3ra-426/21 — cu privire la anularea actului administrativ individual devaforabil

3ra-426/21 — cu privire la anularea actului administrativ individual devaforabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-426/21

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău: M. Anton

DECIZIE

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul depus de către Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate

cu Răspundere Limitată,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea în contestare depusă de către

Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Biroului vamal Centru cu privire la anularea în tot a actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, prin care acțiunea

în contestare depusă de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere

Limitată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată,

constată:

La 02 noiembrie 2011 Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare ÎM ,,GVG-Com” SRL) a depus prin prisma art. 8,

alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în

vigoare la acel moment și abrogată la data de 01 aprilie 2019) în Curtea de Apel

Chișinău ca instanță competentă de contencios administrativ de a judeca în primă

instanță litigiile ce țin de verificarea legalității actelor administrative emise sau

adoptate de autoritățile de specialitate ale administrației publice centrale, de autoritățile

publice autonome constituite de către autoritățile publice centrale și de funcționarii

publici din cadrul acestor organe, acțiune în contestare împotriva Biroului vamal

Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că prin decizia Biroului vamal Centru

nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 a fost sancționată cu amendă în temeiul art. 232, lit.

j) din Codul vamal.

Drept temei pentru emiterea deciziei de aplicare a sancțiunii pecuniare a servit

raportul de audit post vămuire nr. 4 al activității reclamantei pentru perioada 01

ianuarie 2010 – 01 martie 2011, din care ar rezulta că activitatea acesteia în calitate de

declarant în nume propriu a fost efectuată contrar prevederilor Regulamentului cu

privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 1290 din 09 decembrie 2005.

1

În opinia societății reclamante, decizia nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 a

Biroului vamal Centru este ilegală, neîntemeiată și pasibilă de a fi anulată, deoarece

organul vamal la stabilirea vinovăției s-a bazat pe presupuneri și nu avea temei juridic

de sancționare a acesteia, or, conform art. 8, alin. (2) din Codul contravențional, este

supusă răspunderii contravenționale numai persoana care a săvârșit cu intenție sau din

imprudență o faptă prevăzută de legea contravențională, pe când la caz nu a fost

stabilită nici o încălcare, deoarece noua abordare a organului vamal nu putea fi

previzibilă pentru reclamantă în întocmirea declarației vamale din 29 septembrie 2010.

În susținerea poziției sale, societatea reclamantă a menționat că la data de 05

noiembrie 2009 între „OZ VURAL BIL. TUR.NAK.GIDA

IHT.THR.SAN.TIC.LTD.STI” Turcia și ÎM „OZ VURAL” SRL a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 2, potrivit căruia prima, acționând în calitate de

vânzător, s-a obligat să-i vândă ultimei, care a acționat în calitate de cumpărător,

mărfurile indicate în facturile invoice, iar aceasta din urmă s-a obligat să-i achite prețul

convenit pentru livrarea acestor mărfuri.

Totodată, conform pct. 1.3 al contractului menționat, destinatarul mărfurilor a fost

indicat ÎM „GVG-Com” SRL. Serviciile de intermediere și marketing pe teritoriul țării

și pe teritoriul Zonei Economice Libere „Expo-Business-Chișinău” acordate de către

aceasta au fost stabilite printr-un contract separat de prestare servicii nr. 05/111S/2009,

încheiat la data de 05 noiembrie 2009 între ÎM „OZ VURAL” SRL, care a acționat în

calitate de beneficiar și ÎM „GVG-Com” SRL, care a acționat în calitate de prestator.

Conform pct. 2.1 al contractului menționat, ÎM „GVG-Com” SRL s-a obligat să

primească mărfurile și să îndeplinească toate procedurile de vămuire a mărfurilor, de

depozitare, păstrare, încărcare-descărcare și alte servicii.

Astfel, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2 din 05 noiembrie 2009 și

a contractului de prestări servicii nr. 05/111S/2009 din 05 noiembrie 2009, având

calitatea de destinatar al mărfurilor, în conformitate cu declarația vamală nr. 7001I9418

din 04 decembrie 2010, ÎM „GVG-Com” SRL a introdus în Republica Moldova

mărfuri în regim vamal import.

