3ra-696/21 — cu privire la anularea actului administrativ, obligarea efectuarii recalcularii si achitarea pensiei

3ra-696/21 — cu privire la anularea actului administrativ, obligarea efectuarii recalcularii si achitarea pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-696/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, I. Muruianu, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Ion Bînzari, reprezentat de

avocatul Igor Ciuru,

la acțiunea în contencios administrativ depusă de către Ion Bînzari împotriva

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți și Casei Naționale de Asigurări Sociale

privind anularea actului administrativ, obligarea efectuării recalculării și achitării

pensiei pentru vechime în muncă cu achitarea diferenței pensiei recalculate,

împotriva deciziei din 30 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat

hotărârea din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o nouă

hotărâre,

constată:

La data de 10 iunie 2019 Ion Bînzari a depus acțiune în contencios administrativ

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți și Casei Naționale de

Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea actului administrativ – refuzul de

recalculare a pensiei, obligarea efectuării recalculării și achitării pensiei pentru

vechime în muncă, cu achitarea diferenței pensiei recalculate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la data de 22 martie 2019 a depus

cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți de a-i fi recalculată pensia în

conformitate cu prevederile art. 14, art. 51, art. 61 din Legea asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabineri nr. 1544 din 23 iunie

1993.

În fapt, reclamantul a menționat că acesta a activat în cadrul MAI în perioadele

01.08.1992-01.07.2005, 08.08.2008-03.05.2013 și 29.11.2013-prezent și că în anul

2013, la încetarea serviciului în poliție, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în

muncă la 50% din suma soldei în valoare de 2900 lei, ulterior indexată la 4000 lei.

Fiind reangajat în cadrul MAI de la data de 29 noiembrie 2013, până la

momentul depunerii cererii, acesta a activat timp de 5 ani. Conform art. 14 din Legea

1

menționată, reclamantul a indicat că mărimea pensiei pentru vechime în muncă urma

să fie majorată cu 3% anual, respectiv pensia care trebuia să-i fie atribuită constituia

65% din suma soldei și nu 50%. Astfel, suma pensiei ar constitui 5443 lei, iar

diferența pe perioada 01.06.2018-01.05.2019 constituie 16 664 lei.

Prin răspunsul din 12 aprilie 2019, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți

nu a dat curs cererii reclamantului, motivând refuzul prin faptul că Legea nr. 1544

din 23 iunie1993 nu prevede recalcularea pensiei pentru vechime în muncă stabilită

anterior, ținând cont de activitatea prestată ulterior și, mai mult decât atât, fiind în

funcție până în prezent. În plus, a subliniat că dreptul la pensie apare o dată după

eliberarea din serviciu, cu dreptul de a fi recalculată în condițiile legii.

Reclamantul a considerat eronată aprecierea Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Bălți, invocând că art. 51 din Legea nr. 1544 din 23 iunie1993 prevede

expres că, în cazul apariției unor circumstanțe care implică modificarea mărimilor

pensiilor stabilite pentru militarii în termen și familiile acestora, recalcularea

pensiilor se efectuează în termenele stabilite de Legea privind pensiile de asigurări

sociale de stat, iar alin. (2) al aceluiași articol reglementează că recalcularea pensiilor

pentru militarii care au îndeplinit serviciu prin contract, pentru persoanele din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și pentru funcționarii

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și din cadrul

Inspectoratului General de Carabineri și pentru familiile acestora, se efectuează de

la data lunii următoare celei care au survenit circumstanțele ce cauzează modificarea

mărimii pensiei. Totodată, dacă pensionarul beneficiază de dreptul la majorarea

pensiei, diferența de pensie i se poate plăti doar pentru 12 luni trecute.

Reclamantul a subliniat că acesta a furnizat toate actele corespunzătoare pentru

efectuarea recalculării și majorării pensiei în conformitate cu prevederile art. 61 din

Legea nr. 1544 din 23 iunie1993.

