3ra-294/21 — anularea actelor administrative, anularea actelor juridice, obligarea emiterii actelor administrative

3ra-294/21 — anularea actelor administrative, anularea actelor juridice, obligarea emiterii actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-294/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei sediul Central (jud. V. Cupcea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, M. Guzun, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

17 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat

Judecători Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Victor Boico

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu Micu,

prin intermediul avocatului Victoria Roșca-Bot,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată

de Pantea Ion Alexei împotriva Primăriei Peresecina, Consiliului sătesc Peresecina,

Pantea Ion (Ivan) Gheorghe, Vasile Panuța, Olga Panuța, Sergiu Micu, terți Agenția

Servicii Publice, notarul Iulia Lencuța, notarul Diana Culava cu privire la anularea și

modificarea actelor administrative defavorabile, eliberarea titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, anularea contractelor de donație,

împotriva deciziei din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 8 iulie 2015, Pantea Ion Alexei a depus în Judecătoria Orhei cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei Peresecina, Consiliului Peresecina,

intervenienți accesorii Oficiul Cadastral Teritorial Orhei, Pantea Ion (Ivan)

Gheorghe, Panuța Vasile privind recunoașterea ca fiind ilegal a răspunsului Primăriei

Peresecina, r-nul Orhei din 24 iunie 2015 cu nr.02/1-37-164; obligarea Primăriei

satului Peresecina, raionului Orhei și Consiliului sătesc Peresecina, în mod solidar,

conform competenței, de a anula decizia Primăriei Peresecina în rezultatul căreia s-a

eliberat titlul de autentificare a dreptului de deținător de teren cu codul cadastral

xxxxxxxxxxx eliberat pe numele lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe; modificarea deciziei

Primăriei Peresecina în rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren cu codul cadastral xxxxxxxxxxx pe numele lui

Vasile Panuța, în partea suprafeței terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha; eliberarea

titlului de autentificare a dreptului de deținător de teren pe numele lui Pantea

Ion Alexei asupra terenului cu suprafața de 0,18 ha în temeiul deciziei Primăriei s.

Peresecina nr. 8 din 27 februarie 1992, prin care Pantea Ion Alexei a primit în

1

proprietate privată terenurile cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha și a cărui titlu

provizoriu ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciară a

fost trecut în registrul titularilor funciari la data de 20 iulie 1993 nr. 1321 și încasarea

în mod solidar de la pârâții Primăria Peresecina și Consiliul Peresecina a

cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, reclamantul și-a concretizat

pretențiile de mai multe ori, solicitînd, cu titlu de revendicări finale: recunoașterea ca

fiind ilegal a răspunsului Primăriei Peresecina, raionul Orhei din data de 24 iunie 2015

cu nr. 02/1-37-164; obligarea Primăriei satului Peresecina, raionului Orhei și

Consiliului sătesc Peresecina, în mod solidar, conform competenței, de a anula

decizia Primăriei Peresecina în rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare a

dreptului de deținător de teren cu codul cadastral xxxxxxxxxxx eliberat pe

numele lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe; modificarea deciziei Primăriei Peresecina

în rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren cu codul cadastral xxxxxxxxxxx pe numele lui Vasile Panuța, în partea

suprafeței terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha; eliberarea titlului de autentificare a

dreptului de deținător de teren pe numele lui Pantea Ion Alexei asupra terenului cu

suprafața de 0,18 ha în temeiul deciziei Primăriei satului Peresecina nr.8 din

27 februarie 1992, prin care Pantea Ion Alexei a primit în proprietate privată terenurile

cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha și a cărui titlu provizoriu ce confirmă dreptul

de proprietate, posesiune și beneficiere funciară a fost trecut în registrul titularilor

funciari la data de 20 iulie 1993 cu nr. 1321; anularea titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren nr. xxxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004 (15742/04)

eliberat pe numele lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe; modificarea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. xxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004

(15739/04) eliberat pe numele lui Vasile Panuța, în partea suprafeței terenului din

0,1146 ha în 0,036 ha; anularea contractului de donație nr.8717 din 12 august

2014 (6401/14/23747), încheiat la notarul Iulia Lencuța între Vasile Panuța și Olga

Panuța, în partea suprafeței terenului donat cu nr. cadastral xxxxxxxxxxxx din 0,1146

ha în 0,036 ha; anularea contractului de donație nr.434 din 31 martie 2015

(6401/15/12400), încheiat la notarul Diana Culava între Olga Panuța și Sergiu Micu,

în partea suprafeței terenului donat cu nr. cadastral xxxxxxxxxxxx din 0,1146

ha în 0,036 ha și încasarea în mod solidar de la pârâții Primăria Peresecina și

Consiliul Peresecina a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Pantea Ion Alexei a indicat că, din anul 1992,

deține în proprietate terenul cu suprafața de 0,18 ha, aflat în satul Peresecina raionul

Orhei, pe care îl posedă cu bună-credință și pentru care achită toate impozitele, taxele,

îl prelucrează și îngrijește conform normelor și standardelor reglementate în

agricultură.

În anul 2004, în urma măsurărilor masive, prin decizia Primăriei Peresecina,

asupra terenului menționat eronat i-a fost eliberat titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren cu numărul cadastral xxxxxxxxxxx pentru o parte din acest

teren și, anume pentru 0,10 ha lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe, iar celelalte 0,08 ha,

care îi aparțin au fost incluse greșit în terenul cu numărul cadastral xxxxxxxxxxx.

La 16 iunie 2015, s-a adresat cu cerere către Primăria satului Peresecina,

raionul Orhei, prin care a solicitat anularea deciziei Primăriei satului Peresecina

2

în rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare a dreptului de deținător de

teren cu numărul cadastral xxxxxxxxxxx pe numele lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe;

modificarea deciziei Primăriei Peresecina în rezultatul căreia s-a eliberat titlul de

autentificare a dreptului de deținător de teren cu numărul cadastral xxxxxxxxxxxx,

eliberat pe numele lui Vasile Panuța, în partea suprafeței terenului din 0,1146 ha

în 0,036 ha; eliberarea titlului de autentificare a dreptului de deținător de teren pe

numele lui Pantea Ion Alexei asupra terenului cu suprafața de 0,18 ha, în temeiul

deciziei Primăriei Peresecina nr.8 din 27 februarie 1992/3, prin care Pantea Ion

Alexei a primit în proprietate privată terenurile cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha

și a cărui titlu provizoriu ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere

funciară, a fost trecut în registrul titularilor funciari la data de 20 iulie 1993 cu

nr.1321. La 24 iunie 2015, prin răspunsul nr.02/1-37-164, Primarul Peresecina a

respins cererea, motivând prin faptul că cele invocate nu țin de competența

Primăriei, dar a instanței de judecată.