Societatea reclamantă a mai invocat prevederile art. 12, alin. (3) al Convenției

relative la contractul de transport internațional al mărfurilor pe șosele (CMR) din 19

mai 1956 potrivit cărora dreptul de dispoziție asupra mărfurilor aparține destinatarului

din momentul întocmirii scrisorii de trăsură.

Din considerentul că acțiunile autorității vamale au fost considerate de către

reclamantă ca fiind ilegale, ÎM „GVG-Com” SRL a depus prezenta acțiune de

contencios administrativ, solicitând în urma concretizării acțiunii anularea deciziei nr.

214/11 din 29 septembrie 2011 a Biroului vamal Centru, ca fiind ilegală și emisă

contrar prevederilor legii.

Prin hotărârea din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea în contestare

depusă de ÎM ,,GVG-Com” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 06 iulie 2012 ÎM ,,GVG-Com” SRL a depus recurs împotriva hotărârii din 26

iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 21 noiembrie 2012 a Curții Supreme de s-a respins recursul depus

de către ÎM ,,GVG-Com” SRL și s-a menținut hotărârea din 26 iunie 2012 a Curții de

Apel Chișinău, motiv pentru care societatea reclamantă s-a plâns la Curtea Europeană

a Drepturilor Omului despre încălcarea de către instanțele naționale a drepturilor

2

garantate de articolul 6 paragraful 1 din Convenție și articolul 1 din protocolul nr.1 la

Convenție.

Ca urmare a comunicării Guvernului Republicii Moldova a cererii ÎM „GVG-

Com” SRL la data de 11 septembrie 2019 de către Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în baza art. 11 din Legea nr. 151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul

Guvernamental, Guvernul a inițiat procedura de soluționare amiabilă a prezentei cauze

cu scopul de a remedia încălcarea drepturilor societății reclamante, din care considerent

a înaintat la data de 01 decembrie 2020 o cerere de revizuire, care ulterior la data de 25

ianuarie 2021 a fost concretizată, solicitând în final admiterea acesteia în sensul

declarat.

Prin încheierea din 10 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a admis cererea

de revizuire depusă de către Agentul Guvernamental, s-a constatat încălcarea

drepturilor ÎM ,,GVG-Com” SRL garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, s-a

casat decizia din 21 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție cu reținerea prezentei

cauze de contencios administrativ în procedura Curții Supreme de Justiție pentru

examinare în ordine de recurs a recursului depus de ÎM ,,GVG-Com” SRL împotriva

hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

După admiterea cererii de revizuire și a reținerii cauzei spre examinare în ordine

de recurs, la data 20 aprilie 2021 Biroul vamal Centru a depus în apărarea sa referință,

în care a menționat că societatea recurentă contrar prevederilor pct. 6 al Hotărârii

Guvernului nr. 1290 din 09 decembrie 2005 a prestat servicii de perfectare a

declarațiilor vamale nu în nume propriu, ci pentru persoane terțe, care au fost de fapt

titularii dreptului de proprietate asupra mărfurilor importate. Or, în lipsa licenței

privind activitatea de broker vamal, ÎM ,,GVG-Com” SRL nefiind proprietară a

mărfurilor, nu a fost în drept de a declara mărfurile în numele unor terțe persoane.

Reexaminând recursul în contextul constatărilor instanței de revizuire, cât și a

argumentelor invocate de ambele părți, atât în cererea de recurs, cât și în referință,

raportând constatările la cadrul legal aplicabil speței, instanța de recurs reține

următoarele.

Prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr.

793-XIV din 10 februarie 2000.

Totodată, prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ,

care în conformitate cu art. 257, alin. (1) din Codul administrativ a intrat în vigoare la

01 aprilie 2019. Potrivit alin. (2), al aceluiași articol la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000

a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță în partea procedurală urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului

administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială

urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul inițierii procedurii

3

prealabile, a procedurii administrative, cât și a procedurii de contencios administrativ,

și anume a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată

la 01 aprilie 2019).

