, confirmate prin ordinul de încasare a numerarului din

29 august 2019, ordinul de încasare a numerarului din 12 septembrie 2019 și prin

ordinul de încasare a numerarului din 9 septembrie 2019 (f. d. 11, 12, 17, vol. I).

13

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că atât decizia instanței de

apel, cât și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate, iar temeiurile invocate de către

recurentă sunt lipsite de suport legal, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ubicuit

Grup”.

Se menține decizia din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

3 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a lui Vitalie Perciun împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Ubicuit Grup” cu privire la constatarea faptului rezoluțiunii contractului

de vânzare-cumpărare a părții sociale cu restituirea dreptului transmis și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

14