Reclamantul Pantea Ion Alexei a considerat că refuzul Primăriei Peresecina de a

satisface cerințele înaintate încalcă dreptul lui de proprietate.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 29 iulie 2016, acțiunea a fost admisă

parțial. S-au obligat Primăria satului Peresecina și Consiliul sătesc Peresecina, în

mod solidar, conform competenței, de a anula decizia Primăriei Peresecina în

rezultatul căreia s-a eliberat titlu de autentificare a dreptului de deținător de

teren cu codul cadastral xxxxxxxxxxx pe numele cetățeanului Pantea Ion (Ivan)

Gheorghe, de a modifica decizia Primăriei Peresecina în rezultatul căreia s-a eliberat

titlul de autentificare a dreptului de deținător de teren cu codul cadastral

xxxxxxxxxxxx eliberat pe numele lui Vasile Panuța în partea suprafeței terenului din

0,1146 ha în 0,036 ha, eliberarea titlului de autentificate a dreptului de deținător

de teren pe numele Pantea Ion Alexei asupra terenului cu suprafața de 0,18 ha, în

temeiul deciziei Primăriei satului Peresecina nr. 8 din 27.02.1992, prin care Ion Pantea

a primit în proprietate privată terenurile cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha și a cărui

titlu provizoriu ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere

funciară a fost trecut în registrul titularilor funciari la data de 20 iulie 1993 la nr. 1321,

anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

xxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004 eliberat pe numele lui Pantea Ion (Ivan)

Gheorghe, modificarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

xxxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004 eliberat pe numele lui Vasile Panuța, în partea

suprafeței terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha. S-au obligat Primăria satului

Peresecina și Consiliul sătesc Peresecina, în mod solidar, să suporte toate cheltuielile

pentru perfectarea înregistrării dreptului de proprietate a lui Pantea Ion Alexei

asupra terenurilor cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha conform titlului provizoriu

eliberat la 20 iulie 1993 cu nr. 1321. S-a modificat contractul de donație nr. 8717

din 12 august 2014, încheiat la notarul Iulia Lencuța între Vasile Panuța și Olga

Panuța, în partea suprafeței terenului donat cu nr. cadastral xxxxxxxxxxx din

0,1146 ha în 0,036 ha. S-a modificat contractul de donație nr. 434 din 31 martie 2015,

încheiat la notarul Diana Culava între Olga Panuța și Sergiu Micu, în partea suprafeței

terenului donat cu nr. cadastral xxxxxxxxxxx din 0,1146 ha în 0,036 ha. S-a

respins pretenția privind recunoașterea drept ilegală a răspunsului Primăriei

3

Peresecina nr. 02/1-37-164 și pretenția cu privire la compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia din 09 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de avocatul Victoria Roșca-Bot, reprezentant al apelantei Olga Pănuța. S-a

casat hotărârea din 29 iulie 2016 a Judecătoriei Orhei, cu trimiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reprezentanta pîrîților Vasile Pănuța, Olga

Pănuța și Sergiu Micu, avocata Victoria Roșca-Bot, a înaintat cerere privind

respingerea acțiunii ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție, invocînd

prevederile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din10

februarie 2000, iar la 21 noiembrie 2017, o cerere privind încetarea procesului în

temeiul art. 265 lit. b) Cod procedură civilă, invocînd calitatea de autoritate a lucrului

judecat a încheierii irevocabile a Judecătoriei Orhei din 18 august 2014, prin care

instanța de judecată a dispus încetarea procesului în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată a reclamantului Pantea Ion Alexei împotriva pârâtului Primăria

Peresecina și a intervenienților accesorii Pantea Ion (Ivan) Gheorghe și Vasile Panuța

cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren și

recunoașterea dreptului de proprietate, cu mențiunea că nu se admite o nouă adresare

în judecată a reclamantului Pantea Ion Alexei cu privire la același obiect, aceleași

temeiuri și aceleași părți (f.d. 69-70, vol. II).

Prin încheierea din 21 noiembrie 2017, instanța a dispus respingerea cererii

privind încetarea procesului, indicînd că aceasta nu este susceptibilă căilor de atac,

(proces-verbal al ședinței de judecată, f.d. 73).

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei (sediul Central),

cererea de chemare în judecată înaintată de Pantea Ion Alexei a fost admisă integral.

S-au obligat Primăria satului Peresecina și Consiliul sătesc Peresecina, în mod solidar,

conform competenței, de a anula decizia Primăriei Peresecina în partea prin care s-a

decis eliberarea titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu codul

cadastral xxxxxxxxxxx pe numele lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe; de a modifica

decizia Primăriei Peresecina în rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren cu codul cadastral xxxxxxxxxxx eliberat pe

numele lui Vasile Panuța, în partea suprafeței terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha;

de a elibera titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren pe numele lui

Pantea Ion Alexei asupra terenului cu suprafața de 0,18 ha, în temeiul deciziei

Primăriei satului Peresecina nr. 8 din 27 februarie 1992, prin care Pantea Ion Alexei

a primit în proprietate privată terenurile cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha și a cărui

titlu provizoriu ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere

funciară a fost trecut în registrul titularilor funciari la data de 20 iulie 1993 la nr.

1321; anularea Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

xxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004 (15742/04) eliberat pe numele lui Pantea Ion

(Ivan) Gheorghe; modificarea Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren nr. xxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004 (15739/04) eliberat pe numele

Vasile Panuța, în partea suprafeței terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha. S-a modificat

contractul de donație nr. 8717 din 12 august 2014 (6401/14/23747), încheiat la notarul

Iulia Lencuța între Vasile Panuța și Olga Panuța, în partea suprafeței terenului donat

cu nr. cadastral xxxxxxxxxxxx din 0,1146 ha în 0,036 ha. S-a modificat contractul

4

de donație nr. 434 din 31 martie 2015 (6401/15/12400), încheiat la notarul

Diana Culava între Olga Panuța și Sergiu Micu, în partea suprafeței terenului donat

cu nr. cadastral xxxxxxxxxxx din 0,1146 ha în 0,036 ha. S-a menținut măsura de

asigurare a acțiunii aplicată prin încheierea Judecătoriei Orhei din 13 ianuarie

2016 și anulată parțial prin încheierea Judecătoriei Orhei din 23 martie 2016

aplicată asupra bunului imobil deținut de Pantea Ion (Ivan) Gheorghe, cu numărul

cadastral xxxxxxxxxxx, format din terenul cu destinație grădini, cu suprafața de 0,1

ha, situat în satul Peresecina, raionul Orhei.

Prin decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu Micu, s-a casat hotărârea din 21

noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei (sediul Central) și s-a emis o nouă hotărâre prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de Pantea Ion Alexei a fost respinsă.

