2ra-1628/21 — încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1628/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. O. Dvornic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată (acțiune oblică) depusă de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr. 89 împotriva lui Iurii Scripnicenco cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și a fost menținută

hotărârea din 24 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 30 ianuarie 2020 SA „Termoelectrica” în interesele CCL nr. 89 a depus

cerere de chemare în judecată (acțiune oblică) împotriva lui Iurii Scripnicenco cu

privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în baza contului personal deschis

de CCL nr. 89 pe numele pârâtului, ultimul a beneficiat de servicii comunale în

volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

A menționat reclamantul că, potrivit informației privind situația despre

achitarea serviciilor locativ-comunale, pârâtul domiciliază în apartamentul nr. 20,

xxxxx și înregistrează o datorie totală pentru consumul de energie termică în sumă

totală de 9146,05 lei, pentru perioada 01 noiembrie 2017-31 decembrie 2019.

A subliniat reclamantul că, în cazul prestării serviciilor comunale de către

administratorul fondului locativ CCL nr. 89, prestarea serviciilor este efectuată în

temeiul contului personal deschis pe numele pârâților, locatarii sunt obligați să

achite contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale în cazul lipsei

contractelor încheiate cu consumatorii, ceea ce rezultă și din legislația aplicabilă

(Legea nr.1402 din 24 octombrie 2002, art.25 alin.(5) etc), astfel, în caz de prestare

a serviciilor publice de gospodărie comunală, indiferent de faptul dacă a fost sau nu

1

încheiat contract în acest sens, consumatorii urmează să achite serviciile prestate, or,

lipsa unui contract scris nu scutește consumatorul de obligația achitării serviciului

prestat.

A mai relatat reclamantul că, prin prisma prevederilor legale, pârâtul este

obligat să achite costul serviciilor prestate pentru apartamentul al cărui locatar este,

care a acumulat o datorie ce se confirmă prin informația despre calculul și achitarea

serviciilor comunale, precum și copiile ultimelor facturi expediate la adresa de

consum.

A învederat că, este în drept să înainteze prezenta acțiune în judecată fără

respectarea procedurii prealabile, deoarece prin intermediul facturilor lunare pârâtul

a fost anunțat despre necesitatea achitării serviciilor furnizate. A solicitat

reclamantul, admiterea acțiunii înaintate și încasarea din contul pârâtului

Scripnicenco Iurii în beneficiul CCL nr. 89 datoria pentru consumul energiei termice

în sumă de 9146,05 lei, acumulată pentru perioada 01 noiembrie 2017-31 decembrie

2019, precum și încasarea din contul pârâtului Scripnicenco Iurii în beneficiul SA

Termoelectrica” cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 274,38

de lei.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 03 februarie 2020,

cererea de chemare în judecată (acțiune oblică) depusă de SA „Termoelectrica” în

interesele CCL nr. 89 împotriva lui Iurii Scripnicenco cu privire încasarea datoriei

pentru consumul energiei termice și încasarea cheltuielilor de judecată a fost

acceptat în procedura cererilor cu valoare redusă.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 18 mai 2020 a fost

dispusă examinarea cererii cu valoare redusă depusă de SA „Termoelectrica” în

interesele CCL nr. 89 împotriva lui Iurii Scripnicenco privind încasarea datoriei

pentru consumul energiei termice și încasarea cheltuielilor de judecată, în procedură

contencioasă.

La 23 septembrie 2020, SA „Termoelectrica” SA în interesele CCL nr. 89 a

depus o cerere de concretizare a pretențiilor, indicând că după depunerea cererii de

chemare în judecată, pârâtul Iurii Scripnicenco a achitat integral datoria, astfel, a

solicitat reclamantul încasarea doar a cheltuielilor de judecată pentru taxa de stat

achitată în sumă de 274,38 de lei.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

cererea de chemare în judecată (acțiune oblică) depusă de SA „Termoelectrica” a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 20 octombrie 2020 SA „Termoelectrica” a declarat apel nemotivat, iar la

01 februarie 2021 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de concretizare a

pretențiilor și dispunerea încasării de la Iurii Scripnicenco în beneficiul SA

„Termoelectrica” a cheltuielilor legate de achitarea taxei de stat în mărime de 274,38

de lei.

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de SA „Termoelectrica” și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluție sale instanța de apel a stabilit că din înscrisurile anexate

la cererea de chemare în judecată nu se confirmă faptul că pârâtul a achitat datoria

2

după înaintarea acțiunii în judecată, or conform informației eliberate de către

„Infobon” datoria a fost achitată în luna ianuarie 2021, iar acțiunea a fost depusă în

judecată la 30 ianuarie 2020.

Mai mult, conform ordinului de încasarea a numerarului nr. 2 anexat la

materialele dosarului este indicat termenul de achitare 31 ianuarie 2020, respectiv

nu poate fi reținut argumentul reclamantului/apelant referitor la faptul că pârâtul a

achitat datoria după depunerea acțiunii în instanța de judecată, adică după data de 30

ianuarie 2020, or acestuia din urmă încă nu-i expirase termenul de achitare acordat

prin ordinul de încasare a numerarului.

La 13 septembrie 2021 SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

și hotărârea primei instanțe pe care le consideră neîntemeiate și ilegale, deoarece

instantele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume

prevederile art. 97 alin. (2) CPC.

A reiterat că reclamantul a pledat doar pentru încasarea cheltuielilor de

judecată suportate, după ce au fost prezentate probe privind achitarea datoriei. Or,

achitarea integrală a datoriei pretinse a fost achitată de intimat după depunerea

cererii de chemare în judecată și după intervenția termenului de scadență.

În aceste împrejurări a apreciat ca fiind justificată solicitarea SA

„Termoelectrica” de compensare a cheltuielilor de judecată în mărime de 274,38 de

lei, or într-adevăr intimatul a achitat datoria după intentarea acțiunii, la caz fiind

aplicabile prevederile art. 97 alin. (2) CPC. Respectiv în condițiile în care recurentul

avea dreptul să ceară executarea prestației în mărime de 8484,91 de lei înainte de

termen, astfel îi este justificată cerința încasării din contul pîrîtului/intimat a

cheltuielilor cu titlu de taxă de stat.

La 28 septembrie 2021, în adresa lui Iurii Scripnicenco și CCL nr. 89 a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de SA „Termoelectrica” cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 93).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 19 mai 2021 a Curții de

Apel Chișinău a fost comunicată SA „Termoelectrica” la 16 iulie 2021 (f. d. 84).

Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 13

septembrie 2021, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Termoelectrica” completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

4

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SA „Termoelectrica” urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5