Reclamantul a mai făcut trimitere la prevederile art. 33 alin. (1)-(4/1), (5), 34

alin. (1) al Legii nr.156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii, art. 54 al

Legii nr. 1544 din 23.06.1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, art. 3

din Legea nr. 489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, art. 47

alin. (2) din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție pentru a accentua

importanța dreptului la pensie ca un drept social garantat de stat, de Constituție și de

Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În acest sens, reclamantul a menționat că de la îndeplinirea condițiilor legale

pentru persoană - vârstă, stagiu de cotizare, apare obligația statului de a achita

pensie, care se stabilește în modul reglementat de lege, ținându-se cont de mai multe

criterii. În plus, reclamantul a evocat că pensia constituie sursa principală și

permanentă de subzistență a pensionarilor și nu poate fi privit doar ca un drept

subiectiv civil și că dreptul la pensie este un drept imprescriptibil conform art. 2 din

Legea nr. 156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii.

La data de 10 februarie 2020, reclamantul a depus o cerere de concretizare a

cerințelor față de Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând suplimentar

anularea refuzului exprimat nr. X01/09-1719 din 12 aprilie 2019, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea și achitarea pensiei pentru

vechime în muncă, ce urmează a fi făcută pentru ultimele 12 luni de la prezentarea

2

actelor suplimentare și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a achita

diferența pensiei recalculate. (f.d. 66)

Prin hotărârea din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

anulat actul administrativ individual defavorabil, și anume, refuzul Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Bălți nr. X01/09-1719 din 12 aprilie 2019 și s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale de a efectua lui Ion Bînzari recalcularea și achitarea

pensiei pentru vechimea în muncă în mărime de 65% din suma soldei, cu achitarea

diferenței pensiei recalculate pentru perioada 01.06.2018-31.05.2019. (f.d. 93, 97-

109)

Pornind de la prevederile Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, instanța de fond

a reținut că prin răspunsul său, autoritatea pârâtă eronat a interpretat prevederile art.

61 din Legea menționată, or, starea de fapt stabilită de instanță confirmă reangajarea

reclamantului Ion Bînzari la IGP al MAI după stabilirea pensiei pentru vechime în

muncă, ceea ce îi permite să beneficieze de un procent suplimentar pentru fiecare an

complet de vechime în muncă stabilită la art. 13 lit. a) din Lege, la caz reclamantul

ar avea dreptul la majorarea pensiei în mărime de 65% din suma soldei.

Instanța de fond a respins argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale

precum că Ion Bînzari pretinde la o stabilire camuflată repetată a pensiei și

nicidecum la o calculare, subliniind că indiferent de conținutul semantic al

termenului utilizat, este evident că reclamantul întrunește condițiile legale pentru a

obține o majorare a pensiei și că autoritatea pârâtă nu a invocat argumente serioase

pentru a justifica refuzul Statului în valorificarea acestui drept. La caz, instanța a

indicat că autoritatea de asigurări sociale de stat a restricționat nejustificat

reclamantul în dreptul acestuia la recalcularea pensiei, actul administrativ fiind

pasibil să fie anulat.

La data de 11 iunie 2020, cu respectarea termenului prevăzut la articolul 232

din Codul administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, iar la data de 04 august 2020 a depus motivarea apelului.

Prin decizia din 30 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de

apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat integral hotărârea

din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a pronunțat o nouă

decizie, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată

de către Ion Bînzari. (f.d. 151, 152-160)

Pornind de la prevederile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 instanța de apel a

dedus că legislatorul a stipulat concret momentul apariției dreptului pentru primirea

pensiei militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și că continuarea activității în cadrul MAI chiar după stabilirea

pensiei pentru vechime în muncă nu constituie temei pentru recalcularea acesteia,

deoarece dreptul la pensie pentru vechime în muncă apare o dată, și anume, după

eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii. La caz, intimatul

beneficiază de pensie pentru vechime în muncă de la data de 03 mai 2013, iar

reangajarea la 29 noiembrie 2013 nu conferă dreptul la recalcularea acesteia.