S-au anulat măsurile de asigurare aplicate prin încheierile din 13 ianuarie 2016 și 26

martie 2016.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2018, s-a admis recursul

declarat de Pantea Ion Alexei, s-a casat decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu trimiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Prin decizia din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu Micu.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a conchis că soluția fondului

de admitere a acțiunii este compatibilă jurisprudenței CtEDO în domeniul asigurării

protecției dreptului de proprietate privată al persoanei asupra bunurilor sale, or, în

rezultatul erorilor admise de către Primăria Peresecina și Consiliul Peresecina, Pantea

Ion Alexei a fost privat de dreptul de proprietate asupra terenului dobândit în mod

legal în anul 1993.

Instanța de apel a desconsiderat argumentele apelanților privitoare la lipsa

probelor care să confirme faptul că suprafața de 0,08 ha din terenul ce aparținea lui

Pantea Ion Alexei a fost inclusă în componența terenului cu suprafața de 0,1146

ha, ce aparține lui Vasile Panuța, dat fiind faptul recunoașterii erorii admise de către

administrația publică locală, cea care a eliberat nemijlocit titlurile de autentificare a

dreptului deținătorului de teren ce constituie obiectul prezentei cauze.

Referitor la omiterea termenului de prescripție, aceasta nu poate fi imputabilă

reclamantului odată ce autoritatea publică locală nu a invocat acest fapt la examinarea

cererii prealabile a reclamantului, ci, din contra, a recunoscut că a admis unele erori

în procesul de înregistrare masivă a imobilelor și a dreptului de proprietate asupra lor,

menționând că această eroare poate fi corectată doar de către instanța de judecată.

Nu a fost reținut nici argumentul apelanților care au susținut că prezentul proces

urma a fi încetat, în legătură cu faptul că există o încheiere judecătorească irevocabilă

prin care procesul anterior intentat la acțiunea lui Pantea Ion Alexei a fost încetat,

deoarece, în opinia instanței de recurs, procesul anterior a fost încetat pe motivul

nerespectării procedurii extrajudiciare de soluționare a litigiului.

La data de 04 ianuarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a recepționat și înregistrat

cererea de recurs depusă de către Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu Micu, prin

intermediul avocatului Victoria Roșca-Bot, împotriva deciziei din 09 decembrie 2020

a Curții de Apel Chișinău (f.d. 87), prin care aceștia au solicitat admiterea recursului,

5

casarea integrală a deciziei din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu

pronunțarea unei noi decizii, prin care acțiunea civilă înaintată de către Pantea Ion

Alexei să fie respinsă drept tardivă și neîntemeiată.

La 21 ianuarie 2021, Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu Micu, prin

intermediul avocatului Victoria Roșca-Bot, au depus motivarea recursului împotriva

deciziei din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului, au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și pasibilă de a fi casată, din considerentele ce urmează.

Consideră recurenții că instanța de apel nu a urmat indicațiile Curții Supreme

de Justiție stabilite prin Decizia nr. 3ra-1576/18 din 19 decembrie 2018, a apreciat

arbitrar probele prezente la materialele cauzei (art. 432 alin.(4) Cod procedură

civilă), a comis erori care duc la încălcarea dreptului la proprietate și protecția

acesteia (art. 432 alin.(4) Cod procedură civilă). Instanța de apel nu-și motivează

din punct de vedere legal absolut deloc decizia, iar acest fapt este inadmisibil

într-un stat de drept. Instanța de apel nu face trimitere la cel puțin o normă a

dreptului material pentru a-și fundamenta poziția privind legalitatea erorilor comise

de Primăria satului Peresecina.

Consideră că admiterea recunoașterii acțiunii de către Primăria Peresecina

și Consiliul sătesc Peresecina constituie temei de admitere a acțiunii doar în

condițiile în care, prin recunoașterea acțiunii, nu se afectează drepturile și interesele

unor terțe persoane.

Instanța de apel justifică actele ilegale emise de prima instanță, oferind o formă

legală unui act judecătoresc ilegal. Astfel, în prima instanță, la ședința din 21

noiembrie 2017, în formă scrisă a fost înantată instanței cererea privind încetarea

procesului civil în cauză pornind de la faptul că la data de 18 august 2014 instanța

de judecată a dispus:

- se încetează procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

reclamantului Pantea Ion Alexei împotriva pârâtului Primăria Peresecina și a

intervenienților accesorii Pantea Ion (Ivan) Gheorghe și Vasile Panuța cu privire la

anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren și recunoașterea

dreptului de proprietate;

- se menționează că nu se admite o nouă adresare în judecată a reclamantului

Pantea Ion Alexei cu privire la același obiect si aceleași temeiuri.

În cele din urmă, recurenții au solicitat instanței de fond să asigure respectarea

principiului puterii lucrului judecat înserat în art. 123 alin. (2) Cod procedură civilă,

însă aceasta s-a rezumat la a indica următoarele: (minutul 14 secunda 43 din

înregistrarea nr. 1 03 2017_11_21 10-16-23): "instanța deliberând pe loc dispune:

se respinge cererea privind încetarea procesului și cererea privind audierea

martorilor. Încheierea nu este susceptibilă căilor de atac."

Consideră că o astfel de atitudine este contrară prevederilor legii și anume

art. 270 alin. (1) Cod procedură civilă, care indică "încheierea emisă fără retragerea

completului în camera de deliberare trebuie să conțină datele specificate la alin.(1)

lit. d), e), f) și g).”

Așadar, încheierea emisă fără retragerea completului în camera de deliberare

trebuie să conțină: problema asupra căreia se emite; motivele care au determinat

concluziile instanței și legea guvernantă; ordinea și termenul de atac al încheierii dacă

6

este susceptibilă de atac. Însă încheierea în cauză nu corespunde exigențelor legale,

ceea ce confirmă ilegalitatea hotărârii primei instanțe.

Invederează instanței că examinarea cererii de chemare în judecată depuse

de Pantea Ion Alexei la data de 08 iulie 2015 nu putea avea loc, în situația existenței

încheierii judecătorești irevocabile nr. 38-2-1081-27032014 din 18 aprilie 2014

(f.d. nr. 9, vol. I), care indică în mod expres că nu se admite o nouă adresare în

judecată a reclamantului Pantea Ion Alexei cu privire la același obiect și aceleași

temeiuri, iar acțiunea depusă de Pantea Ion Alexei la 08 iulie 2015 reprezintă aceeași

adresare ca și cea din 27 martie 2014.

Deși au invocat acest argument în cererea de apel, instanța a omis să se

expună asupra cerinței privind respingerea acțiunii civile ca fiind depusă cu

încălcarea termenului de prescripție.

Constată recurenții că nici în textul hotărârii primei instanțe, dar nici în textul

deciziei instanței de apel, nu se regăsește o constatare vizavi de depunerea cererii

prealabile de către Pantea Ion Alexei în termen de 30 de zile de la comunicarea

actului administrativ. Or, în această ordine de idei, legiuitorul a indicat expres:

"Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,

printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice

emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot

sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel" art.14 alin.1

din Legea contenciosului administrativ nr.793 din10 februarie 2000.

