2ra-294/21 — constatarea faptului juridic

Dosarul nr. 2ra-294/2021

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (jud: I.Rabei)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S.Procopciuc, N.Chircu, Gh.Liulica)

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cușnir Iacov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cușnir Iacov,

persoană interesată Primăria satului Malinovscoe, raionul Râșcani, Consiliul

raional Râșcani cu privire la constatarea faptului juridic de posesiune cu drept de

proprietate a bunurilor confiscate,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 12 iulie 2019, Cușnir Iacov a depus cerere de chemare în judecată cu

privire la constatarea faptului posesiunii bunurilor confiscate.

În motivarea acțiunii petiționarul Cușnir Iacov a indicat că în anul XXXXX, a

decedat străbunica sa, Iancovscaia Evghenia Tarasovna, născută la XXXXX.

A susținut că se află în relații de rudenie cu Iancovscaia Evghenia, rudenia lor

fiind confirmată prin următoarele acte juridice: hotărârea Judecătoriei Rîșcani din

26.07.2016 prin care este constatat raportul de rudenie între Iancovscaia Evghenia

născută la XXXXX și Cușnir Iacov născut în anul XXXXX, și certificatul de

confirmare a statutului său de moștenitor a bunurilor defunctei Iancovscaia

Evghenia.

A menționat că potrivit certificatului de reabilitare nr.21-265/12 144 din

28.01.2016 eliberat de Procuratura Generală a RM, Iancovscaia Evghenia născută

la XXXXX și Iancovschii Vasile născut în anul XXXXX, la 06 iulie 1949, din

motive politice, au fost represați și deportați ilegal în colonie specială în regiunea

Curgan, Rusia.

În rezultatul deportării, le-au fost confiscate bunurile care le aparțineau cu

drept de proprietate, din satul XXXXX (actualmente s.XXXXX).

Petiționarul a remarcat faptul că dovada de proprietate a bunurilor confiscate a

soților Iancovschii se confirmă prin următoarele acte juridice: extrasul din cartea

de gospodării din satul XXXXX din anul 1948 și depozițiile martorilor Straticiuc

Dumitru născut în anul XXXXX, Straticiuc Vera născută în anul 1936, locuitorii

satului XXXXX.

1

De asemenea, constatarea faptului de posesiune, folosință și dispoziție a

bunurilor care aparțineau soților Iancovschii cu drept de proprietate îi sunt necesare

pentru a primi certificatul moștenire a masei succesorale rămase după decesul

străbunicii sale Iancovscaia Evghenia născută la XXXXX și decedată la XXXXX

și adresarea pentru dobândirea valorii bunurilor confiscate la comisia specială.

În scopul confirmării faptului sus-numit s-a adresat în diferite instituții de Stat:

arhiva raionul Rîșcani, arhiva națională a RM, Ministerul Afacerilor Interne,

Serviciul de Informație și Securitate, însă nici o instituție de stat nu i-a oferit o

informație detaliată la subiectul care îl interesează.

Astfel, pe cale extrajudiciară, nu a putut stabili faptul posesiunii, folosinței și

dispoziției asupra bunurilor care aparțineau cu drept de proprietate străbunicii sale

Iancovscaia Evghenia și soțului Iancovschii Vasile.

A solicitat petiționarul Cușnir Iacov constatarea faptului posesiunii, folosinței

și dispoziției bunurilor indicate în anexa nr. 8, care aparțineau cu drept de

proprietate soților Iancovscaia Evghenia născută la XXXXX și Iancovschii Vasile

anul nașterii XXXXX.

Prin încheierea din 17 iulie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani s-a

atras în proces Primăria satului Malinovscoe, raionul Rîșcani.

Prin încheierea din 03 februarie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani s-

a atras în proces Consiliul raionului Rîșcani.

Prin hotărârea din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani

cererea lui Cușnir Iacov s-a admis parțial. S-a constatat faptul posesiunii averii

confiscate, aflate în proprietatea familiei Iancovscaia Evghenia născută la

XXXXX, decedată la XXXXX și Iancovschii Vasilii, decedat la XXXXX la vârsta

de 81 de ani în rezultatul represiunilor politice din anul 1949, în următoarea

componență: Casa - construită în anul 1880; Sarai - construit în 1880; Sarai pentru

vite - construit în 1936, mărimea 6x4x2,2, temelia din piatră but, pereți din

lampaci, acoperit cu stuf; Pământ în total - 4 ha; Legumărie - 0,06 ha; Fînețe – 0,24

ha; Pășuni – 0,80 ha; Viță de vie – 0,16 ha; Boronă din lemn cu colt de fier; Plug

din fier; Căruță din fier pentru un cal; Moară cu motor; Vacă; Vițel până la 6 luni;

Doi purcei.