Or, speță procedura administrativă și procedura de contencios administrativ au

fost inițiate în anul 2011 și se referă la o activitate administrativă inițiată până la 01

aprilie 2019, aspect care determină, că la caz se vor aplica dispozițiile legale vechi,

care reglementau aceste instituții.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că actul judecătoresc de dispoziție recurat poate constitui

obiectul recursului, cererea de recurs nu a fost depusă în mod repetat, fiind înaintată de

către o persoană împuternicită și a fost depusă în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa integral hotărârea instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii, de

admitere a acțiunii.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248, alin. (1), lit. c) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și emite

o nouă decizie.

Totodată, conform art. 22, alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc

felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Iar potrivit art. 194, alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În temeiul art. 244, alin. (2) în coroborare cu art. 231, alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru

procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219, alin. (1) – (3) din Codul administrativ,

instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor

probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de

solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi

pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă

a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor

necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra

aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la

proces.

Din actele și lucrările dosarului prezentate și necontestate de părți, dar și

determinate de instanța de judecată în faza procesuală anterioară se atestă că la 05

noiembrie 2009 două companii „OZ VURAL BIL. TUR.NAK.GIDA

IHT.THR.SAN.TIC.LTD.STI” rezidentă a Turciei, în calitate de vânzător și ÎM „OZ

VURAL” SRL rezidentă a Republicii Moldova, în calitate de cumpărător au încheiat

un contract de vânzare-cumpărare a mărfurilor. Potrivit contractului respectiv,

beneficiarul și destinatarul mărfurilor cumpărate era ÎM ,,GVG-Com” SRL. Contractul

4

prevedea și faptul că serviciile prestate de către societatea reclamantă trebuiau să fie

stabilite în baza unui contract separat încheiat între cumpărător și societatea reclamantă

(f.d.5).

Astfel, la 05 noiembrie 2009 cumpărătorul ÎM „OZ VURAL” SRL a încheiat cu

ÎM ,,GVG-Com” SRL un contract de prestări servicii, obiectul căruia a fost prestarea

serviciilor de intermediere și marketing pe teritoriul țării și pe teritoriul Zonei

Economice Libere „Expo-Business-Chișinău”, al cărui rezident era societatea

reclamantă. Obligațiile prevăzute în acest contract au constat în primirea mărfurilor,

îndeplinirea procedurilor de vămuire, depozitare, păstrare, încărcare-descărcare și alte

servicii necesare (f.d.6-7).

La fel, s-a constatat că, în perioada 2009-2010, în baza celor două contracte, ÎM

,,GVG-Com” SRL a recepționat și a introdus în Republica Moldova mărfuri,

declarându-le la organul vamal. În acest sens, societatea reclamantă acționa prin

intermediul angajaților săi, specialiști în domeniul vămuirii, persoane autorizate de

Serviciul Vamal, cărora le fusese acordat inclusiv certificate de calificare în domeniul

vămuirii. În toate declarațiile vamale completate, societatea reclamantă menționa că

era destinatarul și declarantul mărfurilor, utilizând în acest sens abrevierea ,,DEC”

(declarant în nume propriu).

Tot actele cauzei atestă că, în aceiași perioadă, organul vamal a efectuat controlul

documentar al tuturor actelor și documentelor de însoțire a mărfurilor, în cadrul a 680

de importuri perfectate. De fiecare dată, organul vamal constata legalitatea procedurii

de declarare a mărfurilor de către ÎM ,,GVG-Com” SRL. Astfel, toate declarațiile

vamale erau validate, iar mărfurilor li se acorda liberul de vamă.

Ulterior însă, în perioada septembrie 2011 – ianuarie 2012, Biroul vamal Centru

urmare a controlului prin audit postvămuire a întocmit 77 de procese-verbale (decizii)

cu privire la contravenție împotriva societății reclamante, invocând că ea ar fi

desfășurat activitatea de broker vamal fără a deține o licență în acest sens, în

conformitate cu art. 231, alin. (24) din Codul vamal. În rezultat, societății reclamante i

s-au aplicat amenzi în valoare totală de 2 520 000 lei, motiv pentru care ÎM ,,GVG-

Com” SRL a contestat în instanța de judecată toate procesele-verbale, inclusiv

procesul-verbal (decizia) nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 a Biroului vamal Centru.