Concretizând în speță, la data de 20 martie 2014, fiind eliberat Certificatul cu

nr.1167, Pantea Ion Alexei a aflat despre Decizia a cărei modificare o cere, iar cererea

prealabilă o depune tocmai la 16 iunie 2015. Astfel, obținând la data de 24 iunie

2015 un refuz de soluționare amiabilă a litigiului din partea Primăriei satului

Peresecina, Pantea Ion Alexei a depus la data de 08 iulie 2015 cererea de chemare în

judecată privind contestarea actului administrativ.

Recurenții au invocat în fața instanței de fond poziția lor: Pantea Ion Alexei

a omis termenul de prescripție de 30 de zile de la data comunicării Deciziei cu

423 de zile calendaristice, însă cererea și argumentele acestora au fost trecute cu

tăcerea.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată să fie respinsă drept tardivă și

neîntemeiată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prezentul litigiu a fost soluționat inclusiv în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se

vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

7

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță în partea procedurală urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor

Codului administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea

materială urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul derulării

procedurii administrative, și anume a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

Or, în speță procedura administrativă a fost inițiată în iunie 2015 și se referă la o

activitate administrativă inițiată până la 1 aprilie 2019, aspect care determină, că la

caz se vor aplica dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 9 decembrie 2020,

fiind notifictă reprezentantului recurenților la 22 ianuarie 2021.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

depus recursul la 4 ianuarie 2021, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

Prin încheierea din 26 mai 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul a fost

numit pentru examinare în complet din 5 judecători.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

Astfel, la 10 septembrie 2021 a avut loc ședința publică în cadrul Curții Supreme

de Justiție, la care au participat reprezentanții lui Pantea Ion Alexei și Micu Sergiu –

avocații Sergiu Covali și, respectiv, Alexandru Bot, primarul satului Peresecina

Valentina Buzu și resprezentantul Primăriei Peresecina, specialist pentru

reglementarea regimului funciar al Primăriei satului Peresecina - Ion Postica. Ceilalți

participanți, fiind legal citați, nu s-au prezentat în ședință, Colegiul connsiderînd

posibilă examinarea recursului în lipsa acestora.

În cadrul examinării cauzei în ordine de recurs, reprezentantul recurentului

Sergiu Micu, avocatul Alexandru Bot, a suținut temeiurile expuse în cererea de recurs,

suplimentar comunicînd instanței că clientul său este dobînditor de bună-credință,

intimatul/reclamant nu justifică neînregistrarea anterioară a titlului său provizoriu, pe

care îl deține din 1993.

A comunicat că nu cunoaște dacă există planul geometric al terenului sau actul

de stabilire a hotarelor sau dacă clientul său se folosește efectiv de teren, că Sergiu

Micu nu este locuitor al satului Peresecina și că este ginerele lui Sergiu Panuța,

8

dobîndind bunul litigios prin donație. Consideră că acesta este dobînditor de bună-

credință și că nu există temeiuri pentru desproprietărirea clientului său.

Reprezentantul intimatului Pantea Ion Alexei, avocat Sergiu Covali, a comunicat

instanței că repartizarea loturilor în satul Peresecina a avut loc în 1993, atunci cînd

clientului său i-au fost repartizate terenurile cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha și a

cărui titlu provizoriu ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere

funciară, a fost trecut în registrul titularilor funciari la data de 20 iulie 1993 cu

nr.1321.

În cadrul înregistrărilor masive din 2004, s-au produs mai multe erori, în

localitatea Peresecina acestea constituind circa 75%. În speță, terenul cu suprafața de

0,18 ha ce fusese repartizat lui Pantea Ion Alexei, a fost divizat între Vasile Panuța și

Pantea Ion (Ivan) Gheorghe.

A invederat că, deși au căutat și au depus toată diligența pentru obținerea deciziei

Primăriei Peresecina nr.8 din 27 februarie 1993, prin care Pantea Ion Alexei a

primit în proprietate privată terenurile cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha, aceasta

nu a putut fi localizată, dat fiind răspunsul Serviciului raional Arhivă Orhei al

Consiliului raional Orhei, prin care se atestă imposibilitatea satisfacerii cererii privind

eliberarea deciziei.

Stabilirea hotarelor de asemenea nu au solicitat-o, dat fiind faptul că

administrația publică locală a recunoscut că s-a produs o eroare.

Primarul satului Peresecina, Valentina Buzu, a comunicat instanței că, în anul

1992, odată cu adoptarea Codului funciar nr. 828 din 25 decembrie 1991, locuitorilor

satului Peresecina li s-au atribuit în folosință provizorie terenurile la care aceștia erau

îndrituiți, în temeiul legii, cu întocmirea registrelor cadastrale. Respectiv, lui Pantea

Ion Alexei i s-au atribuit 12 ari pe care era amplasată casa acestuia și suplimentar

terenul cu suprafața 0,18 ari pe lîngă casă, cu destinația grădini.

În 2004, atunci cînd a avut loc înregistrarea masivă, într-adevăr s-au comis erori

multiple, fiind afectați practic toți deținătorii de terenuri la data respectivă.

Administrația publică locală încearcă să remedieze problema, cu forțe proprii,

însă nu întotdeauna acest lucru este posibil. Astfel, în 2015, atunci cînd a apărut sau

s-a depistat problema loturilor xxxxxxxxxxx și xxxxxxxxxxx, Vasile Panuța a fost

informat despre eroarea comisă, apelîndu-se la buna sa credință. Însă, acesta a preferat

să doneze imediat terenul fiicei sale, care ulterior l-a înstrinat concubinului.

Specialistul pentru reglementarea regimului funciar al Primăriei satului

Peresecina, Ion Postica, a comunicat instanței că lucrează la Primărie din 1992 și

confirmă faptul comiterii masive de erori la acea vreme. Titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren cu numărul cadastral xxxxxxxxxxx a fost înmînat

soției lui Pantea Ion Alexei, în 2015, astfel depistîndu-se eroarea comisă.

Ascultînd declarațiile părților în proces, verificând decizia din 09 decembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău și cererea de recurs, în limitele controlului de

legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune respingerea

recursului depus de Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu Micu, prin intermediul

avocatului Victoria Roșca-Bot, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să respingă recursul.

9

În cauza de față, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile recurenților

referitoare la greșita soluționare de către instanța de apel, ultima făcînd o corectă

aplicare a textelor legale.

Totodată, în temeiul art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Conform art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În baza art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru

procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu

în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici

de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii

stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale

litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se denotă cu certitudine că

reclamantul Pantea Ion Alexei deține, din anul 1993, un certificat provizoriu ce

confirmă atribuirea în folosință/proprietate privată, de către Primăria comunei

Peresecina a două loturi cu suprafața de 0,12 și, respectiv, 0,18 ha, aflate în satul

Peresecina raionul Orhei.

