2ra-941/21 — reamplasarea constrctiei de pe hotar

Dosarul nr. 2ra-941/21

Prima instanță: (Judecătoria Cahul, sediul Central) I. Gorlenco

Instanța de apel: (Curtea de Apel Cahul) R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bondar Vasili,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bondar Vasili,

intervenient accesoriu de partea reclamantului Bondar Nadejda împotriva lui

Stoianov Alexandr, intervenient accesoriu Stoianov Maria cu privire la

reamplasarea locului de creștere a animalelor și a nutrețurilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 17 februarie 2021,

c o n s t a t ă :

La 19 martie 2018, Bondar Vasili a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Stoianov Alexandr cu privire la reamplasarea locului de creștere a

animalelor și a nutrețurilor.

În motivarea acțiunii, Bondar Vasili a menționat că este vecin cu Stoianov

Alexandr, care samavolnic a construit anexe, unde sunt crescute porcine.

Reclamantul a reiterat că anexele construite se află în fața curții sale, iar

mirosul produs de porcine este insuportabil.

Bondar Vasili a solicitat reamplasarea locului de creștere a porcinelor și

depozitare a nutrețurilor edificate la hotarul cu casa de locuit ce-i aparține

reclamantului, încasarea sumei de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 14 ianuarie 2019, s-a

atras Stoianov Maria în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului (f.d.

75-76 Vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 19 februarie 2019, s-a

atras Bondar Nadejda în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului

(f.d. 75-76 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 16 martie 2020, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Bondar Vasili.

1

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 17 februarie 2021, s-a admis apelul

declarat de Bondar Vasili, s-a casat hotărârea Judecătoriei Cahul din 16 martie

2020 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele

cauzei a reținut că instanța de fond nu a constat și nu a elucidat pe deplin

circumstanțele de fapt importante pentru soluționarea pricinii, iar circumstanțele

considerate de prima instanță ca fiind constatate nu-și au reflectare în probele

administrate.

Astfel, instanța de apel a specificat prima instanță a reținut că reclamantul

Bondar Vasili ar fi pretins reamplasarea construcției de pe linia de hotar, însă pe

parcursul examinării cauzei în prima instanță și în instanța de apel, au solicitat

reamplasarea locului de creștere a animalelor și a nutrețurilor, și nu concretizarea

hotarelor între vecini, lucru specificat și în cererea de apel.

Prin urmare, instanța de apel a constatat ca fiind eronată concluzia primei

instanțe cu referire la faptul că pretenția reclamantului se reduce anume la

stabilirea hotarelor dintre gospodării și reamplasarea construcției ce-i aparține lui

Stoianov Alexandr de pe hotarul cu casa de locuit ce-i aparține lui Bondar Vasili.

Respectiv instanța de fond urma să verifice dacă amplasarea locului de

creștere a animalelor și depozitare a nutrețurilor edificate de către pârât la hotarul

cu casa de locuit ce-i aparține lui Bondar Vasili, atentează în mod inadmisibil

asupra terenului lui Bondar Vasili.

La caz, instanța de apel a stabilit că, Bondar Vasili este proprietarul casei de

locuit amplasată în satul Lebedenco, raionul Cahul, iar Stoianov Alexandr deține în

proprietate bunul imobil care se află vecinătate cu gospodăria lui Bondar Vasili și

care deține în proprietate o construcție accesorie cu suprafața de 95,1 m.p., care

constituie obiectul litigiului.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că nu au fost prezentate probe

pertinente și concludente care ar confirma, că amplasarea de către Stoianov

Alexandr a locului de creștere a animalelor și depozitarea nutrețurilor în apropiere

de hotarul cu gospodăria lui Bondar Vasili, atentează în mod inadmisibil asupra

terenului ultimului, această pretenție nefiind confirmată, decât prin declarațiile

apelantului și negate de către intimat.

La 13 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Bondar Vasili a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea încetării procesului sau

scoaterii cererii de pe rol.

Recurentul Bondar Vasili, în motivarea recursului a menționat că după

recepționarea deciziei instanței de apel, a găsit o copie a deciziei Curții de Apel

Cahul din 29 iunie 2004, emisă într-un litigiu între aceleași părți și același litigiu.

Astfel, recurentul a invocat că la emiterea deciziei instanței de apel, au fost

încălcate normele de drept procedural, fapt ce constituie temei pentru declararea

recursului.

La 12 mai 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Stoianov Alexandr la 20 mai 2021, conform

avizului de recepție (f.d. 21 Vol. II).

2

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a emis dispozitivul deciziei la 17 februarie

2021, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 13 aprilie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

3

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Bondar Vasili, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Bondar Vasili.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4