Într-un alt litigiu, la 18 mai 2012 Curtea de Apel Chișinău a anulat 43 de procese

– verbale cu privire la contravenție, notând ilegalitatea lor și observând dreptul

societății reclamante de a dispune de mărfurile declarate autorității vamale și de a le

declara în nume propriu, în conformitate cu art. 177 din Codul vamal. Instanța de

judecată a concluzionat că reclamanta respectase toate prevederile legale în vigoare la

acel moment.

Totodată, la data de 19 decembrie 2012, în urma recursului declarat de Biroul

vamal Centru, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea din 18 mai 2012 a Curții de

Apel Chișinău și a respins acțiunea ÎM ,,GVG-Com” SRL.

Cu referire la celelalte 34 de procese-verbale cu privire la contravenție, inclusiv

la procesul – verbal (decizia) nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 întocmit de către

Biroul vamal Centru, la 5 aprilie 2012 Curtea de Apel Chișinău a decis examinarea

fiecărui proces-verbal în proceduri judiciare separate (f.d.2-3).

În rezultat, fiind investită cu judecarea cauzei în fond, instanța de fond, având ca

obiect anularea în tot a deciziei nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 a Biroului vamal

Centru, a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii, pe care a respins-o. În acest sens,

5

Curtea de Apel Chișinău a constatat că mărfurile declarate de către societatea

reclamantă în nume propriu reprezentau obiectul contractului de vânzare-cumpărare

din 05 noiembrie 2009, potrivit căruia ÎM ,,GVG-Com” SRL era destinatarul, și nu

proprietarul mărfurilor. Prin urmare, societatea reclamantă nu era îndreptățită să

efectueze vămuirea în nume propriu, din moment ce nu avea o autorizație

corespunzătoare (f.d.52-58).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că soluția dată de către instanța de fond în contextul constatărilor:

- Curții Europene a Drepturilor Omului prin comunicarea Guvernului

Republicii Moldova a cererii ÎM „GVG-Com” SRL din data de 11 septembrie

2019;

- Agentului Guvernamental prin inițierea la data de 01 decembrie

2020 a procedurii de soluționare amiabilă a prezentei cauze prin depunerea

cererii de revizuire împotriva deciziei din 21 noiembrie 2012 a Curții

Supreme de Justiție;

- instanței de revizuire prin încheierea din 10 martie 2021 a Curții

Supreme de Justiție cât și a argumentelor invocate de ambele părți, inclusiv

prin explicațiile scrise și referința depusă,

este greșită.

În corespundere cu art. 224, alin. (1), lit. a) din Codul administrativ, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre prin

care în baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul administrativ

individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă

acestea sunt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale.

Astfel, pentru justa soluționare a speței, instanța de recurs urmează să stabilească

dacă ÎM ,,GVG-Com” SRL a respectat sau nu prevederile legale în vigoare în perioada

de referință privind declararea mărfurilor organului vamal.

În corespundere cu art. 162, alin. (1) din Codul vamal (în redacția legii în vigoare

la data faptelor), broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu

legislația, care deține licență pentru activitatea de broker vamal, eliberată de Camera

de Licențiere, și care, în nume și pentru terțe persoane declară mărfurile, le prezintă

pentru vămuire, efectuează și alte operațiuni vamale.

Totodată, conform art. 173 din Codul vamal, mărfurile și mijloacele de transport

care trec frontiera vamală, mărfurile și mijloacele de transport a căror destinație vamală

se modifică, alte mărfuri și mijloace de transport în cazurile stabilite de legislație sunt

declarate organului vamal.

La rândul său, potrivit art. 174 ,alin. (2) din Codul vamal, forma și procedura de

declarare, precum și informațiile necesare vămuirii sunt stabilite de Serviciul Vamal.

Iar în acord cu art. 177 alin. (1) din Codul vamal (în vigoare până la data de 13

ianuarie 2012), declarant este persoana care declară și prezintă mărfurile și mijloacele

de transport, care întocmește și depune declarația vamală în nume propriu sau persoana

în al cărei nume este întocmită declarația vamală de către brokerul vamal sau

intermediar.