Potrivit mențiunilor din certificatul provizoriu respectiv, actul dat a fost eliberat

în baza deciziei nr.8 din 27 februarie 1993 a Primăriei Peresecina.

S-a constatat că, la 22 ianuarie 2004, Primăria Peresecina a eliberat lui Pantea

Ion (Ivan) Gheorghe titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren

(15742/04) cu număr cadastral xxxxxxxxxxx, conform căruia, urmează că prin

decizia Primăriei Peresecina nr.8 din 27 februarie 1993 i-a fost repartizat în

proprietate privată pământ cu o suprafață totală de 0,1 ha, cu destinația grădini (lot de

lângă casă).

Este cert și faptul, că la 22 ianuarie 2004, Primăria Peresecina în urma

măsurărilor masive, a eliberat titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren

(15739/04) cu număr cadastral xxxxxxxxxxx pe numele lui Panuța Vasilii Ion

născut la xxxxxxxxxxxxxxxxx, conform căruia urmează că, prin decizia Primăriei

Peresecina nr. 8 din 27 februarie 1993 i-a fost repartizat în proprietate privată pământ

cu o suprafață totală de 0,1146 ha, cu destinația grădini (lot de lângă casă) - f.d. 35,

vol. II.

Prin certificatul nr. 1020 din 22 martie 2016, Primăria Peresecina a confirmat

că terenul cu destinație grădini nr. cadastral xxxxxxxxxxxx, cu suprafața 0,1 ha,

10

aparține cu drept de proprietate lui Pantea Ion Alexei, a.n.1963, iar în anul 2004

în cadrul măsurărilor masive, terenul cu nr. cadastral xxxxxxxxxxx a fost înscris

eronat după Pantea Ion (Ivan) Gheorghe.

Pantea Ion (Ivan) Gheorghe, conștient de eroarea care s-a admis, la 23 martie

2016, a întocmit declarație autentificată de notarul public Iulia Lencuța, prin care a

renunțat la dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu nr. cadastral

xxxxxxxxxxxx format din terenul cu destinația grădini cu suprafața 0,1 ha situat în

satul Peresecina r-nul Orhei, înregistrat în Registrul bunurilor imobile pe numele

lui și a solicitat radierea dreptului lui de proprietate din Registrul bunurilor

imobile (f.d. 102 vol. I).

Însă Vasile și Lidia Panuța, la 12 august 2014, au încheiat cu fiica acestora Olga

Panuța, contractul de donație nr.8717, la notarul Iulia Lencuța, avînd drept obiect

terenul cu nr. cadastral xxxxxxxxxxx și suprafața de 0,1146, amplasat în extravilanul

s. Peresecina, raionul Orhei.

Ulterior, la 31 martie 2015, a fost perfectat contractul de donație nr.434, la

notarul Diana Culava, între Olga Panuța și Sergiu Micu, în partea suprafeței terenului

donat cu nr. cadastral xxxxxxxxxxxx și suprafața de 0,1146.

La 16 iunie 2015, reclamantul Pantea Ion Alexei s-a adresat cu cerere către

Primăria satului Peresecina, raionul Orhei, prin care a solicitat anularea deciziei

Primăriei satului Peresecina în rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare

a dreptului deținătorului de teren cu numărul cadastral xxxxxxxxxxx pe numele

lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe; modificarea deciziei Primăriei Peresecina în

rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren

cu numărul cadastral xxxxxxxxxxx, eliberat pe numele lui Vasile Panuța, în

partea suprafeței terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha; eliberarea titlului de

autentificare a dreptului de deținător de teren pe numele lui Pantea Ion Alexei asupra

terenului cu suprafața de 0,18 ha, în temeiul deciziei Primăriei Peresecina nr.8

din 27 februarie 1993, prin care Pantea Ion Alexei a primit în proprietate privată

terenurile cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha și a cărui titlu provizoriu ce confirmă

dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciară, a fost trecut în registrul

titularilor funciari la data de 20 iulie 1993 cu nr.1321.

Din conținutul răspunsului Primăriei Peresecina nr.02/1-37-102 din 16

aprilie 2015, rezultă că Pantea Ion Alexei a fost informat că, conform registrului

cadastral deținut în Primăria Peresecina, Pantea Ion Alexei a.n.1963 dispune în

proprietate privată 0,12 ha teren pentru construcții și 0,18 ha teren grădini în

apropierea casei. Plus la aceasta, informează că în cadrul măsurărilor masive din

2004 s-au comis erori cu privire la înregistrarea dreptului de proprietate, iar

rectificarea acestor erori – anularea titlului de proprietate a deținătorului de teren

nr. cadastral xxxxxxxxxxx și modificarea titlului de proprietate a deținătorului

de teren nr. cadastral xxxxxxxxxxx nu ține de competența Primăriei Peresecina.

În cursul rejudecării cauzei în ordine de apel, instanța a solicitat Serviciului

de arhivă Orhei eliberarea unei copii a deciziei Primăriei satului Peresecina care

a stat la baza eliberării titlului de autentificare a deținătorului de teren, însă, prin

notificarea nr. 21 din 20 martie 2019, Serviciul Raional Arhivă Orhei a comunicat că,

pe materialele documentare de arhivă a Comitetului Executiv sătesc Peresecina,

raionul Orhei, în procesele-verbale ale ședințelor membrilor Comitetului Executiv

11

sătesc pentru anul 1993, decizia nr. 8 din 27 februarie 1993 a Primăriei Peresecina,

nu figurează.

Nefiind de acord cu decizia autorității publice, titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren și contractele de donație în partea suprafeței terenului

donat, Pantea Ion Alexei a promovat în justiție o acțiune cu privire la recunoașterea

răspunsul Primăriei Peresecina, r-lui Orhei din data de 24 iunie 2015 cu nr.

