2ra-790/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-790/21

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central, judecător – D. Guțu

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat, judecători – G. Colev, A. Curdov, Șt. Starciuc

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vovcic Nicolai, prin intermediul

avocatului Cecalenco Denis,

în cauza civilă la cererea înaintată de reprezentantul legal a lui XXXX XXXX -

Topal Elena împotriva lui Vovcic Nicolai cu privire la încasarea prejudiciului moral și

a cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 23 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de avocatul Cimpoeș Vladimir, în interesele Elenei

Topal, casată hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, fiind

pronunțată o nouă hotărâre de admitre parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 30 decembrie 2019, Topal Elena, fiind reprezentantul legal al fiului ei minor

XXXX XXXX, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vovcic Nicolai cu

privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 22 martie 2019, de către OUP IP Comrat a fost

pornită cauza penală nr. 2019190080 împotriva lui Vovcic Nicolai în temeiul art. 287

alin. (3) din Codul penal. În urma acțiunilor de urmărire penală efectuale s-a constatat

că, la 16 martie2019, aproximativ în jurul orei 18.00, paznicul de la grădinița nr. 5

„Родничок” din or. Comrat, Vovcic Nicolai, aflându-se pe str. Pușkin, mun. Comrat,

pe teritoriul grădiniței nominalizate, din intenții huliganice, folosind ca armă un băț din

lemn, fără motive, i-a aplicat minorului XXXX XXXX, anul nașterii XXXX, lovituri

pe diferite părți ale corpului, cauzându-i în rezultatul loviturilor traumatisme cranio–

cerebrale de tip închis, echimoze în regiunea parieto-temporală, excoriație pe suprafața

exterioară a gâtului, echimoze pe suprafața posterioară a mâinii drepte, leziunile date

fiind calificate ca vătămări corporale ușoare.

Astfel, acțiunile învinuitului Vovcic Nicolai, au fost inițial calificate drept

infracțiune potrivit art. 287 alin. (3) din Codul penal, care prevede huliganismul

agravat, adică acțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), dacă au fost săvârșite cu aplicarea

sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății.

1

Totodată, în urma acțiunilor de urmărire penală pe marginea cauzei penale intentate

în privința lui Vovcic Nicolai, la 12 aprilie 2019, de către procurorul Procuraturii UTA

Găgăuzia, a fost luată decizia ca învinuitul Vovcic Nicolai să fie scos de sub urmărire

penală, iar cauza penală nr. 2019190080 împotriva lui Vovcic Nicolai în temeiul art.

287 alin. (3) din Codul penal, a fost încetată din lipsa componenței de infracțiune.

Astfel, la 08 mai 2019, prin ordonanța procurorului Constantinova Tatiana, cet.

Vovcic Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.

78 alin. (2) din Codul contravențional, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 40 u.c.

În temeiul celor relatate, reprezentatul legal al minotului XXXX XXXX, mama

acestuia - Topal Elena, a indicat că prin acțiunile lui Vovcic Nicolai, care inițial au fost

calificate ca infracțiune, iar ulterior recalificate drept contravenție, i-au fost aduse

prejudicii considerabile, fiind încălcate direct drepturile copilului minor XXXX

XXXX, în rezultatul leziunilor corporale pricinuite și fiindu-i cauzat prejudiciu moral

și material, care urmează a fi compensat prin mijloace bănești.

Suplimentar, a invocat că fiul acesteia, XXXX XXXX, a fost recunoscut ca parte

vătămată în cauza nominalizată, iar suferințele morale urmează a-i fi compensate prin

mijloace bănești în temeiul prevederilor Codului civil. Astfel, și-a întemeiat acțiunea

în baza art. 9 alin. (2) lit. f), art. 776, art. 1998 alin. (1), art. 2036 alin. (1) din Codul

civil.

Mai mult, în cererea de chemare în judecată s-a indicat că acțiunile ilegale a

pârâtului Vovcic Nicolai față de minorul XXXX XXXX, i-au cauzat ultimului, precum

și reprezentantului legal în calitate de mamă, suferințe fizice și morale, astfel

prejudiciul material urmează a fi determinat în funcție de gravitatea vătămărilor

corporale cauzate reclamantului, iar prejudiciul moral urmează a fi stabilit prin

intermediul următoarelor componente: gravitatea acțiunilor lui Vovcic Nicolai,

caracterul și consecințele acțiunilor care au impact direct asupra sănătății reclamantului

XXXX XXXX, onoarei acestuia și a consecințelor pe viitor; caracterul încălcărilor și

locul acestora în sistemul drepturilor omului; precum și caracterul și gravitatea

suferințelor psihologice.

Reprezentantul legal al reclamantului a susținut că în urma acțiunilor pârâtului,

copilului său i-au fost cauzate suferințe morale, au fost încălcate regulile generale de

comportament în societate, iar reclamantul XXXX XXXX a pierdut încrederea în

siguranță, precum și are reușite mai scăzute la învățătură, astfel prejudiciul moral

cauzat urmează a fi evaluat în mărime de 20 000 lei, iar suma de 4 000 lei urmează a fi

încasată cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică în cadrul procesului penal, astfel

în total s-a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei de 24 000 lei.

Prin hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 23 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, a fost admisă cererea

de apel depusă de avocatul Cimpoeș Vladimir, în interesele Elenei Topal, casată

hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, fiind pronunțată o

nouă hotărâre de admitre parțială a acțiunii, prin care s-a încasat de la Vovcic Nicolai

în beneficiul Elenei Topal prejudiciul moral în sumă de 6 000 lei și suma de 4 000 lei

cu titlu de cheltuieli suportate pentru asistența juridică, în rest acțiunea a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Comrat a conchis că soluția primei instanțe

cu privire la netemeinicia pretențiilor formulate de reclamant este eronată. Astfel, este

2

neîntemeiată concluzia Judecătoriei Comrat referitor la faptul că, prin atragerea lui

Vovcic Nicolai la răspundere contravențională, i s-a compensat părții vătămate

prejudiciul moral, aceasta fiind o satisfacție echitabilă. Totodată, instanța de apel a

ajuns la concluzia că, deoarece Vovcic Nicolai a achitat amenda contravențională,

acesta a recunoscut faptele stabilite în cadrul procesului penal și celui contravențional,

precum și vinovăția sa, astfel reclamantul este îndreptățit să ceară prejudiciul moral

cauzat acestuia prin fapte ilicite și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 03 martie 2021, Vovcic Nicolai, prin intermediul avocatului Cecalenco Denis, a

contestat cu recurs decizia din 23 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la

proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 23

decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat și menținerea hotărârii din 11 iunie 2020 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vovcic

Nicolai, prin intermediul avocatului Cecalenco Denis, este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Comrat a fost pronunțată la 23

decembrie 2020 și expediată participanților la proces la 24 ianuarie 2021 (f.d. 130,

131), fiind recepționată de recurent la 28 ianuarie 2021 (f.d. 134) și la 29 ianuarie 2021

de către avocatul recurentului (f.d. 135). Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 23 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat a fost

înregistrat la 03 martie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă,

acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului

3

este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor

de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca

fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context

este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de Vovcic Nicolai, prin intermediul avocatului Cecalenco

Denis.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vovcic Nicolai, prin intermediul

avocatului Cecalenco Denis.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4