Din interpretarea normelor enunțate rezultă că există două modalități de a efectua

o declarație vamală: în nume propriu sau în numele unei persoane terțe (broker).

6

Colegiul reține că litigiului dedus judecății este aplicabil și Regulamentul cu

privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 1290 din 09 decembrie 2005.

Astfel, conform pct. 5, 6 și 8 al Regulamentului vizat, în cazul în care specialistul

în domeniul vămuirii este angajat al brokerului vamal sau al declarantului, el este

obligat să presteze servicii numai în numele angajatorului.

În cazul în care specialistul în domeniul vămuirii este angajat al unui agent

economic, el poate declara numai mărfurile declarantului respectiv (angajator).

Specialistul care nu deține atestatul de calificare în domeniul vămuirii sau deține un

atestat care și-a pierdut valabilitatea nu este în drept să presteze servicii de vămuire a

mărfurilor.

Toate operațiunile vamale privind declararea mărfurilor și mijloacelor de

transport de către agenții economici pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează prin

intermediul specialistului în domeniul vămuirii.

Sub acest aspect și raportând normele legal enunțate la circumstanțele litigiului

dedus judecății, potrivit cărora au fost constatate circumstanțe esențiale și imperative

ce vizează încălcarea drepturilor fundamentale ale ÎM „GVG-Com” SRL, garantate de

art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și de art.1 din Protocolul

nr.1 la Convenție, încălcare care constituie un viciu fundamental comis de instanța de

fond la pronunțarea hotărârii în cauză, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță incorect a

concluzionat despre necesitatea respingerii acțiunii pe motiv că mărfurile declarate de

societatea reclamantă în nume propriu reprezentau obiectul de vânzare-cumpărare din

05 noiembrie 2009, potrivit căruia ÎM ,,GVG-Com” SRL era destinatarul, și nu

proprietarul mărfurilor, motiv pentru care societatea nu era îndreptățită să efectueze

vămuirea în nume propriu, din moment ce nu avea o autorizație (licență)

corespunzătoare.

Or, societatea reclamantă a fost destinatarul mărfurilor importate al cărui drept de

dispoziție rezulta din contractul de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 2009 și din

scrisoarea de trăsură CMR, care îi ofereau dreptul de a hotărî soarta juridică a

mărfurilor. Prin urmare, societatea reclamantă nu a realizat activitatea de broker vamal

în numele și pentru terțe persoane, după cum greșit a interpretat instanța de fond, ci

doar a declarat mărfurile în interes și nume propriu.

Cu alte cuvinte, ÎM ,,GVG-Com” SRL, fiind destinatar cu drept de dispoziție

asupra mărfurilor, a avut calitatea de declarant și, având angajați specialiști în domeniul

vămuirii, a declarat de sine stătător mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii

Moldova ca parte a contractului de vânzare-cumpărare nr. 02 din 5 noiembrie 2009 și

nu în calitate de broker vamal.

În aceste condiții, contrar constatărilor instanței de fond și a argumentelor

Biroului vamal Centru, invocate în referință, precum că nefiind proprietară a

mărfurilor, societatea reclamantă nu era în drept să declare mărfurile în numele unei

terțe persoane în lipsa licenței privind activitatea de broker vamal, instanța de recurs

relevă că ÎM ,,GVG-Com” SRL nu era obligată să obțină licența de broker vamal, mai

ales că la data depunerii declarației vamale nici organul vamal nu invocase despre

existența unor eventuale abateri sau încălcări ale procedurii de vămuire comise de

reclamantă.

7

Or, declarația vamală a fost perfectată fără încălcarea prevederilor art. 6 al

Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în

domeniul vămuirii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1290 din 09 decembrie 2005,

destinatarul mărfurilor fiind ÎM ,,GVG-Com” SRL, fapt reflectat în rubrica 8 și 14 a

declarației vamale perfectate, precum și în documentele de însoțire a mărfii (CMR,

Invoice) care au fost întocmite în baza contractelor externe de vânzare-cumpărare

încheiate și anexate la dosar.