02/1-37-164 ca fiind ilegal; obligarea Primăriei satului Peresecina, raionului Orhei

și Consiliului sătesc Peresecina, în mod solidar, conform competenței, de a anula

decizia Primăriei Peresecina în rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren cu codul cadastral xxxxxxxxxxx eliberat pe

numele lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe; modificarea deciziei Primăriei Peresecina în

rezultatul căreia s-a eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren

cu codul cadastral xxxxxxxxxxx pe numele lui Vasile Panuța, în partea suprafeței

terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha. A solicitat și eliberarea titlului de autentificare a

dreptului de deținător de teren pe numele lui Pantea Ion Alexei asupra terenului cu

suprafața de 0,18 ha în temeiul deciziei Primăriei satului Peresecina nr.8 din 27

februarie 1992, prin care Pantea Ion Alexei a primit în proprietate privată terenurile

cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha și a cărui titlu provizoriu ce confirmă dreptul

de proprietate, posesiune și beneficiere funciară a fost trecut în registrul titularilor

funciari la data de 20 iulie 1993 nr. 1321, precum și anularea titlului de autentificare

a dreptului deținătorului de teren nr. xxxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004 (15742/04)

eliberat pe numele lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe; modificarea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. din 22 ianuarie 2004 (15739/04)

eliberat pe numele Vasile Panuța, în partea suprafeței terenului din 0,1146 ha în

0,036 ha. Subsecvent a solicitat reclamantul anularea contractului de donație

nr.8717 din 12 august 2014 (6401/14/23747), încheiat la notarul Iulia Lencuța între

Vasile Panuța și Olga Panuța, în partea suprafeței terenului donat cu nr. cadastral

xxxxxxxxxxx din 0,1146 ha în 0,036 ha și anularea contractului de donație nr.434 din

31 martie 2015 (6401/15/12400), încheiat la notarul Diana Culava între Olga Panuța

și Sergiu Micu, în partea suprafeței terenului donat cu nr. cadastral xxxxxxxxxxxx

din 0,1146 ha în 0,036 ha, încasarea în mod solidar de la pârâții Primăria

Peresecina și Consiliul Peresecina a cheltuielilor de judecată.

Generalizând revendicările recurenților, așa cum au fost susținute în cursul

examinării cauzei în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide asupra temeiniciei soluției

instanțelor ierarhic inferioare, dat fiind faptul constatării certe a erorii comise de

autoritatea publică locală în cadrul măsurărilor masive din anul 2004, eroare care

l-a privat pe Pantea Ion Alexei de dreptul de proprietate asupra terenului, posesia

netulburată a căruia acesta o exercită începînd cu anul 1993 pînă în prezent.

Astfel, deși Pantea Ion Alexei deține cu drept de proprietate terenul cu suprafața

de 0,18 ha, însă, din cauza unor erori admise la înregistrarea masivă a dreptului de

proprietate, terenul său de pe lîngă casă a fost atribuit greșit unor terțe persoane, și

anume: 0,10 ha lui Pantea Ion (Ivan) Gheorghe, iar 0,08 ha au fost incluse eronat în

terenul numărul cadastral xxxxxxxxxxx.

Nici Pantea Ion (Ivan) Gheorghe, nici Panuța Vasile nu au exercitat niciodată

efectiv posesia sau folosința asupra acestor bunuri, elemente definitorii ale dreptului

12

de proprietate, după cum atestă probele dosarului, constînd în declarațiile părților,

precum și în înscrisul autentic de la f.d. 102 vol. I - declarația autentificată notarial la

23 martie 2016 de notarul public Iulia Lencuța, prin care Pantea Ion (Ivan) Gheorghe

a renunțat la dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu nr. cadastral

xxxxxxxxxxx format din terenul cu destinația grădini cu suprafața 0,1 ha situat în

satul Peresecina r-nul Orhei, înregistrat în Registrul bunurilor imobile pe numele

lui și a solicitat radierea dreptului său de proprietate din Registrul bunurilor

imobile, recunoscînd că acesta aparține de facto intimatului Pantea Ion Alexei.

Faptul deținerii și exploatării în natură a terenului nu a fost negat nici de ceilalți

participanți la proces, inclusiv în persoana recurenților, astfel incidentă speței fiind și

norma de la art. 123 Cod procedură civilă, ce instituie temeiurile degrevării de

probațiune și care stipulează, la alin. (6), că faptele invocate de una din părți nu trebuie

dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Mai mult decît atît, titlul provizoriu deținut în original de către

intimatul/recurent Pantea Ion Alexei este unul valabil, nefiind contestat de nimeni,

inclusiv de către recurenți.

Titlurile de autentificare a dreptului deținătorilor de teren xxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxx, pe de altă parte, sînt afectate de grave și evidente erori, vizînd atît

persoana beneficiarilor, cît și bunurile în materialitatea lor la care acestea se referă

(suprafață, amplasament etc.).

Astfel fiind, deși normele de drept civil referitoare la nulitatea actului juridic

(nulitatea absolută, nulitate relativă, eroare, dol etc.) nu sînt aplicabile dreptului

administrativ, acesta este totuși dominat de principiul legalității, în sensul că

activitatea autorităților administrației publice se desfășoară pe baza legilor și în strictă

conformitate cu acestea, în mod contrar fiind aplicabilă sancțiunea prevăzută de art.

26 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ (aplicabilă prezentei acțiuni)

sub forma anulării actului administrativ astfel emis.

În speță, atribuirea terenurilor în proprietatea părților litigante a avut loc în

temeiul art. 11 din Codul funciar nr. 828 din 25 decembrie 1991, normă ce prevede

expres că în proprietatea cetățenilor trec doar sectoarele de teren ocupate de case,

anexe gospodărești și grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația.

Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autoritățile

administrației publice locale.

Așadar, atribuirea terenurilor nu era guvernată de un drept discreționar al

autorităților, ci de o procedură strictă, nerespectarea căreia de asemenea constituie

temei de anulare a actului administrativ astfel emis (art. 26 alin. (1) lit.c) din Legea

contenciosului administrativ).

Astfel, anularea actului administrativ emis cu încălcarea prevederilor legii și a

procedurii stabilite, adică a principiului legalității, este o sancțiune și o consecință

firească a activității ilegale a autorității publice. În speță, autoritatea publică însăși

recunoaște eroarea sa, iar instanța de recurs nu vede o problemă în aplicarea

prevederilor normelor de procedură civilă sub acest aspect, contrar criticilor invocate

de recurenți.

Articolul 60 Cod procedură civilă instituie drepturi procedurale speciale ale

părților, inclusiv dreptul pîrîtului de a recunoaște acțiunea.

13

Acest drept este, în accepțiunea instanței, o continuare firească a principiului

disponibilității părților în proces, ce nu contravine principiilor procedurii

administrative în sine.

Totuși, alineatul (5) de la norma respectivă instituie și o excepție de la aplicarea

acestei reguli, anume în ipoteza în care recunoașterea acțiunii de către pîrît contravine

legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele

societății sau ale statului.

Dat fiind faptul că anume de aceasta se prevalează recurenții, se impune

determinarea dacă, la caz, recunoașterea acțiunii de către administrația publică locală

a satului Peresecina contravine legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele

legitime ale recurenților, interesele societății sau ale statului, astfel încît instanța va

clarifica și acest din urmă aspect.

Reieșind din normele arătate supra, dreptul autorității publice de a recunoaște

acțiunea există, însă suportă anumite limitări. Mai cu seamă în cadrul unui proces în

contencios administrativ, care este o ramură a dreptului public.

