2ra-1557/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-1557/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Moscal Ivan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moscal Ivan către

ÎM ”Dalmors-Grup” SRL, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței și Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor cu privire

la încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2021, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 octombrie 2020,

c o n s t a t ă :

La 11 ianuarie 2020, Moscal Ivan a depus cerere de chemare în judecată către

ÎM ”Dalmors Grup” SRL, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Agenția

Națională pentru Siguranța Alimentelor, concretizată pe parcurs, solicitând

încasarea din contul ÎM ”Dalmors Grup” SRL a prejudiciului material în sumă de

638,75 lei și a prejudiciului moral în sumă de 17500 lei.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 15 ianuarie 2017, a cumpărat de la ÎM

”Dalmors Grup” SRL (m. Chișinău, Piața D. Cantemir, 1), un trunchi de hering, la

prețul de 35 lei, care era ambalat în container-căldărușă de plastic de 0,9 kg, cu

termenul de valabilitate până la data de 10 februarie 2017.

În seara zilei de 15 ianuarie 2017, a deschis containerul cu pește și a constatat că

acesta era în proces de putrefacție.

A doua zi, la 16 ianuarie 2017, după ce a constatat că containere analogice cu

pește stricat mai sunt în vitrină, a depus plângere în adresa Agenției pentru

Protecția Consumatorilor, care a readresat-o Agenției Naționale pentru Siguranța

Alimentelor, însă despre rezultatul examinării așa și nu a fost informat.

Reclamantul a menționat că, la 08 februarie 2017, a depus cerere către ÎM

”Dalmors Grup” SRL, solicitând primirea peștelui, rambursarea costului acestuia și

repararea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei, însă răspuns la pretenție nu a

primit.

La 10 februarie 2017, a expediat prin poștă o reclamație repetată, care a fost

recepționată de destinatar la 13 februarie 2017.

1

Astfel, consideră că prin prisma Legii cu privire la protecția consumatorului, ÎM

”Dalmors Grup” SRL i-a cauzat un prejudiciu material în sumă de 638,75 lei și un

prejudiciu moral în sumă de 17500 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediu Centru, din 20 octombrie 2020,

cererea de chemare în judecată depusă de Moscal Ivan a fost respinsă.

La 05 noiembrie 2020, Moscal Ivan a contestat cu apel hotărârea primei instanțe,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2021, a fost respins apelul

declarat de Moscal Ivan și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din 20 octombrie 2020.

Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel în coroborare

cu circumstanțele cauzei și în raport cu prevederile legale aplicabile speței în

cauză, Curtea de apel a menționat că, concluzia primei instanțe este legală și

întemeiată.

Astfel, în conformitate cu răspunsul Agenției pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței și raportul de încercări nr.508 din 20 februarie 2017, eliberat

de IP ”Centrul Republican de Diagnostică Veterinară”, anexate la materialele

cauzei, instanța de apel a remarcat faptul că, afirmațiile lui Moscal Ivan pe

marginea calității necorespunzătoare a produsului achiziționat de la ÎM ”Dalmors

Grup” SRL nu au fost confirmate în sensul art.118-121 din Codul de procedură

civilă.

De asemenea, instanța de apel a reiterat că la momentul controlului, de către

Direcția Municipală pentru Siguranța Alimentelor, în Registrul de reclamații al ÎM

”Dalmors Grup” SRL nu au fost înregistrate notificări privind calitatea produsului

alimentar comercializat la 15 ianuarie 2017.

În concluzie, instanța de apel a menționat că din circumstanțele neîntrunirii

condițiilor pentru angajarea răspunderii delictuale, și anume fapta ilicită,

prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat și

vinovăție, acțiunea depusă de Moscal Ivan este una neîntemeiată.

În aceeași ordine de idei, dat fiind faptul că nu a fost demonstrată răspunderea

delictuală a ÎM ”Dalmors Grup” SRL în raport cu Moscal Ivan, instanța de apel a

conchis că și pretențiile reclamantului/apelant cu privire la încasarea prejudiciului

moral, sunt neîntemeiate.

La 30 august 2021, prin intermediul serviciului poștal, Moscal Ivan a depus

cerere de recurs, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 mai

2021 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 octombrie 2020, și

trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, sau instanța de apel.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, Moscal Ivan a

menționat că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei și nu au aplicat normele legale care urmau a

fi aplicate.

Astfel, recurentul a menționat că instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul

că ÎM ”Dalmors Grup” SRL nu a binevoit să recepționeze produsul alterat și nici

nu a dat răspuns la reclamația depusă de el.

De asemenea, instanța de apel a omis faptul că organele abilitate au efectuat un

control la ÎM ”Dalmors Grup” SRL, pe marginea plângerii depuse de Moscal Ivan,

2

abia la 15 februarie 2017, adică după 30 zile de la data procurării produsului

alterat, examinând de altfel, alte produse decât cele expuse în plângere.

Suplimentar, recurentul a menționat că sunt neîntemeiate concluziile instanței de

apel cu privire la obligativitatea demonstrării temeiniciei pretențiilor înaintate, or,

Legea cu privire la protecția consumatorului, nu prevede astfel de obligații.

În altă ordine de idei, recurentul a remarcat și acțiunile organelor abilitate,

întreprinse cu întârziere și cu abatere de la procedura stabilită la verificarea

corespunderii produsului cu normele sanitare.

În concluzie, recurentul a considerat că prin comportamentul său, atât organele

de verificare, cât și instanțele de judecată, ar fi părtinitoare în raport cu ÎM

”Dalmors Grup” SRL.

La 11 octombrie 2021, a fost înregistrată referința Agenției Naționale pentru

Siguranța Alimentelor, prin care s-a solicitat declararea recursului depus de Moscal

Ivan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 mai

2021, a fost expediată participanților la proces, la 16 iulie 2021 (f.d.118), însă date

cu privire la recepționarea actului judecătoresc nu sunt.

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursul depus la 30 august 2021, de către Moscal Ivan, este

în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul lui

Moscal Ivan, urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

3

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

Însă, criticile invocate de recurent, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or,

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel și prima instanță, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului,

având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea

unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanțele de judecată inferioare, iar argumentele

recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune

declararea acestuia ca fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de Moscal Ivan.

Astfel, Completul constată lipsa temeiurilor în urma cărora ar fi necesară

declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Moscal Ivan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4