Aici, Colegiul reține că pe parcursul a doi ani de activitate societatea reclamantă

a efectuat 680 de importuri în baza aceleași proceduri de vămuire, care fuseseră

perfectate de către organul vamal fără a formula pretenții de ilegalitate sau alte obiecții,

motiv pentru care Colegiul relevă că reclamanta avea deplina certitudine și ferma

convingere că activa în condiții de legalitate. Or, însuși organul vamal, în urma

efectuării controlului documentar în privința actelor de însoțire a mărfii, a constatat

legalitatea procedurilor de vămuire și a acordat, de fiecare dată, liberul de vamă.

Altfel spus, la momentul perfectării tranzacțiilor, organul vamal nu a stabilit

încălcarea de către reclamantă a prevederilor legale în acest sens, validând declarațiile

vamale din motivul corespunderii lor normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea

și completarea declarațiilor vamale în detaliu aprobate prin ordinul Serviciului Vamal

nr. 346-O din 24 decembrie 2009. În caz contrar, organul vamal era obligat să nu

accepte declarațiile spre perfectare, iar marfa urma a fi returnată expeditorului.

Respectiv, ÎM ,,GVG-Com” SRL a respectat întocmai aceeași procedură de

vămuire a mărfurilor importate pe parcursul a doi ani, iar organele vamale nu

depistaseră nici o neregulă în acest sens, până în luna septembrie 2011, când a fost

aplicată o nouă abordare cu privire la procedura de vămuire a mărfurilor importate,

care de altfel nu putea fi previzibilă pentru societatea recurentă în întocmirea declarației

vamale din 04 decembrie 2010, deoarece decizia enunțată a fost emisă la data de 29

septembrie 2011, adică după un an de la data declarației vamale depusă de recurentă.

Din aceste considerente, argumentele recursului precum că noua abordare cu

privire la procedura de vămuire a mărfurilor importate manifestată în decizia nr. 214/11

din 29 septembrie 2011 a Biroului vamal Centru de a sancționa recurenta ar fi arbitrară,

abuzivă și contrară principiului certitudinii juridice, sunt întemeiate, or pe lângă faptul

că schimbarea abordării unei proceduri prevăzută de drept s-a aplicat retroactiv unor

situații ce au fost deja consumate în trecut, organul vamal nu a argumentat motivul

schimbării în mod radical din luna septembrie 2011 a abordării cu privire la procedura

de vămuire a mărfurilor importate de către societatea reclamantă, din moment ce fusese

respectată întocmai aceeași procedură de vămuire. În special, ÎM ,,GVG-Com” SRL

efectuase operațiunile de vămuire în baza acelorași acte și drepturi acordate de organul

vamal, fiind implicați aceiași specialiști în domeniul vămuirii, care dețineau certificate

de calificare în acest sens, eliberate de către Serviciul Vamal.

Instanța de recurs observă că societatea reclamantă a avut speranța legitimă și

buna-credință că toate procedurile de vămuire fuseseră efectuate în strictă conformitate

cu legislația vamală, pe când din materialele cauzei nu rezultă niciun motiv care ar fi

determinat organul vamal să ofere o altă interpretare retroactiv propriilor proceduri.

În acest context, sunt neîntemeiate argumentele organului vamal potrivit cărora

ÎM ,,GVG-Com” SRL a exercitat activitatea de broker vamal, or, legalitatea activității

desfășurate de către ÎM ,,GVG-Com” SRL a fost constatată de către însuși organul

vamal, în cadrul efectuării auditului postvămuire în baza ordinului de control nr. 87-O

8

din 23 martie 2011, potrivit căruia reclamanta activase în calitate de declarant în nume

propriu în conformitate cu prevederile legislației vamale în vigoare, întrunind toate

condițiile de derulare a procedurii de declarare a mărfurilor, având dreptul de dispoziție

asupra mărfurilor importate/exportate în calitate de destinatar al mărfurilor.