Totodată, rațiunea aplicării acestuia în materia contenciosului administraiv

rezidă și în faptul că, asemeni particularilor, și autoritățile publice pot să greșească în

activitatea lor, să comită erori, de ordin tehnic sau material, dată fiind implicația

factorului uman (errare humanum est).

Aceasta și este rațiunea instituirii controlului jurisdicțional asupra legalității

actelor administrative, insclusiv în situația interdicției revocării unilaterale a actelor

administrative contrare legii, cum este cea de față, dată fiind tocmai importanța

deosebită a actelor administrative contestate și afectarea, prin anularea lor, a

drepturilor sau intereselor legitime ale unor terțe persoane.

Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme

de drept imperative sau prohibitive sau a fost emis prin mijloace frauduloase sau ca

rezultat al unui viciu de voință - eroare, dol, violență - iar organul administrativ

constată această situație, dar actul și-a produs efectele prin executare, prin trecerea lor

în sfera altor ramuri de drept, producînd alte efecte juridice, calea legală de desființare

a actului administrativ ilegal nu mai poate fi revocarea actului, ci constatarea nulității

ori anularea lui de către instanța judecătorească, la cererea persoanei interesate sau

chiar a autorității emitente însăși.

Așadar, recunoașterea acțiunii de către administrația publică locală, în speță,

nu contravine legii, fiind expres prevăzută de normele codului de procedură civilă.

Rămîne să apreciem dacă aceasta încalcă drepturile, libertățile sau interesele

legitime ale participanților la proces, interesele societății sau ale statului. Pentru

aceasta, urmează de stabilit dacă însăși acceptarea recunoașterii de către instanță și,

pe cale de consecință, anularea actelor administrative contestate, a avut asemenea

consecințe pentru participanții la proces, mai cu seamă pentru recurenți.

Prin prevederile art. 53 din Constituție, legiuitorul a consacrat unul dintre cele

două drepturi garanții înscrise în legea fundamentală, alături de dreptul de petiționare,

anume dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, drept care nu este altceva

decât fundamentul constituțional al apărării cetățenilor față de abuzurile autorităților

publice și, implicit, al răspunderii acestora pentru pagubele produse cetățenilor. Prin

exercitarea acestui drept, cetățenii pot să-și apere nu doar drepturile vătămate prin

acte administrative de către autoritățile administrației publice, ci și interesele legitime.

14

Așa fiind, legiuitorul nu distinge, în mod expres, între interesul public și

interesul privat, referindu-se la interesul legitim, astfel încît legitimitatea este o

trăsătură specifică ambelor forme de interes.

Interesul personal este un interes direct, real, născut și actual, sigur și cert. De

asemenea, interesul trebuie să fie vizat în mod direct de actul administrativ în cauză,

adică să fie pertinent.

Interesul societății, pe de altă parte, sau cel public, general, se referă la nevoile

comunității respective, necesități care ar trebui să-și găsească și o soluționare.

În aceste condiții, drepturile, interesele legitime și obligațiile particularilor sunt

întotdeauna puse în balanță de interesul public, iar pe de altă parte, părțile se află într-

o poziție de inegalitate juridică.

Cu alte cuvinte, are loc o ierarhizare și o prioritizare a acestor interese

concurente, interesul general, cel al respectării legii și a regulilor comunității

prevalînd, de regulă, în dreptul public în general și în dreptul administrativ, în

particular.

Revenind la aspectul încălcării, la caz, a drepturilor, libertăților sau intereselor

legitime ale participanților la proces sau a intereselor societății sau ale statului prin

admiterea sau respingerea recunoașterii acțiunii și anularea sau neanularea

subsecventă a actelor administrative contestate, instanța nu poate să nu observe că

ambele aceste ipoteze presupun, cum corect a observat avocatul recurentului Sergiu

Micu, prejudicierea unui participant sau a altuia, respectiv, fie desproprietărirea lui

Sergiu Micu, fie privarea lui Pantea Ion Alexei de dreptul real de posesie și folosință

a lotului de pe lîngă casa sa (grădini), atribuit acestuia cu drept de “proprietate,

posesiune și planificare funciară”, prin certificatul provizoriu eliberat în anul 1993

(f.d. 14, vol. I).

Diferența o face tocmai legea funciară, ce determină legalitatea/ilegalitatea

atriburii terenului litigios unei părți sau alteia.

După cum s-a arătat supra, în speță, atribuirea terenurilor în proprietatea părților

litigante a avut loc în temeiul art. 11 din Codul funciar nr. 828 din 25 decembrie 1991,

normă ce prevede expres că în proprietatea cetățenilor trec doar sectoarele de teren

ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care li s-au atribuit în conformitate cu

legislația. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către

autoritățile administrației publice locale.

Așadar, sectorul de teren ocupat de grădina lui Pantea Ion Alexei, de pe lîngă

casa acestuia, atribuit în conformitate cu legislația, deținut și folosit de ultimul

începînd cu anul 1993, urma să treacă, prin efectul legii, în proprietatea sa. La

determinarea dimensiunilor concrete ale terenului respectiv, însă, s-au produs unele

erori de către administrația publică locală, astfel încît, o parte a acelui teren a fost

trecută în titlul deținătorului de teren întocmit pe numele lui Vasile Panuța, sub

numărul cadastral xxxxxxxxxxxx.

Eroarea produsă a afectat atît interesul legitim reclamantului/intimat, Pantea

Ion Alexei, cît și pe cel general: al comunității, al stabilității și ordinii publice, al

ocrotirii și aplicării legii, deci al societății per ansamblu.

Astfel, punînd în balanță, la aprecierea oportunității aplicării prevederilor art.

60 Cod de procedură civilă, instanța de fond și cea de apel au ales să dea curs dreptului

15

procedural al pîrîtului de a recunoaște acțiunea, dînd prioritate interesului general, în

virtutea principiilor subsidiarității, al autonomiei autorității publice locale și cel al

supremației legii.

Or, activitatea administrației publice trebuie să fie caracterizată de legalitate,

prin care înțelegem obligativitatea conformării întregii acestei activități dispozițiilor

constituționale, legilor adoptate de Parlament, tuturor actelor normative având o forță

juridică superioară. Iar legalitatea actelor administrative este o condiție esențială

pentru valabilitatea lor.

Este adevărat că prin admiterea de către instanță a recunoașterii acțiunii de către

autoritatea emitentă a actelor administrative contestate, au fost lezate interesele

recurentului Sergiu Micu, proprietarul actual al terenului litigios, nu însă și dreptul

acestuia, deoarece proprietarul primar al bunului – Panuța Vasile, cel care a transmis

dreptul său Olgăi Panuța, de la care ulterior a primit bunul actualul proprietar - nu

avea dreptul să îi fie repartizat terenul lui Pantea Ion Alexei. În plus, recurentul Sergiu

Micu nu a fost privat integral de terenul înscris eronat în titlul deținătorului de teren,

instanța dispunînd doar modificarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului

de teren nr. xxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004 (15739/04) eliberat pe numele

Panuța Vasile Ion, în partea suprafeței terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha.