Instanța de apel a reținut argumentul apelantei precum că art. 61 din Legea sus-

menționată prevede expres trei situații în care pensia pentru vechime în muncă poate

3

fi recalculată și că intimatul Ion Bînzari nu se încadrează în niciuna din acestea,

respectiv nu cade sub incidența art. 61 din Lege.

Instanța a enunțat că Ion Bînzari ar putea pretinde la stabilirea unei noi mărimi

a pensiei, doar în cazul în care dispunea de dreptul la diferite pensii, însă, în speța

dedusă judecății, astfel de circumstanțe nu s-au constatat, or, reclamantul/intimat a

pretins din nou la aceiași categorie de pensie, de care beneficiază din 03 mai 2013.

Astfel, instanța s-a expus că Ion Bînzari ar putea beneficia ulterior de stabilirea unei

pensii pentru limita de vârstă în condițiile generale, unde în stagiul de cotizare vor

fi incluse toate perioadele contributive.

Totodată, instanța de apel a indicat că nu sunt aplicabile speței prevederile art.

33 din Legea nr. 156 din 14.10.1998, aplicată de prima instanță în susținerea soluției

de admitere a acțiunii.

La data de 18 mai 2021 Ion Bînzari, reprezentat de avocatul Igor Ciuru, a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 30 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei atacate cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie

menținută hotărârea din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și

încasarea cheltuielilor de judecare a cauzei de la pârâtă.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel a interpretat

greșit prevederile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 și a Legii nr. 156 din 14 octombrie

1998 atunci când a ajuns la concluzia că prima instanță a aplicat eronat prevederile

legii. Potrivit recurentului, de fapt prima instanță a aplicat exact cadrul legal și just

a constatat că normele invocate de reclamant îi permit acestuia să beneficieze de un

procent suplimentar pentru fiecare an complet de vechime în serviciu.

În mod egal, recurentul a denunțat faptul că instanța de apel nu a luat în

considerație practica judiciară invocată, și anume, cauza Voicu împotriva CNAS în

care Curtea de Apel a respins apelul declarat de CNAS, iar Curtea Supremă de

Justiție a declarat inadmisibil recursul depus de CNAS. Recurentul a subliniat faptul

că speța lui Pavel Voicu este identică cu speța sa, respectiv instanțele de judecată ar

trebui să ajungă la aceeași soluție.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța constată că se

încadrează în prevederile articolului 245 din Codul administrativ.

În conformitate cu articolul 245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiția în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 30 martie

2021.

Dispozitivul deciziei a fost notificat avocatului Igor Ciuru, care reprezintă

interesele lui Ion Bînzari, la data de 31 martie 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul

poștii electronice anexat la dosar. (f.d. 161)

Decizia motivată a fost notificată lui Ion Bînzari la data de 20 aprilie 2021, iar

avocatului Igor Ciuru la data de 19 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin avizele de

recepție a scrisorii recomandate anexate la materialele cauzei nr. DS8001508115AS

și DS8001508114AS. (f.d. 164, 165)

4

Ion Bînzari, reprezentat de avocatul Igor Ciuru, a depus recurs motivat la data

de 18 mai 2021, fiind respectat termenul instituit de legiuitor în art. 245 din Codul

administrativ.

La data de 31 mai 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Casei

Naționale de Asigurări Sociale copia recursului motivat declarat de către Ion

Bînzari, reprezentat de avocatul Igor Ciuru. (f.d. 188)

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Ion Bînzari,

reprezentat de avocatul Igor Ciuru, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

5

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Ion Bînzari, reprezentat de avocatul Igor Ciuru.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Ion Bînzari, reprezentat de avocatul Igor Ciuru, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6