Tot raportul de audit în concluziile și propunerile sale nu a pus în evidență norme

vamale care ar fi fost încălcate de către recurentă, operându-se doar cu anumite

prezumții precum că: ,,suma de 101 264 lei luată la evidența contabilă a întreprinderii

ca venit pentru prestarea serviciilor, conferă posibilitatea de a presupune că ÎM ,,GVG-

Com” SRL a prestat servicii de perfectare a declarațiilor vamale nu în nume propriu ci

pentru terțe persoane – titularii de facto a dreptului de proprietate asupra mărfurilor”

(f.d.46-47).

Cu referire la argumentele organului vamal precum că ÎM ,,GVG-Com” SRL a

obținut remunerație de la ÎM „OZ VURAL” SRL rezidentă a Republicii Moldova

pentru prestarea serviciilor – perfectarea declarațiilor vamale, ceea ce în opinia sa se

confirmă prin factura fiscală eliberată ÎM „OZ VURAL” SRL de reclamantă, anexată

la dosar, acestea nu pot constitui drept temei absolut pentru respingerea recursului și

menținerea actului judecătoresc contestat.

Or, din factura fiscală enunțată nu rezultă clar pentru ce serviciu a fost eliberată:

pentru prestarea serviciilor de intermediere și marketing pe teritoriul țării și pe teritoriul

Zonei Economice Libere „Expo-Business-Chișinău”, al cărui rezident era societatea

reclamantă conform contractului de prestări servicii încheiat între ÎM „OZ VURAL”

SRL și societatea reclamantă la 05 noiembrie 2009, după cum a invocat ÎM ,,GVG-

Com” SRL sau pentru perfectarea declarațiilor vamale după cum a invocat Biroul

vamal Centru.

În această ordine de idei și având în vedere că toate îndoielile apărute la aplicarea

legislației vamale se vor interpreta în favoarea plătitorului vamal (art. 61 din Codul

vamal), Colegiul reține că la caz organul vamal neîntemeiat a interpretat prevederile

legislației în baza normei materiale prevăzute de pct. 24, art. 231 din Codul vamal și

greșit a sancționat ÎM ,,GVG-Com” SRL cu amendă în temeiul art. 232, lit. j) din Codul

vamal pentru declararea mărfurilor importate în lipsa licenței privind activitatea de

broker vamal, aspect care în mod cert impune casarea actului judecătoresc contestat și

admiterea acțiunii în sensul formulat.

În circumstanțele enunțate, în rezultatul examinării incomplete a cauzei în

coraport cu schimbarea abordării unei proceduri prevăzută de drept aplicate retroactiv

unor situații ce au fost deja consumate în trecut cu privire la procedura de vămuire a

mărfurilor importate manifestată în decizia nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 a

Biroului vamal Centru de a sancționa recurenta și soldată cu aplicarea amenzilor

societății reclamante, a constituit o ingerință în dreptul acesteia la respectarea bunurilor

sale, având în vedere că o ingerință poate fi justificată doar în cazul în care este

prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, este necesară într-o societate democratică

și este proporțională scopului legitim urmărit. Adică pentru aceste motive, în speță a

avut loc o încălcare a dreptului reclamantei prin hotărârea judecătorească a cărei casare

s-a solicitat, la respectarea bunurilor sale, ceea ce este contrar art. 1 din Protocolul nr.

1 la Convenție.

Din considerentele menționate și având în vedere că societatea reclamantă nu a

realizat activitate de broker vamal, în nume și pentru terțe persoane, ci doar a declarat

mărfurile în interes și nume propriu, iar legislația vamală în vigoare la data faptelor nu

9

interzicea dreptul destinatarului mărfurilor de a efectua operațiuni de devămuire,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărârea primei

instanțe și de a emite o nouă decizie cu privire la admiterea acțiunii ÎM ,,GVG-Com”

SRL.

În conformitate cu art. 258, alin (3), 248, alin. (1), lit. c) în coroborare cu art. 224,

alin. (1), lit. a) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu

Răspundere Limitată.

Se casează integral hotărârea din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău și se

emite o nouă decizie, prin care:

Se admite acțiunea în contestare depusă de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului vamal Centru cu privire la

anularea în tot a actului administrativ individual defavorabil.

Se anulează în tot decizia nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 a Biroului vamal

Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

10