Totodată, recurentul nu este privat de posibilitatea recuperării prejudiciului eventual

suportat și restabilirea în drepturi, prin înaintarea pretențiilor către autoritatea publică

din vina căreia s-a admis eroarea.

Instanța va respinge și critica de tardivitate a recurenților, dat fiind faptul că

termenul de 30 pentru contestarea actului administrativ curge de la momentul

comunicării actului, și nicidecum din momentul adoptării acestuia, contrar alegațiilor

recurenților. Dat fiind faptul că la dosar nu există dovada comunicării reclamantului

a actelor administrative contestate la o data concretă, iar în ședința de judecată atît

reprezentantul acestuia, cît și primarul satului Peresecina și reprezenatntul primăriei

au comunicat instanței că titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren a fost

comunicat soției reclamantului în anul 2015, nu există temeiuri pentru constatarea

tardivității inițierii procedurii administrative.

Totodată, art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ prevede

expres că termenul de 30 zile de adresare în instanța de contencios administrativ curge

de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului

prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia.

Răspunsul Primăriei Peresecina la cerera prealabilă a reclamantului datează din

24 iunie 2015, astfel încît termenul legal de prescripție pentru adresarea în instanța de

contencios administrativ a lui Pantea Ion Alexei a început să curgă la 25 iunie 2015

și a expirat la 25 iulie 2015 (inclusiv). Prezenta acțiune a fost inițiată la 8 iulie 2021,

deci înăuntrul termenului de prescripție.

Privitor la pretenția recurenților pe faptul că instanța de apel nu ar fi urmat

indicațiile Curții Supreme de Justiție stabilite prin decizia nr. 3ra-1576/18 din 19

decembrie 2018 și ar fi conchis asupra legalității și temeiniciei unui act administrativ

ce lipsește din materialele cauzei, referindu-se la decizia nr. 8 din 27 februarie 1993,

Colegiul atestă că instanța de apel a depus toată diligența și efortul necesare pentru

administrarea acestui înscris, însă acest lucru a fost imposibil din motive neimputabile

instanței.

16

Astfel, prin interpelarea nr. 3ra-22/19, judecătorul Curții de Apel Chișinău,

Vladislav Clima, a solicitat Serviciului raional de Arhivă Orhei prezentarea deciziei

nr. 8 din 27 februarie 1993 pînă la 10 aprilie 2019 (f.d. 221, vol. II).

Prin răspunsul nr. 21 din 20 martie 2019, Serviciul raional de Arhivă Orhei al

Consiliului raional Orhei a comunicat instanței că “în procesele-verbale ale ședințelor

membrilor Comitetului Executiv sătesc pentru anul 1993, decizia Primăriei

Peresecina nr. 8 din 27 februarie 1993 nu figurează, fapt ce face imposibilă

satisfacerea cererii.”

Totodată, au fost reclamate Agenției Servicii Publice dosarele cadastrale

xxxxxxxxxxx și xxxxxxxxxxx (anexate la materialele cauzei). Însă nici acestea nu

conțin actul administrativ respectiv.

Cu privire la acest aspect, Colegiul apreciază că instanțele ierarhic inferioare

nu s-au expus cu privire la legalitatea deciziei nr. 8 din 27 februarie 1993 a Primăriei

Peresecina, ci doar cu privire la legalitatea titlului provizoriu ce confirmă dreptul

de proprietate, posesiune și beneficiere funciară, trecut în registrul titularilor funciari

la data de 20 iulie 1993 sub nr. 1321, care nici nu a fost contestat. La fel, niciunul din

participanții la proces nu a negat existența sau legalitatea deciziei Primăriei

Peresecina nr. 8 din 27 februarie 1993, prin care Pantea Ion Alexei a primit în

proprietate privată terenurile cu suprafața de 0,12 ha + 0,18 ha.

În aceste condiții, nu există niciun motiv pentru constatarea ilegalității acestui

act administrativ, după cum nu există niciun motiv ca, din cauza lipsei acestuia la

dosar, instanța să nu se poată pronunța cu privire la capetele de cerere formulate,

deoarece acest proces, într-un caz sau altul, trebuie să aibă o finalitate. Iar lipsa unui

înscris, ce nu are valoare probatorie per se, nu poate împiedica instanța să pronunțe o

hotărîre legală, în virtutea liberului acces la justiție.

Dată fiind soluția instanței de fond privind anularea parțială a titlului

deținătorului de teren nr. xxxxxxxxxxx din 22 ianuarie 2004 (15739/04), în partea

suprafeței terenului din 0,1146 ha în 0,036 ha, apare ca întemeiată și constatarea

nulității parțiale a contractelor de donație nr.8717 din 12 august 2014

(6401/14/23747) și nr.434 din 31 martie 2015 (6401/15/12400), în partea suprafeței

terenului donat cu nr. cadastral xxxxxxxxxxx din 0,1146 ha în 0,036 ha, în

virtutea principiului resoluto iure dantis ce guvernează instituția nulitătii actului

juridic civil, anularea actului inițial atrăgînd după sine și anularea actului subsecvent.

Pentru aceleași motive, se deduce ca fiind întemeiată și soluția fondului de

obligare a autorității publice locale la eliberarea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren pe numele lui Pantea Ion Alexei asupra terenului cu suprafața

de 0,18 ha.

Cît privește argumentul recurenților referitor la incidența autorității lucrului

judecat, instanța de recurs invederează că acest principiu operează în ipoteza unei

triple identități – obiect, părți, cauză – situație ce nu se atestă la caz.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că apare ca neîntemeiată excepția

invocată de catre pîrîții/recurenți, și pe cale de consecință, instanța corect a respins

cererea.

17

Față de toate mai sus reținute și temeiurile de drept arătate, Completul

specializat constată că argumentele expuse în cererea de recurs au un caracter

declarativ, fiind combătute integral prin materialele dosarului, impunându-se soluția

de respingere a recursului declarat.

Reieșind din cele expuse mai sus, dat fiind că instanța de recurs a

constatat temeinicia acțiunii în contencios administrativ înaintate de Pantea Ion

Alexei și, astfel, legalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond,

argumentele contrare ale recurenților fiind nefondate și combătute integral prin

constatările expuse supra, Completul specializat ajunge la concluzia privind

respingerea recursului declarat.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe sînt întemeiate, iar argumentele invocate de către

recurenții Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu Micu sînt nefondate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul declarat de Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu

Micu, prin intermediul avocatului Victoria Roșca-Bot, și a menține decizia Curții de

Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Vasile Panuța, Olga Panuța și Sergiu Micu, prin

intermediul avocatului Victoria Roșca-Bot.

Se menține decizia din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Galina Stratulat

Judecători Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Victor Boico

Nicolae Craiu

18