Prin decizia din 03 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Cușnir Iacov, s-a casat integral hotărârea din 12 iunie 2020 a

Judecătoriei Drochia, sediul Râșcani și s-a dispus scoaterea cererii de pe rol.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că cererea petiționarului

Cușnir Iacov privind constatarea faptului care are valoare juridică este legată de

soluționarea unui litigiu de drept, aceasta confirmând că hotărârea judecătorească

este necesară pentru prezentarea Consiliului raional Rîșcani în vederea recuperării

valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, în consecință aceasta nu

poate fi examinată în procedură specială.

Este de notat că asemenea cerere nici nu se constată în procedură specială, dat

fiind că în procedură specială nu se constată faptul cu valoare juridică ce bunuri s-

au aflat în proprietatea persoanelor supuse represiunilor politice și confiscate în

rezultatul acestora acțiuni, or, aceasta în esență ține de competența instanței de

drept comun odată cu examinarea cererii de încasare a valorii bunurilor confiscate.

Conform art. 280 al. (3) Cod de procedură civilă, dacă, la depunerea cererii sau

la examinarea cauzei în procedură specială, se constată un litigiu de drept ce ține

de competența instanțelor judecătorești, instanța restituie cererea sau o scoate de pe

2

rol printr-o încheiere și explică petiționarului și persoanelor interesate dreptul lor

de a soluționa litigiul în procedură de acțiune civilă la instanța competentă.

Prin urmare, în speță s-a constatat existența unui litigiu de drept, care urmează

a fi examinat în procedură contencioasă și nu în procedură specială.

Un alt temei de scoatere de pe rol a cererii depuse de Cușnir Iacov este faptul

că dânsul n-a respectat calea prealabilă de soluționare a pricinii pe cale

extrajudiciară.

Potrivit art. 267 al. 1 lit. (a) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura,

prevăzută prin lege sau prin contractul părților, de soluționare prealabilă a pricinii

pe cale extrajudiciară.

Potrivit art. 121 Legea nr. 1225/ /08.12.1992 privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice, cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii

acestora prin achitarea de compensații sînt examinate de comisiile speciale create

de autoritățile administrației publice locale a raioanelor, municipiilor Chișinău și

Bălți, unității teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu persoanele

reabilitate au domiciliat la momentul reprimării. Cererea de restituire a bunurilor

confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a

valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înștiințării persoanei

supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia și se examinează în termen de pînă

la 6 luni din ziua depunerii. Decizia comisiei privind restituirea bunurilor,

recuperarea valorii acestora sau achitarea compensațiilor poate fi contestată în

instanța judecătorească. Litigiile ce țin de restituirea bunurilor, apărute între

persoanele reabilitate sau moștenitorii acestora, pe de o parte, și persoanele juridice

cu orice formă de proprietate sau persoane fizice, pe de altă parte, se soluționează

pe cale judiciară.

Prin urmare, persoanele supuse represiunilor politice sau moștenitorii acestora

urmează să se adreseze cu cerere la comisiile speciale create de autoritățile

administrației publice locale a raioanelor pentru achitarea compensațiilor, iar în caz

de dezacord cu hotărârea emisă de comisie, să formuleze acțiune în instanța de

judecată.

Or, în sensul art. 282 alin.1 lit.b) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească constată faptul cu valoare juridică doar în cazul în care petiționarul

demonstrează că a făcut tot posibilul pentru dobândirea documentelor a căror

constatare a solicit dar nu a reușit.

Prin urmare, acesta nu a respectat și procedura prealabilă prevăzută de lege

pentru soluționarea pricinii pe cale extrajudiciară, din care motiv cererea sa

urmează a fi scoasă de pe rol.

La 15 ianuarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Cușnir Iacov a declarat

recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Mai mult ca atît, recurentul Cușnir Iacov a indicat și prevederile art.6 CEDO,

dreptul la un proces echitabil.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

3

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților la proces

copia deciziei din 03 noiembrie 2020 la data de 4 decembrie 2020 (f.d.173) și

recepționată de recurentul Cușnir Iacov la 15 decembrie 2020, conform avizului de

recepție (f.d.175). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 15 ianuarie 2021, se

consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 26 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

4

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Cușnir Iacov.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Cușnir Iacov împotriva deciziei din 03 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Bălți, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5